Prima serbare a copiilor mei de 1 an si 2 luni

Sunt una din mămicile care au născut prin intermediu cezarienei

     Nu! Nu a fost de fiţe. Problemele la coloană şi enterocolita cu care mă internasem de urgenţă, au fost motivele principale. Mi-am revenit cu greu după operaţie. Motivele sunt multe… A trecut un an şi două luni de când am născut. Multe lucruri s-au întâmplat şi mult mai multe lucruri nu au putut să fie înfăptuite pentru că o parte din familie a ales să nu se implice deloc.

     Ieri mă gândeam cu groază la această zi. Ziua în care trebuie să îmi duc iar copiii la creşă şi să îi urc pe amândoi în braţe un etaj şi jumătate. Mi s-a spus clar că nu mă va ajuta nimeni la acest aspect. Am tăcut din gură şi am trecut peste. Am mi-am spus că este doar un mic inconvenient ( :(ce începe să mă afecteze destul de tare la coloană).

20258057_10154502919931612_8631902030677792767_n

     Am mai fost cu mici pauze cam 2 săptămâni şi jumate la creşă. Mâncare interesantă, cel puţin în meniul afişat la avizier, dulăpior personal la copii, muzică de copii mici pusă în clasă, 2 educatoare la grupă, asistentă şi psiholog. Mai nou şi preot special pentru acest centru multifuncţional. La toate acestea, mi-am spus că pot să suport nişte dureri de spate… cât voi putea să le mai duc.

     Astăzi, a fost o zi specială. O zi udată cu lacrimi de mamă copleşită de situaţie. Am realizat că am făcut singură ceea ce cu greu au făcut alte mame ajutate pentru copii lor. Am crescut gemeni prematuri de la 2 kg la 10 kg.

     Deşi iniţial tema „creşă” a fost un mic scandal în familia mea, acum este soluţia necesară pentru buna funcţionare a tuturor. Copiii se joacă într-un spaţiu mai mare, socializează şi sunt îndrumaţi în activităţi potrivite vârstei lor. Eu încerc să recuperez lunile în care s-au mâncat numai sendvişuri pe fugă şi s-au îmbrăcat haine şifonate direct de pe sârmă. Soţul primeşte şi el o mâncare caldă după kilograme de mezeluri reci. De fapt, acestea sunt o mică parte. Cel mai important consider că este şi relaxarea mea. Să ies din acea depresie ciclică în care am intrat mai mult pentru că mi-am împuiat singură capul.

     Nu sunt egoistă, dacă la asta vă gândiţi. Sunt o mamă depăşită de situaţie, care a fost nevoită să aline durerile de dinţi la 2 copii odată. Sunt o mamă ce a culcat copiii cântând de la cântecele de grădiniţă la colinde de Crăciun până a rămas fără voce. Tu-i mama lor de 53 de elefanţi pe o pânză de păianjen…

     Consider că eu sunt stâlpul casei ce se ocupă de copii, mâncare, soţ, index utilităţi şi plata ratelor la timp. Adio timp pentru epilat, baie în cadă cu spumă SPA sau manichiură. Zace oja împietrită pe etajeră şi mă roagă măcar să o arunc.

     Dar astăzi nu m-am mai gândit la toate astea ci la copilaşii mei ce au avut prima serbare. Nu ştiu cât au conştientizat ei acest lucru, dar pe mine m-au năpădit lacrimile când i-am văzut acolo.

 

     GRUPA BUBURUZELOR, a copilaşilor gingaşi, a bucuriei că se petrece ceva frumos copilului tău

     Preotul angajat de Direcţia pentru Protecţia Copiilor special pentru acest centru a vorbit foarte frumos. A spus că o să viziteze des buburuzele şi ne aşteaptă pe noi, adulţii, la capelă. Educatoarele au dat diplome la toate buburuzele. Deşi ai mei au venit ultimii în colectiv, au primit diplomă pentru cel mai simpatic pitic şi cel mai zâmbăreţ pitic  <3

     Muzica, cele 3 dansuri cu buburuzele şi mâncărica primită în curtea creşei, au fost minunate. Deşi copiii mei aveau treabă unul cu coşurile de gunoi 😛 şi unul cu toţi puieţii plantaţi recent :D, a fost o primă serbare reuşită zic eu.

     De acum, în toamnă mai mergem la creşă. În toamnă o să învăţăm să respectăm un program ca ceilalţi copilaşi din grupă. În toamnă schimbăm numele grupei şi vom creşte armonios şi sociabili. Sper să evităm cât mai mult gripele, enterocolitele şi bolile copilăriei. Sunt conştientă că vor fi greu de evitat, dar nu pot să îmi ţin copiii în casă. Consider CREŞA o etapă normală în creşterea şi dezvoltarea copiilor mei. Urmează grădiniţă, şcoala generală, liceul şi cine ştie ce va mai fi.

     Vă scriu cu lacrimi în ochi şi cu tastatura umezită. Nu mă criticaţi. Nu sunteţi în locul meu. Poate voi aveţi părinţi sănătoşi sau în viaţă. Poate voi aveţi posibilităţi să plătiţi un ajutor în casă. Poate voi aveţi acea tărie de caracter să creşteţi gemeni fără să vă plângeţi. Eu sunt cum sunt şi nu cred că mă mai pot schimba. Dar cu siguranţă sunt o mamă plângăcioasă.

26 de gânduri despre „Prima serbare a copiilor mei de 1 an si 2 luni

  1. Felicitări pentru puterea de a te expune în toată vulnerabilitatea ta. Nu are nimeni nici dreptul și nici obligația să critice viața nimănui. Se simt puterea și determinarea ta. Ești cea mai bună mamă pentru copiii tăi. Te îmbrățișez cu energie bună.

