SanoVita

În viaţa mănânci mult, câteodată puţin, sau un amestec de puţin din fiecare. Mereu am crezut că oamenii care nu mănâncă mare lucru sau refuză categoric un fruct sau o legumă fac mofturi, dar ulterior am aflat motivul. Se spune că organismul nu îţi primeşte ceea ce îţi face rău, sau  că ai substanţa suficientă spre multă în corp. Dar şi opusul este valabil. Îţi cere în cantităţile necesare ceea ce are lipsă.

Sarcina

În timpul sarcinii, am mâncat puţin, dar în general cam ce mi-a permis burticica. Deşi nu am avut pofte, mă gândeam la prăjituri, sucuri şi pizza. Ştiu că nu sunt prea indicate, dar eu nu am avut parte de ele. Pot să spun că am fost aproape vegetariană. Aproape, pentru că dimineaţa era singura parte din zi când puteam să mănânc o felie de pâine cu pateu de porc sau de peşte, apoi urma nelipsita felie de pâine cu unt şi miere.

Alimentaţia mea în primele 4 luni a fost formată din murături, zeamă de varză şi multe fructe acre, precum kiwi, citrice, pomelo şi mult grapefruit. Mâncam cu kilogramele şi nu mă saturam. Mai completam cu salate de legume şi brânză. După luna a patra, am mai adăugat lapte cu cereale sau fulgi de porumb, seminţe de floarea soarelui şi covrigi. Când aveam suficientă energie, mai făceam spanac, ciorbă de ştevie sau legume, urzici, leurdă, cartofi şi legume la cuptor cu mujdei de usturoi.

Spitalele

Pe timpul sarcinii, am fost internată de 5 ori. În burticica mea fiind doi bebei, eu am rămas fără energie, vitamine, minerale şi alte substanţe necesare pentru o bună funcţionare a organismului. Cum mâncarea din spital nu a fost comestibilă (ştiu că sună urât, dar nu am ce face) îmi tot rugam soţul să îmi aducă pilaf şi supă fără carne.

1

Când am început să stau mai mult de o săptămână internată şi nu mai ştiam ce să mănânc pentru a nu avea stomacul gol, soţul a început să îmi aducă mix uri de fructe şi seminţe, fructe uscate, covrigei cu ulei de măsline, târâțe de grâu şi sucuri naturale. Le devoram cu plăcere ghemuită în braţele lui, în timp ce perfuzia îmi curgea pe venă.

Deşi nu am fost bună prietenă cu apa plată, a trebuit să o consum fără să protestez. Îmi făceam ceaiuri de plante sau fructe, pe care în general le consumam fără zahăr sau uneori cu câte un cubuleţ de zahăr brun, din trestie. Cât timp am fost internată, am avut mai mereu perfuzii, dar spre surprinderea mea, am consumat şi lichide în cantitate triplă faţă de obicei. Singurul lucru bun legat de mesele din spital a fost faptul că încercau să le aducă cam la aceeaşi oră, ceea ce mi-a obişnuit şi stomăcelul să mănânce la ore fixe. Dar ce foame mă lua când se apropia vreuna din mese.

Au apărut bebeii

După ce am născut, programul meu era orice, numai ceva stabil nu. Singurul lucru concret era faptul că mă duceam la ei, la Terapie Intensivă să le dau să pape la fiecare 3 ore. Alimentaţia mea iar a avut de suferit. Aveam interzis la aproape orice şi mă simţeam slăbită, cu stare de leşin şi foame mereu. Au urmat alte perfuzii interminabile. Cu greu am reuşit să conving un doctor că am nevoie să revin la alimentaţia mea din timpul sarcinii, pentru a fi cât de cât echilibrată. Aşa am început să mănânc iar musli, mix uri de seminţe, legume cu mujdei de usturoi şi ceaiuri. Acum aveam alte ceaiuri, speciale pentru alăptat. Lichide multe, mult mai multe decât credeam vreodată că voi fi nevoită să consum.

