garden

Răbdarea, un accesoriu în plus în bucătărie

Mă uit la mama şi nu îmi vine să cred. Viaţa este nedreaptă. Acum am grijă de ea ca de un copil mic. Practic în casă mea sunt 3 copii. 3 suflete cu nevoi diferite. 2 copii de aproape 4 ani ce acum învaţă mersul lumii şi o persoană cu corp de adult şi cu minte de copil ce şi-a pierdut reperele.

– Giorgi, adu-mi şi mie caietul meu cu coperta albastră. Vreau să scriu o reţetă de cozonac. Poate o faci pentru copiii tăi. Oftez. De caietul ei cu copertă albastră îşi aduce aminte, dar ce a mâncat de dimineaţă nu…

Cu drag îmi aduc aminte de copilărie şi de apariţia acestui caiet de reţete cu copertă albastră. Tocmai mutasem bucătăria în locul unde a fost magazia. Spaţiu renovat, loc mai mult şi bonus un televizor mic, sport. De luni până vineri la ora 17 mama era cu pixul şi cu caietul în faţă. Îşi nota fiecare reţetă spusă de “Bunica”. Era emisiunea ei preferată de la postul “Acasă”. Şi uite aşa începe caietul să se umple de reţete. Apoi mama prinde drag de el şi îi pune coperta albastră. Pentru asta a sacrificat un caiet al meu.

La fiecare sfârşit de săptămână mama bocănea, lovea, învârtea, turna, strecura sau mai ştiu eu ce manevră bucătăreșteancă. Folosea oale, linguri de lemn, căni, castroane, tăvi, răzătoare, forme de plastic sau de inox. Procesul era gălăgios, obositor de privit şi uneori ilogic pentru mintea mea de atunci.

Peste ani… mama s-a îmbolnăvit. Acum mintea ei este ceva de neînţeles. Nu înţelege diverse obiecte, ustensile de bucătărie sau aparatură electrocasnică. Însă, în acelaşi timp trebuie să învăţ şi să obişnuiesc şi copiii ele. Ba mai mult, acum sunt la vârsta lui “vreau şi eu”, “dă-mi şi mie” sau “fac eu, mami”.

pixabay
pixabay

Şi vreau, nu vreau, trebuie să mă supun lor uneori. Însă, am înţeles că în acest proces de învăţare-explicare trebuie să îmi iau toate măsurile de siguranţă. “Bonus” am descoperit că am nevoie de o flexibilitate demnă de o caracatiţă.

baking-1951256_640
pixabay

Ştiţi desenele acelea când motanul Tom mănâncă ceva pe fugă şi îl ţine pe şoricelul Jerry la distanţă cu piciorul? Ei bine, cam aşa stau lucrurile la mine în bucătărie. Fie ţin un copil în braţe să vadă ce se întâmplă în X cratiţă pe aragaz şi pe altul îl ţin la distanţă spre siguranţa lui, fie îi ţin pe ambii la distanţă dacă se prăjeşte sau bolboroseşte agresiv vreo cratiţă pe aragaz.

Deşi avem 3 ani şi 10 luni, acum învăţăm mirosurile, formele de preparate, ustensilele şi tot ce ţine de oale şi crătiţi.

pixabay
pixabay

Ba mai au şi pretenţii. Acum vor vesela lor de copii. A se înţelege cam ce am eu în bucătărie, dar la dimensiuni pentru copii. Şi asta pentru că s-a apucat soţul să caute într-o zi un cuţit de plastic, din acelea de unică folosinţă, ca să le dea lor de treabă în timp ce el le făcea o omletă. Eu eram plecată cu treabă în acea zi. Şi uite aşa au înţeles ei că acel cuţit micuţ este “pentru copii, nu vezi mami ce mic este?”

Tare mult îmi place când lecţiile învăţate în bucătărie trec “pragul” locaţiei şi ajung în jocurile lor. Şi mă trezesc cu supă cu găluşti care frige, cu desert rece, cu clătite şi carne prăjită. Şi bucătăresc în fel şi fel de forme pe care ei le cred castron, farfurie, aragaz şi lingură. Şi mă împiedic uneori de scaun (aragaz în mintea lor), cărţile mele (adică tăvi) sau creioane (veritabile linguri).

