DIN LUMEA MĂMICILOR CU GEMENI-Cătălina Matei

Astăzi sunt acasă cu copiii. Alin este puţin răcit de două zile, dar de dimineaţă l-am găsit şi cu vreo 5 bubiţe suspecte. Toată ziua l-am întors pe toate părţile să văd dacă mai apare ceva. Başca venea şi Denis să îl controlez, că de… ce îi fac lui Alin vrea şi el. Deci cam tot ce fac este la dublu, indiferent că vreau sau nu.

Inclusiv cele două şorţuleţe de bucătărie pentru copii la care meşteresc de câteva zile. Ce să fac dacă vor copiii să mă ajute la mâncare… 😛 Deja nu mai am loc de ei prin casă şi cresc în înălţime de zici că au îngrăşăminte la şosete.

Îmi aduc aminte de una din morfologiile făcute pe timpul sarcinii. Doamna doctor Albu Andreea Ruxandra a spus că voi avea copii lungi în craci ca ta-su şi morocănoşi ca mă-sa. Probabil femeia este vizionară sau chiar ştie meserie   😀

Trecând de la morfologia mea la o altă morfologie, dar de fete, vreau să vă prezint o pereche de Mimoze. Acestea sunt fetele Cătălina, om de presă, de online, mămica-carusel. Povestea ei este şi povestea mea, sau a altor sute de mămici de gemeni. Copii prematuri, copii energici, zăpăceală cronică. Dar vă las în compania cuvintelor ei acum.

Viața cu gemene e… o aventură!

Acesta este sloganul blogului pe care l-am lansat în urmă cu mai bine de un an, www.2mimoze.ro. 

Cine sunt cele 2 Mimoze? Adnana și Antonia, două zgaibe care au venit pe lume în aceeași zi, un pic înainte de termen, la 31 de săptămâni și 6 zile, în urmă cu 7 ani.

Sunt gemene biviteline și, din punct de vedere fizic, sunt foarte diferite. Atât de diferite încât, pe când aveau vreo 2 ani, eram des întrebată:

• Nu vă supărați, dar sunt surori?
• Și ce diferență este între ele?
• 2 minute.
• ?!?!?!?!
• Sunt gemene. Nu par, dar sunt. Au fost în placente diferite.

Cine sunt eu? Cătălina Matei, mama Mimozelor, evident! Am aproape 39 de ani și sunt jurnalist. Am debutat în print, unde am și prestat mai bine de 9 ani, însă hârtia nu mai are trecere mare în România, așa că am trecut în online, unde totul se mișcă pe repede înainte. Despre ce îmi place să scriu? În primul rând despre oameni. Să le aflu poveștile direct de la ei, prin viu grai, nu prin email… Din păcate, e tot mai greu!

De vreo câțiva ani încoace, mă „antrenez” în parenting, atât în viața reală, căci sunt mamică de gemene, cât și în „www”. Am fost aproape doi ani redactor-șef al platformei www.suntmamica.ro, iar acum mă ocup de proiectele personale, www.kidmagia.ro și www.2mimoze.ro. Cel din urmă, reprezintă blogul unde eu povestesc despre aventura mea alături de gemenele mele, Adnana și Antonia. Cu tot ce presupune această ipostază. Bucurii, griji, fericire, cheltuieli, împliniri, speranțe… La dublu! În același timp! Nu, nu pretind că dețin secretul mămicii perfecte de gemeni – departe de mine acest gând. Însă, poate, experiențele mele pot fi utile și altor părinți de gemeni. Și nu doar de gemeni!

Am crezut că vom fi trei Berbece cu un Pește în casă (tatăl lor), însă Mimozele mele au ținut să-mi schimbe planurile. S-au născut prematur, pe 18 martie 2012. Prin urmare, sunt o Berbeacă cu trei Pești în casă. Ce ți-e scris în stele…

Poate vă întrebați de ce le spun “Mimozele”? 🙂     La prima ecografie morfologică, măsurătorile de rigoare și după ce medicul m-a asigurat că se dezvoltă normal, am fost atentă la trăsături. A urmat, bineînțeles, întrebarea “Ce sunt? Fetițe? Băieței? Și, și?”. Dacă primul făt stătea rușinat, cu pumnișorii strânși în dreptul feței, celălalt își agita mâinile de pacă ar fi fost în ringul de box. “Avem o fetiță aici și… al doilea nu se vede. Nu vrea să se arate! Vedem data viitoare”. În momentul în care imaginile despre care am povestit au fost vizionate și de familie, una dintre mătușile mele preferate a numit-o pe prima “Mimoză”, datorită poziției de “rușinată” cu care a fost imortalizată. Pentru că, asemenea plantei care se chircește când o atingi, și bebelușa mea și-a ascuns timidă fața în momentul în care ultrasunetele au ajuns la ea.

