3 căni

     Maria, Carmen şi Idalina, stăteau la gura sobei într-o zi de 10 ianuarie. Afară viscolul troienea zăpada şi te îngrozeai la gândul de a fi nevoit să ieşi afară din casă dacă nu era imperios necesar. Maria, femeie obişnuită cu viaţa la ţară, era pregătită cu toate cele trebuincioase pe o astfel de vreme. Soţul o părăsise în floarea vârstei, când Carmen era încă copilă.

     Idalina, tot întindea capul spre geam, să vadă spectacolul naturii şi desenele abstracte desenate de ger pe geamul ferestrei.

     Ea are 12 ani şi era prima vacanţă de iarnă în care a rămas blocată la bunica la ţară. Era tare bucuroasă că era răsfăţată cu muuult lapte cu griș turnat în căni amuzante. Adora inimioarele și de aceea bunica îi comandase de pe Facebook ultima cană. Dar și bunica și mami aveau căni personalizate, nişte căni pictate manual. Prinseră gustul cănilor deosebite de la Pricop, cel ce fusese odată căpetenia casei.

     Din vuietul ce se auzea pe geam, bunica începu să fredoneze un cântec ce le făcu pe toate trei să îşi amintească de copilărie.

     La sfârşitul cântecului, Idalina le propuse să iasă afară să facă un om de zăpadă, măcar la uşa casei. Şi Maria şi Carmen, mai luară o gură din conţinutul cănii lor şi au început să se îmbrace gros așa ca pentru vremea de afară. Înainte să iasă pe uşă, bunica mai turnă în cana sa licoarea iernii, un vin roşu dulceag, cules din via proprie şi aromat cu mere şi portocale aduse de Carmen şi Idalina. Luă cana aburindă afară şi o acoperi cu o farfuriuţă şi cu un fular. Cu mănuşile în mâini, toate trei începură să facă câte un bulgăre de zăpadă. La final, după ce reuşiră să aşeze cei trei bulgări mari de zăpadă unul peste celălalt, buni luă fularul de pe cana de vin şi îl puse la gâtul omului de zăpadă. Idalina îi puse farfurioara pe cap acestuia iar Carmen îi agăță cana sa de vin în mătura ce îi servea drept mână. Începură toate să râdă copios şi se îmbujorară numaidecât. Se scuturară temeinic de zăpadă şi intrară în casă. După ce Carmen şi Idalina se dezbrăcară de hainele umede, buni observă că îi lipseşte cana ei şi se întoarse pe prispa casei să o recupereze. Era ultimul cadou primit de la soţul ei, Pricop ce fusese meşter olar, specializat în căni pictate.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.