După 6 luni de la naştere

Acum sunt acasă, cu copilaşii. Astăzi, pe 11 noiembrie au făcut 6 lunite de când îmi completează  viaţa şi timpul până la refuz. Alimentaţia mea iar a avut de suferit. Acum pot să consum carne de porc, vită şi oaie la grătar sau vită şi oaie fiartă. Încă nu consum aceleaşi alimente ca înainte de sarcină.

Acum, când mai prind câte o clipă liberă, caut pe internet diverse magazine cu produse naturale. Încerc să consum alimente sănătoase, dar îmi este dificil. Nu prea pot pleca singură cu gemenii în oraş să caut ceea ce am nevoie şi uneori nu am nici timpul necesar să comand de pe internet. Totuşi, am găsit site-ul celor de la  Sano Vita, dar și pagina lor de Facebook. M-au atras variantele de musli și semințe.

Site-ul mi-a câștigat încrederea și prin faptul că are sigla recunoscută pentru Magazin de Încredere alături de datele de contact.

Revenind la ideea de la început unde spuneam că organismul primeşte doar ceea ce are nevoie, acum la 6 luni de la naştere, corpul meu cere alt fel de mâncare. Mă aflu într-o nouă etapă a vieţii , în care am nevoie de proteine de natură animală. Nu exagerez, dar simt o poftă constantă de carne de oaie, urmată de cea de vită şi porc. Poate de vină sunt copilaşii. Încep să le dea dinţişorii şi plâng mai mereu. Îi pot calma doar în braţe, legănaţi şi bâţâiţi, cântându-le melodia cu elefanţii pe o pânză de păianjen. Efortul se resimte după 2-3 minute, dar copilul se calmează după vreo 15-20 de minute. Dar ce să faci că sunt doi de calmat şi aceiaşi doi de bâţâit.

Pentru mine, stilul de viaţă sănătos nu poate fi ceva constant. Nici din punct de vedere al mişcării nici din punct de vedere al alimentaţiei. De fapt greşesc, cel puţin în exprimare. Viaţa se împarte în etape, cu caracteristici diferite. Dacă înainte de sarcină eram energică şi dispusă la mai multă mişcare de genul exerciţiilor de gimnastică, aerobic, fitness, în timpul sarcinii am avut interzis şi la ridicatul din pat. Acum, după naştere, deşi am recomandare de recuperare, copiii mă ţin ocupată iar îngrijirea lor necesită atât consum de energie, încât pic lată în pat seara.

Cu siguranţă voi profita şi eu de momentulîn care voi începe diversificarea alimentaţiei la copii. Îmi place să mănânc legume fierte simplu sau cu puţină sare. Sucurile de fructe şi pulpa acestora îmi vor da cu siguranţă un plus de energie. Sigur vor fi momente interesante să mănânc acelaşi lucru ca şi copilaşii mei şi să îmi facă plăcere. Abia aştept să înceapă să meargă pe picioruşele lor, să ne facem un program de exerciţii de care sper şi vreau să cred că ne vom ţine cu toţii, inclusiv soţul.

Acest text a fost scris pentru SuperBlog 2016

2 gânduri despre „SanoVita

  1. P.S. Parerea juriului la ceast text:
    Ti-am recitit articolul, Nu e un articol rau deloc. In cazul de fata, la notele de peste 90 de puncte diferenta se face, cum am spus, de text in sine, de capacitatea lui de a convinge, de a transmite. De modul subiectiv in care este perceput de juriu. Unii se joaca maibine decata altii cu cuvintele, creeaza mai mult impact. Acelasi lucru este valabil pentru Tonef-Filip Irina Georgiana si multi dintre cei care au primit note mari la aceasta proba, mari, dar nu maxime. Uneori nu gresesti cu nimic, dar nu impresionezi, nu convingi suficient. De exemplu, eu, in editia in care am participat si castigat faceam de multe ori jocuri de cuvinte, comparatii inedite, care sareau in ochi. Pe asta mi-am construit stategia. E numai un exemplu…

Lasă un răspuns