În inima Transilvaniei, un românaş muncitor şi-a făcut o mică tarabă pe care o scotea la poartă în zilele de sărbătoare. Vroia să arate turiştilor cum arată şi ce gust au fructele, legumele, seminţele şi mierea obţinută de el cu mare drag. Acesta aşeza marfa diferit de fiecare dată, dar de ceva vreme a observat că nucile ţin companie borcanelor de miere şi le protejau conţinutul ca pe cel mai mare avut al lor. Continuă lectura „S-a căsătorit Nuca cu Mierea de Salcâm”
Însemnările damei de silicon-RECENZIE
Multe cumpărături le fac impulsive. Mai ales pe site-ul Libris.ro când se anunţă ziua cu transport GRATUIT. Prefer să mai cumpăr o carte pentru mine sau 2-3 pentru copii. Da, aşa de ieftine sunt cărticelele de colorat.
Printre ultimele cărţi cumpărate se numără şi cea scrisă de Danut Ungureanu, scoasă de Editura Nemira în anul 2014. “Însemnările damei de silicon”, căci despre ea este vorba, este o carte actuală, plină de personaje descrise caricatural. Continuă lectura „Însemnările damei de silicon-RECENZIE”
Dor de apa românească
Am mai scris eu într-un articol trecut că sunt certată cu apa de băut. Ceva sechele psihologice nu îmi dau pace. Chiar şi în miez de vară, cu 40 de grade afară, eu nu ştiu dacă consum două căni de apă pe zi. Ştiu că nu fac bine, dar se pare că într-un mod ciudat, eu funcţionez aşa, cu mici ghionturi de la rinichi.
Am început să consum mai multă apă pe timpul sarcinii, obligată de către medic. Mă simţeam ciudat şi simţeam cum mă umple pe dinăuntru, cum mă invadează. Era precum elefantul acela centenar care a ţinut minte călătoria aceea în turmă de când era un bebe elefant. Continuă lectura „Dor de apa românească”
Omul Păianjen împodobește brazi
De mică mă visam Sailor Moon. Să ţopăi pe acoperişuri, să salvez pisici de dulăi răi sau copii de nuieluşa mamei mi se părea “Binele suprem”. Astăzi vreau să fiu “Omul Păianjen” pentru o zi. Şi asta numai pentru că am venit din vacanţă dintr-o ţară puţin mai caldă iar aici pe asfalt am găsit numai ghiaţă şi zăpadă. Uite de aceea eu vreau să mă caţăr, să mă arunc şi să prind din zbor sau din cădere diverse lucruri. Continuă lectura „Omul Păianjen împodobește brazi”
O vacanță puțin gripată
Iarna a început să îşi arate semnele. Cu siguranţă nu sunt singura care se visa pe malul unei ape, cazată într-o viluță complet utilată pentru turişti. Faptul că am ajuns într-una a fost o super ocazie ce nu puteam să o ratez. Ceea ce ne-a întristat puţin a fost faptul că un copil ne-a răcit în vacanţă. Cu febră, muci, tuse şi multe ifose… Acum, marea noastră provocare era hrănirea lui sănătoasă, cu multe fructe, legume şi preparate culinare cât mai puţin procesate pentru o însănătoşire cât mai rapidă.
Acum nu ştiu dacă faptul că am închiriat toată vila ne-a dat acces la grădină şi la seră sau ne-am băgat nasul unde nu ne fierbe oala. Cert este că vom vedea la predarea cheilor.
Prima întâlnire la o porție de murături
Uneori este interesant să lucrezi la birou. Alte ori este stresant. Taman în ziua când vin cu o rochie mai elegantă se găseşte şeful să facă inventar sau să dea retur 100 de seturi de plăcuţe de frână.
Îţi piere şi mama lui Zen când te îmbibi toată de mirosul specific plăcuţelor de frână. Nu mai spun de praful zilnic numai prin recepţionarea pieselor auto de la distribuitori. Dacă nu aţi înţeles, job-ul meu era într-un services auto. De cele mai multe ori nu puteam asorta rochii elegante la pantofi. Continuă lectura „Prima întâlnire la o porție de murături”
Bursa Binelui lucrează prin Școala Părinților
Într-o lună vine Crăciunul. Unii dintre noi se gândesc acum şi la cei nevoiaşi. Fie oferă acum o parte din prime către o asociaţie, ONG sau chiar fac pachete pentru cămine și centre sociale. Frumos gest, indiferent cui i se adresează. Dar în restul anului, ce facem?!
Oamenii sunt nevoiaşi şi între Crăciun şi Paşte, dar şi între Paşte şi Crăciun. Asta ca să nu mai spun de aparatura medicală, unele clădiri de şcoli şi spitale, sau chiar personal în învăţământ, spitale şi centre de îngrijire. Ajungem în situaţia când sate sau oraşe întregi pleacă în străinătate şi lasă copii şi case pe mâini nepregătite sau prea obosite de atâtea primăveri. Continuă lectura „Bursa Binelui lucrează prin Școala Părinților”
Ce faci când îți rămâne acoperișul mic?
– Mami, de ce este căsuţa de melc goală?
– Pentru că i-a rămas mică iar melcușorul a plecat să îşi caute alta.
– Ca o hăinuţă?
– Da mami, ca o hăinuţă.
– Şi s-a dus la magazinul de căsuţe de melci nu?
– Nu ştiu mami, nu sunt melc.
– Mami, dar şi nouă ne-a rămas mică căsuţa, nu mergem să căutăm alta mai mare? Continuă lectura „Ce faci când îți rămâne acoperișul mic?”
Ritualul de frumusețe din Carpați
Un drum în Drumul Taberei, cartierul copilăriei mele, îmi poate lua şi o oră. Din cauză de metrou, din cauză de reasfaltare şi din cauză de suprapopulare cu autoturisme. Avioane locale cu staţie la fiecare kilometru şi era peisajul complet.
După o zi în care am fost la bunica, apoi la cumpărături de alimente şi plata a 3 facturi simt nevoia de o despielitare dacă se poate. O fi de vină şi “praful saharian”
sau “gerul siberian”. Dar mai ales despăduririle şi dispariţia spaţiilor verzi. Nici somnul nu mai este ce a fost. Continuă lectura „Ritualul de frumusețe din Carpați”
Mireasa zăpezilor
– Iubita mea, acum că a trecut şi nunta, vreau să îţi povestesc cum s-a văzut. Să îţi redau măcar verbal ceea ce ochişorii tăi nu au putut să vadă. Dar înainte să îmi încep povestea, hai să ne aşezăm pe canapea în faţa şemineului. Îmi place cum umbra flăcării dansează pe chipul tău pistruiat.
Încep prin aţi spune că am filmat cât de mult am putut, în cazul în care încep să uit acea zi minunată, să las imaginile să îmi reamintească cât de superbă ai fost. Continuă lectura „Mireasa zăpezilor”