Până la urmă, micul “Bute” s-a dovedit a fi tot fetiță, însă confirmarea am primit-o după vreo lună și un pic. Iar de când au apărut pe lume, chiar dacă pe cartonașele lor de identificare de la maternitate scria G1 și G2, cele două au fost numite, oficial, Mimoze!

De când au apărut pe lume fetele, mama mea a fost constant lângă mine. Dacă nu aș fi avut parte de ajutorul ei nu știu cum m-aș fi descurcat, mai ales în primul an de viață al Mimozelor. Deși s-au născut prematur, cu doar 1.750 de grame, respectiv 1.800 de grame, Adnana și Antonia au recuperat fantastic de repede după ce au împlinit 4 luni.

Acum, la 7 ani, sunt două “lungane” de 134 de centimetri. Mai în glumă, mai în serios… mă rog să se oprească la cel mult 1,80 m și 41 la picior! Nu prea cred că am vreo șansă… mai fac și înot de performanță, v-am spus?!?!

Sunt vorbărețe, prea vorbărețe uneori, curioase, neastâmpărate, sensibile, prea sensibile uneori… Nu știu la alte mămici de gemeni cum e, dar eu trăiesc într-un carusel care se învârte încontinuu… trec de la extaz la agonie în câteva secunde, am albit de nu se poate, câteodată mă întreb cât o să mai rezist, iar alteori simt cum îmi sare inima din piept de atâta dragoste și fericire.

– Mami, e greu să fii mamă de doi copii?

– Tu ce crezi, Adnana, e greu?

– Da!

– De ce crezi tu că e așa?

– Pentru că e greu să vorbești cu doi copii deodată!

Prin urmare… am fete deștepte, nu-i așa?! :)))

Știu deja ce meserii vor avea și câți nepoți îmi vor dărui! Adnana își dorește să devină medic veterinar, iar Antonia să aibă propria fermă cu cai. Dacă Adnana plănuiește să-mi dăruiască două nepoțele, Ana și Maria, Antonia își dorește o fetiță, Maia, și un băiețel, Răzvan sau Andrei. Încă nu s-a decis! Dumnezeule! Bunică?! Deja?! Degeaba le explic eu că nu e bine să se grăbească și să nu-și dorească să ajungă la maturitate atât de repede… ele tot grăbite!

De altfel, am avut parte și de prima noastră discuție despre… băieți! Anul trecut, cam pe vremea aceasta… Un subiect delicat pentru orice mamă de fete, nu?! Ei bine, totul a început cu o replică pe care Antonia mi-a “servit-o” așa… din senin!

– Mami, unii băieți sunt gentlemeni!

-Cum așa, Antonia? Ce înseamnă gentlemeni?

– Să se poarte inteligent. Și să ridice degetul mic când beau ceai.

Poftim?! Preț de câteva secunde bune n-am știut ce să-i zic. Când am întrebat-o de unde a aflat ea acest lucru mi-a zis că are treabă și că vorbim mai târziu. Și nu avea decât aproape 6 ani! Nici nu vreau să mă gândesc ce replici voi primi pe la vreo 12 ani, poate și mai devreme…

Mimozele mele râd cu poftă, sunt la fel de curioase, și mai răzvrătite, și mai alintate, și mai rebele, vorbesc la fel de tare, îmi mai spun uneori că sunt “o mamă rea” când nu obțin ceea ce vor… Noroc că mă trezesc cu un “Mami, te iubesc!” atunci când nu mă aștept!

Mulțumesc, Georgiana, pentru invitația de a scrie despre „ordinea și dezordinea” din viața unei mămici de gemeni! 🙂

Aici găsești poveștile celorlate mămici cu gemeni aparute în această serie.

Florentina Rafailă

Doralina Buga

Andreea Anghel