  2. Emotionant! Stai linistita, nu te judeca nimeni si chiar daca cineva o face, tu mergi pe drumul tau. Mi se pare ca esti fantastic de curajoasa si puternica, sa cresti aproape singura doi copii deodata. Bravo tie si forta pe mai departe!

    1. Mulțumesc
      Zilele acestea am învățat copiii sa deosebească un miau de bebe miau și un ham de bebe ham. Nu știu cât de înțeleasă m-am făcut.

  3. Sunt sigura ca nu te judeca nimeni 🙂
    Pentru ca cei mici sa fie bine ingrijiti, e nevoie ca mama sa ramana intreaga la trup, suflet si cap. Fiecare familie functioneaza altfel, in plus, sunt sigura ca e foarte greu cu doi copii atat de mici. You go, girl! Esti o super mama! :*

    1. Mulțumesc Simona. Nu ai idee câti doctori mi-au spus sa stau acasă cu copiii pana la 3 ani ca nu mor de foame și ca îi stric dacă îi fac la creșă. ..

      1. Oh, imi pare rau sa aud asa ceva, nu pot sa cred ca sunt medici care descurajeaza mamele in felul asta, jeez! Eu am fost dusa si la cresa, si la gradinita. Pe atunci, mamele nu stateau acasa cu cei mici decat vreo patru luni, apoi erau obligate sa se intoarca la serviciu. Te asigur ca am devenit un adult nealterat si fara traume sau anxietati de separare. Unde mai pui ca piticii tai se au unul pe celalalt la cresa 🙂

    1. Cred ca eram bocitoare de serviciu. Nu îmi venea sa cred ca după 3 săptămâni și jumătate de creșă copiii mei au serbare și au primit diplome personalizate.

    1. Nu este ușor
      Locuiesc în aceeași curte cu sora mea și g
      Fiecare avem contoare pasante. Deci din contuarul principal calculam fiecare consumul. Este putina bătaie de cap….
      La una din rate avem ce spui tu. La 2 am ales sa nu facem așa.

  4. Un pas e făcut deja. Te-ai descărcat. Poate un pic de ajutor nu ar strica din partea celor dragi. Măcar din când în când. Nu e simplu cu unul, dar cu doi. Și gemeni. Putere!

    1. Care dragi? Deși locuiesc în aceeași curte cu sora, implicare zero
      Mama este semiparalizata de 16 ani
      Tata nu mai este de 9
      Socriiiiii… În afară orașului ,implicare zero și 4 anvelope la mașină. ..

  5. Of, mămică plângăcioasa… suntem două :* Nu-mi găsesc cuvintele ca sa pot exprima cat de clar ce vreau sa zic. Of, mămică plângăcioasa, ești minunata, așa imperfectă cum ești. Ești eroina asa cum cred ca sunt toate mamicile de gemeni. Nu am înțeles niciodată cum își cresc puii aceste mame. Of, scumpa mama singura… e normal sa nu mai poți uneori. Ne e asa ușor sa judecam când nu suntem în acea situație. Ne e atât de ușor sa ne dam cu părerea când atunci când venim din parc avem o oala de mâncare făcută de altcineva în frigider. E trist… Mi-e atât de trist sa știu ca multe renuntam sa ieșim în parc ca sa ne fiarbă carnea pe foc. E trist sa le facem pe toate, iar când ni se umple paharul sa fim blamate probabil de o mama care nu cară 10 kg de detergent + alte cumpărături + doi copiii după ea. Sunt aici, acum și oricând. Pentru tine online, iar pentru mamicile din Cluj off-line. :*

    Aaa…ești fantastica și dacă ai născut prin cezariana. Nu mai încerca să dai explicații nimănui!

    Anca Munteanu

    1. Mulțumesc Anca
      La capitolul mâncare stăm prost. Cu căldurile astea ne apucam după 9 sau 10 seara de mancare și adormim fără sa mai apucam sa o răcim iar dimineața este stricata…

  6. Întotdeauna facem cea mai bună alegere soro, întotdeauna! Te îmbrățișez. Auzi tu?! Gemeni! De la 2 kg la 10. Felicitări mămico! Felicitări femeie!

  7. Hai ca in seara asta am plans si eu, de 2 ori chiar. Plangi cand ai de plans, razi cand ai de razi. Tenteaza mai mult rasul sa treaca.pe la tine, dar daca iti.vine sa plangi, apoi plange cum trebuie, numai sa te descarci. Poate te alegi cu o durere de cap, dar, de cele mai multe ori, o prefer pe aceasta decat o durere in suflet. Stai linistita, sotul meu, multa vreme si-a gatit singur mancarea: din omleta nu-l scoteam. Tragem amandoi, fiecare in felul lui, mai rabufnim, mai dragalim, dar asta este, amandoi ne-am inhamat la asta. Sa vorbesti cu cineva care intelege ajuta, enorm chiar. Sa mai iesi 2 ore din casa, fara copii, ajuta iar.

    1. Soțul a înțeles
      Mă trimitea asta iarnă cu laptopul de acasă sa mai scriu un articol sau sa pun la punct blogul recent mutat pe domeniu .
      Restul critici. Cum sa plec 3 ore sa fac x chestie și sa las copiii cu soțul. Bunica mea mă ceartă ca nu este frumos sa dea soțul cu matura și mopul. ..

  8. eu cred ca e un act de curaj sa duci copiii asa de mici la creșă iar Georgiana poate incuraja prin articolul ei si alte mamici care se simt depăsite de situatie sa faca gestul asta, chiar daca le e teama sau nu sunt sustinute de familie. Asa este cine nu e in situatia ta nu poate intelege cu adevarat. Eu stiu ca esti o mama dedicata si ca ii iubesti enorm. Iar ei sunt superbi.

Lasă un răspuns