Când însă ajung într-un centru comercial ce are şi magazine cu “de-ale bucătăriei” mă simt ca un copil mic. Şi îmi doresc mixer profesionist cu malaxor, blender cu n’spre accesorii, ustensile de lemn şi de silicon de 20 de feluri, boluri de la 50 de ml la 5 L dacă se poate.

ambition3-819x1024

Apoi mă simt vinovată şi încep să caut pentru copii. Cum să nu le caut şi lor un sucitor potrivit mânuţelor lor? Sau forme de decupat aluatul simpatice precum iepuraşi, steluţe sau maşinuţe. Dar de tăviţa aceea micuţă în formă de inimioară ce vor zice? Stai puţin, pe cine mint eu? Aceea o vreau pentru mine. Şi nu una, ci vreo 3 sau 4 căci sigur intră toate în cuptor odată.

Şi apoi încep să mă gândesc la preparate. Dacă toată copilăria mea prăjitură însemna pandişpan iar mâncare îmi era supa cu găluşti, pentru copiii mei mâncare înseamnă paste cu brânză sau pilaf cu ciupercuţe iar desertul sunt gogoşelele micuţe precum chifteluţele.

ambition2

Şi încep să analizez cum le pot servi mai bine în vase şi boluri colorate, dar şi aşezate pe o masă cu o faţă de masă potrivită anotimpului sau stării noastre de spirit. Aşa apar platourile cu model de globuleţe, căni cu zâmbete sau faţă de masă cu brăduţi şi reni. Norocul meu că nici un producător de electrocasnice mici de bucătărie nu a făcut vreun produs cu model de reni, inimioare sau floricele pe ele. Încă mă pot mulţumii cu ustensilele din lemn ce au decupate în ele zâmbete sau chipuri ştrengăreşti. Asta până “evoluează” aspectul tuturor ustensilelor utilizate într-o bucătărie.

Acest articol a fost scris în cadrul concursului Spring SuperBlog.

Ordine sau dezordine

Am terminat Facultatea de Filosofie-Jurnalism in cadrul Universitatii Spiru Haret, cu diploma in Pedagogie si Stiintele Comunicarii. Informatiile primite in cadrul cursurilor sunt insuficiente pentru a devenii jurnalist. Poate nici nu era menirea mea aceea. Acum sunt mama de gemeni, mereu intr-o continua auto-educare.

45 de comentarii

  1. Eu nu prea i-am cumparat lui Dragos ustensile de bucatarie pe masura lui cand era mic si acum imi pare rau pentru ca stiu ca astfel ar fi prins mai mult drag pentru bucatarie si gatit si mai multa indemanare, dar sper ca nu e timpul pierdut.

    1. Ordine sau dezordine spune:

      SUnt ateliere pentru copii. La Romexpo se mai fac ateliere in colaborare cu ItzyBitzy. Copiii mei au facut anul trecut salate de legume. Sau la un eveniment de lansare scaunele auto ptr copii era si un mic atelier de facut forme de prajituri cu ustesile micute special pentru copii.

  2. ralu990 spune:

    Si pitica mea este fascinată de oale, cratito, sucitor si toate cele, dar ii plac si cablurile si firele asa ca nu stiu ce va face cand va fi mai mare 🙂

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Asta este dilema actuala? Ce va face cand va fi mare? :p Pai nu stiam noi la 18 ani, dar ei la vreo 3-4?

  3. Ale Rogo spune:

    In primul rand, multa sanatate mamei tale. Apoi, vreau sa iti spun ca ai scris tare frumos!

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Multumesc

  4. Eu inca nu am copii, dar am vazut ca tot mai multi sunt fascinati de bucatarie si de oale.

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Eu cred ca este dorinta de a face aceeasi activitate ca parintii. Avem si dragoste de surubelnite, ciocane, rulete si fierastraie de mana.

  5. mihaelanistor spune:

    Gatitul cu cei mici poate fi o adevarata distractie si pot intelege si eu cat timp si cata energie e nevoie pentru un preparat culinar. Ustensilele de bucatarie cu motive vesele ii pot ademeni in bucatarie si pot sa devina ajutoare de nadejde.

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Cu impul pot invata. De exemplu astazi Alin a intins mana sa ia ceva din tava tocmai scoasa din cuptor si s-a ales cu o parlitura buna.

  6. Ah, ce bine înțeleg toate astea!
    După experiențe de gătit împreună cu băieții, am trecut și prin faza chef în bucătăria bunicii cu nepoțelul. Mai am și acum câteva din ustensilele de bucătărit în miniatură! 🙂
    Felicitări!

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Multumesc

  7. Razvan spune:

    Dragut… Intr-adevar, pt bucatarit la nivel de arta cam ai nevoie de *scule*

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Pana la arta, prefer mancarea facuta cu dragoste 😛

  8. Asa imi sunt de dragi copiii in etapa aceasta… cand vor sa ajute in bucatarie, chit ca se plictisesc si cedeaza foarte repede! Mult succes!

