Tihnă, Mireasmă si Vigoare sunt Fares-ismele de toamnă

În cadrul concursului SuperBlog am primit spre testare 3 cuti de ceaiuri. Le-am ales în primul rând pentru că suntem în ultima lună de toamnă şi frigul se aşterne mai bine peste termometrul încă încăpăţânat. Doamna toamnă mă trage la cana imensă tip castron şi la filme de Crăciun pe canalul Diva.

Doamna Fares, mama ceaiurilor TIHNĂ, MIREASMĂ şi VIGOARE ştie să îşi îngrijească copilaşii. I-a îmbrăcat în straturi şi le-a dat un aspect de letrină.

Primul impact vizual cu cutia de ceai TIHNĂ m-a dus cu gândul la o carte cu iz romantic şi stil veneţian. Litera aceea stilizată de început de paragraf îmi făcea mereu cu ochiil şi parcă mă îndemna să citesc mai repede pentru a găsi următoarea letrină. Aceeaşi senzaţie am avut-o şi cu ceaiurile Fares.

Prima letrină degustată a fost TIHNĂ. Miros primăvăratic. Iz de visare în grădinile din Balcil ale Maiestăţii Sale Regina Maria. Gust de stare hygge, dor de citit romantism udat cu “apă de trandafiri”. Ar merge de minune o poveste arăbească cu ceartă din harem. Sau despre deşerturile îndepărtate peste care se fac drumuri de caravane pentru un stop de parfum de trandafiri.

T, TIHNĂ, tăcere, total, topaz, tomnatic, târziu, teluric, tânăr, turcoaz, temporar, tablou, tainic, tâlc, tălmăcit, teamă…


Toate într-o cană, cu apă caldă şi un plic mic, puse poate în ibric sau în ceainic, cu bucurie şi aşteptare de calde unde din depărtări.

Eheeeee, câte aş mai scrie, dar aspectul cutiei mă îmbie la analizat. Roz de Damasc, cu rădăcini siriene. Culori de harem luxos. Fiecare pliculeţ de ceai este îngrijit individual şi aşezat tacticos într-un pliculeţ de hârtie uşor de deschis. Mai că îmi vine să spun că este invitaţie la nudism, simplitate şi parfumare.

20 de pliculeţe sunt echivalentul a 20 de ședinţe de meditaţie, de ieşire a spiritului din corp pentru a devenii una cu mama natură.

La o analiză a ceaiului TIHNĂ am văzut că acesta conţine flori de muşeţel 43%, arome naturale, frunze de rooibos, coji de lime, cuișoare, petale de trandafir 1% şi ulei esențial de mandarine. Aceste arome se amestecă atât de bine între ele încă nu mi-am dat seama de aroma de mandarine…

Dar… cum nu putem să fim mereu în TIHNĂ, mai avem nevoie de VIGOARE şi de MIREASMĂ.

Astăzi (6.11.2020) aleg să vorbesc despre VIGOARE. Am nevoie pentru că astăzi fac o mutare cruntă, dar necesară. O voi duce pe mama la un cămin pentru bătrâni. Un loc unde sper să primească îngrijirea necesară ei. Eu nu mai pot.

Nu îmi mai permite spatele să o car la toaletă, ficatul să nu dorm nopţile ascultând delirul ei, dar nici fierea să o spăl şi curăţ de… mizerie. Ceaiul cu ghimbir este acel pic de iuţeală care cel puţin pe moment te scoate din ale tale gânduri…

Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu de fiecare dată când am în mână o cană cu ceai cu ghimbir îmi place să analizez intensitatea acestui ceai. Acelui ghimbir. Să mă întreb unde şi-a întins rădăcinile şi ce pământ istoric a cunoscut…

Nu ştiu cum se face că mereu aleg ceva picant în situaţii când vreau să uit, să mă concentrez pe fix secunda aceea când iutele îmi întâlneşte papilele gustative şi îmi scurtcircuitează creierul. Aşa am făcut şi în această seară. Am dus-o pe mama la cămin şi acasă mi-am făcut un ceai VIGOARE. Aveam nevoie de un stimulent care să mă ajute să trec lin fie în tabăra copiilor ce îţi duc părinţii bolnavi de acasă, fie în tabăra celor conştienţi că nu au pregătire medicală adecvată îngrijirii lor, că o persoană dependentă medical de o alta afectează în rău relaţia din acea familie iar copiii mici sunt cei ce iau tot ce este mai rău din această situaţie.

Încă îmi beau ceaiul. Nu i-am pus nici un grăunte de zahăr. Nu vreau să îmi îndulcesc seara, starea, decizia. Pur şi simplu aştept cumva ca balanţa să mi se încline cumva divin într-o direcţie iar eu să o accept.

Însă mâine va fi o nouă zi. O sâmbătă când soţul nu lucrează după multe alte sâmbete lipsite de acasă. După multe ore cu soare petrecute pe şantiere şi după un an în care am fost foarte tensionaţi din cauza mamei.

Mâine va fi MIREASMĂ. O zi cu gătit fără restricţii medicale. O zi cu busuioc ca şi condiment şi poate o carne de porc sau chiar oaie.

O zi în care voi lăsa copiii să se joace cu condimentele şi aromele pe carne. O zi ce ştiu sigur că va începe cu un ceai de la Fares numit MIREASMĂ. Ceai ce va fi servit cu o pâine fierbinte făcută în casă. Cu copiii ce vor să mă fenteze cu pâinea pentru a ciugulii bucăţele crocante de coajă.

Când i-am dat soţului să miroasă ceaiul MIREASMĂ mi-a spus că are miros de condimente. Nu a greşit pentru că în acest ceai se găsesc busuioc 40%, arome naturale, coji de lămâie 20%, Frunze de rooibos, ulei esențial de lămâie 4%, coji de lime şi cuișoare.

Probabil acele cuişoare l-a dus cu gândul la mâncare. De, am cam fripturit puţin la început de pandemie, numai aşa, să îi facem în ciudă.

Aş mai spune eu câteva vorbe, dar cumva trebuie să mă liniştesc, să asimilez ce am făcut astăzi, să dorm cel puţin 8 ore legate.

Încă am cana de ceai caldă lângă mine şi mă gândesc cum a fost Fares alături de noi, românii. Să îi spun Doamna Vraci? Doamna Doctor? Doamna Bunicuţă de la ţară care le ştie pe toate după cum bate vântul şi cum se usucă frunza de vie? Încă nu m-am decis, dar o vreau aproape pe această doamnă.

Fare, Fares dragă,
Toamnă înmiresmată,
Culegi flori şi funze
Din cătune aduse.

Fares doamnă învârstă,
Din culturi adună
Tradiţie bună
Şi-o rădăcină adâncă.

Fares, Fares dragă,
Tincturi ai pe bandă,
Tincturi şi Bitter,
Pe lângă comprimate şi pulberi.

Fares doamnă dragă,
Uleiuri faci pe dată,
Siropuri şi mai multe,
Cât pentru un munte.

Fares doamnă-n vârstă,
Foloseşti unguente multe,
Nu vrei ceva solubil
Zici că îi nebăubil.

Fares bunicuţă,
Aduci o vestuță
Să ne dai la toţi
Stare de bine şi urări.


Aş mai scris, dar îmi este somn. Fares mi l-a adus pe Moş Ene pe la gene şi nu am de gând să îl las plecat. Îl merit pe acest somn şi am de gând să profit de el. Somn uşor Doamnă Fares. Somn uşor SuperBlog.

3 Replies to “Tihnă, Mireasmă si Vigoare sunt Fares-ismele de toamnă”

Lasă un răspuns