Urăsc persoanele care fac rău doar PENTRU CĂ POT

     Poate am devenit eu prea sensibilă. Poate rărirea contactului cu lumea exterioară m-a făcut să mă „dezobişnuiesc” de comportamentul cretinoid al oamenilor din jurul meu. Sau poate îmi doresc o lumea „prea” ideală pentru copiii mei şi încep să sancţionez fiecare „abatere” a celor ce fac rău doar pentru că pot.

     Voi enumera o serie de întâmplări sau vorbe aruncare aiurea în ultimele luni. Voi folosi des cuvântul „URĂSC” pentru că acesta este sentimentul care mă inundă în fiecare celulă prea trează din corpul meu.

 URĂSC Parcul Humulești pentru că a ajuns „parcul câinilor”. Oamenii din vecinătate îşi scot odraslele şi patrupezii în parc ca la toaleta publică. Prea puţini adună mizeria făcută de ham-ham-ul lor. Fumează sau vorbesc la telefon pasivi, ca şi cum ar fi normal să umplem iarba de căcat de câine, apoi să întoarcem spatele şi să plecăm.

     În acelaşi parc, urăsc mămica care îşi lasă copilul bolnav prea liber în parc. Posibil ca acel copil să aibă autism. Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu i-am reproşat nimic mamei şi nici copilului, dar nu îmi place când se apropie prea mult de ei, îi trage de mâini şi de picioare, le ia dumicatul din mână şi repetă mecanic ce spun eu fără vreo reacţie facială sau conştientizarea cuvintelor. Ne urmăreşte în parc şi ne taie calea cu tricicleta lui. O singură dată a venit mama lui să îl ia de lângă noi, apoi îl strigă cam la jumătate de oră dar el nu reacţionează. Ba uneori începe să o înjure când nu poate să facă ce vrea el. Nu ştiu dacă este delăsare din partea mamei sau alt ceva. Părculeţul este mărişor pentru unul dintre blocuri, cu 6 intrări şi acces la Şoseaua Sălaj, care este foarte circulată spre sensul Târgul Pucheni. Să nu credeţi că vreau să stea „priponit” acest copil, să nu credeţi că nu îmi dau seama de greutăţile mamei, dar mă gândesc şi la siguranţa copiilor mei. Mai URĂSC persoanele care scot băncile din locul lor şi le mută după bunul plac la terenul de fotbal sau într-un colţ inaccesibil cu căruciorul. Locul este „botezat” din plic cu ambalaje, seminţe şi mucuri de ţigări.

     Urăsc şi primăria sau cine se ocupă de marcarea trecerilor de pietoni. Aceasta din imagine nu duce la intrarea în parc şi nu are nici bordura micşorată…

     Dacă tot am pomenit de parcuri, urmează Parcul Livezilor. Sau parcul ţiganilor… În general nu am nimic cu ei, dar se pare că au ei cu mine. Urăsc pe cel sau cea care VINDE porumb în parc, pentru că vizitatorii nu nimeresc niciodată coşurile de gunoi de la capătul băncilor. Urăsc copiii de nici 10 ani care azi au pus laserul în ochii copiilor mei şi se amuzau teribil 🙁 … Urăsc copilul care și-a făcut nevoile pe copacul din spatele băncii pe care eram așezată cu copiii … Urăsc oamenii care comentau aiurea operaţiunea celor de la Pompieri şi Descarcerare care încercau cu disperare să ajungă la cineva care a căzut ieri pe scări şi s-a lovit la cap. Acesta s-a încuiat în casă şi nu a mai răspuns la uşă sau la telefon. Colegii de muncă au sunat disperaţi după el şi au sunat şi la 112. Când într-un final a reuşit să spună câteva cuvinte, a direcţionat pompierii către geam, pentru a putea să intre în apartament. Cum au auzit cei adunaţi ca la circ că omul a scos câteva cuvinte, au şi început să vocifereze cum că era al naibii şi nu a vrut să răspundă, că îi place să atragă atenţia pompierilor, descarcerării şi salvării aiurea. Oare ei ce ar fi făcut dacă ar fi fost în locul victimei??

     Tot în acel parc, nu înţeleg persoana care îşi întinde la uscat rufele pe o sârmă între 2 copaci. Ultima oară am văzut rufele întinse duminică. Prima dată era în timpul săptămânii iar doamna era tolănită pe bancă, cu cafeluţa de dozator în mână şi ţigara alăturată, în compania unei alte femei.

     Din categoria parcuri, nu înţeleg acel coordonator de proiect care a pus în Parcul Lumea Copiilor stropitorile pe direcţia băncilor sau pe direcţia crengilor din copaci. Aştept să văd dacă în primăvară apar scăunele noi şi fragede lângă acele băncuţe udate sistematic 😛

     Urăsc persoanele care îşi pun gunoiul lângă stâlpul de iluminat din faţa Şcolii Gimnaziale nr 2. Vreţi a vă învăţaţi copiii de mici cu mizeria? Sau vreţi să îi înveţe de la şcoală să facă curăţenie după alţii? De fapt vreţi să îi ţineţi în aceeaşi mentalitate îndobitocită cum sunteţi voi. Lene de a duce gunoiul la ghenă. Lene de a face o minimă reciclare selectivă a gunoiului.

     Urăsc persoanele care se holbează la mine când trec cu căruciorul pe lângă ei. Copiii sunt curaţi, pieptănaţi şi cu moţ făcut. Nu au vânătăi şi uneori zâmbesc la lume. Nu suntem ciudăţenii!!! Urăsc persoanele care spun cuvinte precum „Uite, ce făceai dacă dădea un GHINION din ăsta peste tine?”, sau ” Ferească Dumnezeu de aşa ceva!”, „Aoleo, doi?!”… Doar persoanele de vârsta bunicilor zâmbesc cu admiraţie, iar ţiganii nu se opresc din felicitat şi urări de sănătate şi fericire.

     Mai urăsc persoanele care se bagă peste munca mea fie să îşi însuşească jumătate de muncă, fie să discrediteze condiţiile şi activitatea unui MLM cu care colaborez. Am creat o pagină de FB numită Mămica Avonistă, iar persoane fie leneşe fie rău intenţionate „pândesc” oamenii care reacţionează la postările mele. Să spunem că înţeleg persoana oportunistă care îşi ia oamenii interesaţi direct din pagina mea. Dar persoana care spune că nu o atrage mesajul transmis de mine, că nu a convins-o, de ce îşi mai consumă energia să mai şi spună acest lucru?!

     Cam multă ură în mine… Sunt prea sentimentală şi emoţională în ultima vreme. Sunt mamă şi vreau corectitudine, spaţiu personal neinvadat şi un petec de iarbă verde pentru copii în parcuri.

     Până la noi sentimente, vă urez o seară bună.