Popescu Nineta este o tânără învățătoare la clasa I, în satul Petrechioaia, județul Ilfov. Ea face naveta din cartierul bucureștean Colentina. Mereu i-a plăcut să fie în pas cu tehnologia pentru că aceasta îi fac viața și munca mai ușoară. Niciodată nu a trecut în extrema cealaltă. Fiind o fată mai urâțică, a căutat mereu să își umple timpul cu ceva util, mai ales că băieții nu prea au băgat-o în seamă până la facultate. Așa a aflat de Colop. La început, se juca timidă pe site-ul de ștampile, făcând fel de fel de combinații, pe care apoi le comanda din banii obținuți pe meditații. Îi făcea plăcere să le ofere membrilor familiei, pentru că fiecare folosea la serviciu cel putin o ștampilă.
După terminarea facultății, Nineta a obținut un post de învățătoare într-un sat. Familia ei, care deja se învățase cu micile ei „ajutoare” de natură tehnologică, a decis să îi facă o surpriză cu câteva zile înainte de 15 septembrie, tocmai pentru a se obișnui cu noul cadou.
Odată începută școala, Nineta a folosit și cu elevii toate ajutoarele ei, pentru a avea mai mult timp pentru alte activități, sau pentru a le răspunde la fiecare întrebare. Cel mai apreciat lucru pe care îl făcea domnișoara învățătoare era ștampilarea caietelor de temă. Fiind un lucru de care nu mai auzise nimeni în zonă, toți copiii se lăudau cu numărul de ștampiluțe primite pe caietele de temă. Chiar se străduiau să își facă toate temele și chiar foarte bine pentru a primi ștampiluțe variate.
Venise și iarna iar unii copilași răciseră și nu au mai ajuns la școală câteva zile. Domnișoara învățătoare Nineta, a început să fie sunată de către părinți. Aceștia spuneau cum copilașii lor, pe lângă răceală, erau și deprimați, pentru că își făcuseră temele, dar nu aveau caietele ștampilate. Cum învățătoarea ținea mult la copilașii ei, a decis să meargă acasă la fiecare pentru a le verifica temele și a le ștampila caietelele. Dar mai ales, pentru că a făcut o promisiune elevilor ei, că va oferi cadou câte o ștampilă fiecărui premiant cu coroniță.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015