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Multumesc. O dee despre cum imi pot adauga/creste alte doua brate?

  9. Elena Chedică Mateică spune:

    Zilele trecute am gătit împreuna cu nepoțelul meu, a fost o activitate super distractivă.
    Îi doresc mamei tale multă sănătate!

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Multumesc mult.

  10. albusteluta spune:

    Fetita mea nu este deloc atrasa de bucatarie…eu cand eram ca ea as fi facut orice sa stau pe acolo!

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Imi aduc aminte cand eram in ciclul primar mesteream la variante de mlete si ochiuri prajite de o disperam pe bunica-mea, dar bunicul radea cu gura pana la urechi. Foloseam scobotori, carnati subtiri si foara.

  11. Din gandurile unui suflet spune:

    Am nevoie de rabdare în orice moment nu doar în bucătărie !
    Imi plac articolele tale,prin urmare continua astfel.

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Incerc sa imi dozez rabdarea, dar nu prea mai reusesc.
      Uneori devin spectator pentru ca nu stiu ce sa mai fac sau vreau sa vad pana unde le merge mintea copiilor.

      1. Din gandurile unui suflet spune:

        Nu pot aproba comentariul tău si nu inteleg de ce

        1. Ordine sau dezordine spune:

          Incearca sa il editezi tu.

          1. Din gandurile unui suflet spune:

            Si nu stiu ce sa fac

          2. Ordine sau dezordine spune:

            Stai sa intru eu in setari. Am sters ceva din comentaroul tau, dar din administrare, nu de unde vad in mod normal comentariile.

          3. Ordine sau dezordine spune:

            ce am scris in comentariu acela? sa stiu ce caut?

          4. Din gandurile unui suflet spune:

            Asta ai scris

            Incerc sa imi dozez rabdarea, dar nu prea mai reusesc. Uneori devin spectator pentru ca nu stiu ce sa mai fac sau vreau sa vad pana unde le merge mintea copiilor.

          5. Ordine sau dezordine spune:

            Am reeditat. Tot nu merge?

          6. Ordine sau dezordine spune:

            Sterge acel comentariu si il repostez acum.

    2. Ordine sau dezordine spune:

      Incerc sa imi dozez rabdarea, dar nu prea mai reusesc. Uneori devin spectator pentru ca nu stiu ce sa mai fac sau vreau sa vad pana unde le merge mintea copiilor.

      1. Din gandurile unui suflet spune:

        Lasa asa daca nu se poate

        1. Ordine sau dezordine spune:

          Ciudat 🙁

          1. Din gandurile unui suflet spune:

            Se mai întâmpla
            Poate este de la server

          2. Ordine sau dezordine spune:

            Nu stiu ce sa spun.

  12. Gabriela Alexandra Andrei spune:

    Felicitări! Foarte frumos articolul! Când eram copil stăteam foarte des cu bunica și cu mama când găteau. Acum ambii mei băieți ma ajuta prin bucătărie și cel mai mult le place când prăjituri!

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Tocmai ieri am pus niste pateuri la cuptor. Am scos tava si am pus-o pe masa pe un tocator din lemn. Alin imediat a intins manuta sa isi ia portia dar a tipat imediat si avea privirea de surprins, panicat. Mi-am dat seama ca s-a ars. Jumate de seara a urlat ca lui nu ii place sa aibe buba.

  13. Foarte inspirat articolul tau! Imi aminteste de cand erau copiii mici. Felicitari!

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Multumesc

  14. Este foarte dragut ca iti implici copilul in treburile casnice si ca este pasionat de asta desi are o varsta atat de frageda

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Multumesc. Cred ca ei sunt interesati de ideea de a face treaba de oameni mari. La fel de bine vor sa dea cu aspiratorul, sa puna sasi de gunoi la cosuri, sa dea de mancare la animale sau sa bata cuie.

  15. barbierucristina spune:

    Ooo, si piciul meu e atras de ceea ce fac in bucatarie. Incerc sa il implic si pe el dar parca mereu sunt pe fuga si nu am rabdarea intotdeauna de a-i explica si astepta sa faca ce isi doreste.

    1. Ordine sau dezordine spune:

      SI eu sunt pe fuga, insa am descoperit ca imporvizatul te scoate din incurcaturi.

  16. Izabella Stefania Stoica spune:

    Mami cred ca era fericita cand eram eu mica, fiindca nu imi placea sa stau in bucatarie :)))). Nici acum, deoarece „prind miros” de mancare :))).

    1. Ordine sau dezordine spune:

      Cred ca este cel mai simpatic comentariu. 🙂

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.