Îmi place să fiu pregătită pentru orice. Mai ales pentru Sărbătorile de iarnă. Deşi acestea “încep” odată cu venirea lui Moş Nicolae eu sunt mai atipică şi mă pregătesc de la începutul lunii noiembrie.
Până la vârsta de 33 de ani am greşit mult în privinţa cadourilor. Cel mai grav am comis-o pe la 14 sau 15 ani. Se adunase nişte bănuţi de la prieteni şi câţiva colegi de muncă de-ai mamei pentru o bună prietenă a mea. Eram de nedespărţit şi aşa au ajuns să o cunoască şi colegii de muncă ai mamei. Cu ocazia zilei de naştere a prietenei m-am auto delegat să îi caut cadoul potrivit.
Ce am făcut eu:
*Am dat iama în toate magazinele de lenjerie intimă.
*Am cumpărat cele mai pestriţe sutiene şi chiloţei pe care le-am ambalat individual în hârtie creponată. Nu ştiu acum dacă am nimerit sau nu măsurile prietenei dar partea în care a început să deschidă ambalajele unul câte unul în faţa învitaţilor a fost destul de penibilă. Însă, nici invitaţii nu se aşteptau ca toate cadourile să fie numai lenjerie.
Tot din categoria cadouri neinspirate fac parte şi hainele pentru soţ. Ceea ce cred eu că îi vin sau că se potrivesc cu evenimentele din familia noastră el le refuză categoric. Unde mai pui că are 2 m fără vreo 5 cm…
Uneori am vrut să fac cadouri sănătoase şi am oferit un coşuleţ cu miere, polen şi un gem cu ceva flori. Însă, nu am ştiut că destinatarul este alergic la polen şi produse similare.
Deşi am făcut mereu cadourile din suflet şi m-am stresat zile şi săptămâni la rând, deciziile luate la final au dezamăgit sau au afectat destinatarul cadourilor.
Până acum cel mai apreciat cadou pare să fie fotografia. Varianta simplă de carte poştală personalizată a prins foarte bine la bunicile mele. Una are 80 de ani şi una aproape 90. Parcă le şi văd pe fiecare cum îşi pun pe nas ochelarii cu rama neagră şi lentila groasă, cum aduce cartea poştală cât mai aproape de ochi apoi îşi şterge lacrima micuţă şi sentimentală. Nu cred că mai contau pentru ele cele două rânduri scrise pe spate. Vederea celor 2 strănepoţi le este mai mult decât suficientă în lipsa prezenţei noastre.
Un alt cadou ce a prins foarte mult este albumul. Acel album de început la care îţi căutai coperţile cele mai frumoase. Acel album în care încercai să îţi pui cele mai frumoase poze dar la final ajungeai să dublezi numărul de fotografii într-un lăcaş. Album de vacanţă, album de nuntă, album de facultate şi multe alte albume cu fotografii tipărite.
Nu ştiu câte imagini printate au cu adevărat calitatea de fotografie însă cele numite generic instantanee sunt cele mai apreciate şi mai dezbătute în colectivităţi. Chiar ultimul album realizat este plin de instantanee şi trăsnăi ale copiilor.
Şi uita aşa ajung la foto carte. Acel album cu aspect de carte dar cu acele imagini pe care tu de consideri demne de păstrat într-un format aparte. Dacă până acum ştiam că un album de tipul foto carte este plin de poze, cei de la cartecupersonalitate.ro mi-au demonstrat că se poate mult mai mult. Acea carte personalizată în care şti că vei regăsi rânduri scrise cu drag dar şi pozele şi instantaneele dragi ţie este produsul suprem în categoria cadouri.
De veţi intra pe site la ei veţi vedea o serie de albume predefinite. Fiecare este uşor de personalizat.
Nu ştiu dacă de vină este activitatea de blogger pentru care am mai prelucrat “câteva” poze, dar alegerea imaginilor pentru album, inserarea lor în locul potrivit, poziţionarea în pagină aşa cum mi se pare mie că ar da bine mi s-a părut o activitate uşoară. Şi la parte de personalizat text am putut să umblu. Practic poţi să ştergi textul presetat din acest cadou personalizat şi să înlocuieşti cu mesaje frumoase, cu citate celebre sau cu locuri şi evenimente din viaţa ta sau a persoanei pentru care este făcut cadoul.
Cartea mea este un exemplar dedicat mamelor. Deşi am vrut să schimb şi textul, la final am decis să nu o mai fac. Are farmecul ei aşa cum este. Ba mai mult, am ales acele poze de tip instantaneu, fără nimic spectacular ci mai degrabă comic, penibil, 100% copilăresc. Deşi am ales o carte pentru mama, albumul mi l-am făcut special pentru mine, pentru acele momente când vreau să îmi amintesc de ceva frumos în orele când poate stau de veghe peste noapte lângă copilul cu febră mare. Pentru momentele când mă simt foarte rău şi nu mai am forţa să mă ridic din pat. Pentru momentele când… aş vrea să fie tatăl şi bunicul meu în preajma copiilor dar ei ne zâmbesc timid din ceruri. Şi uite aşa caut asemănări în fiecare instantaneu între gemenii mei şi tatăl meu şi bunicul meu.
Şi cum nu trăim cu toţii într-o lume perfectă, nici micul filmuleţ în care le arăt copiilor şi soţului acest album nu este perfect. Ei pur şi simplu s-au rezemat de o uşă într-un loc unde lumina nu era prea clară, deci nici filmarea nu este profesionistă. Însă este perfectă pentru comportamentul lor de zi cu zi. Dacă găsesc sau primesc ceva nou, se aşează pe jos să îl întoarcă pe toate părţile.
Albumul mi-a plăcut atât de mult încât am vrut să îl iau cu mine la întâlnirea anuală a mamelor de multipleţi din România însă, ia-l de unde nu-i. Copiii au reuşit să îl pună bine, numai ei ştiu unde.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019
[…] Cadoul perfect conține multe imaginii instantanee. Nu le edita, nici viața nu este perfectă! […]