Of, Doamne, trebuie să ajungă acasă. Mâncarea e gata, am dat drumul la sobă, am adunat hainele spălate.
Oare mă va lăsa să învăţ şi eu pentru examen în seara asta?
Se aude câinele, sigur a venit. Vai… cât este ceasul! Cam într-o oră va mânca, fumează o ţigare, mă trimite să îi iau o bere apoi dă drumul la televizor. Sper să nu mai arunce şi azi cu cratiţa de mâncare prin curte. Nu vreau să audă mama şi tata că nu sunt gospodină bună. Oare chiar fac mâncare atât de proastă?
[…]
În noaptea de revelion două cupluri “petrec” împreună noaptea dintre ani. Ei, băieţii, sunt bine chercheliţi. Gazdele se retrag în dormitor pentru câteva minute.
– Auzi mandro? Ce ai spune tu, dacă eu m-aş culca cu Cristina?
– Cum adică?
– Tu răspunde cu da sau nu, ACUM!!!
– Păi este alegerea ta, nu pot să decid eu în numele tău.
O lovitură înfundată se aude, urmată de un icnet scurt şi de fluvii de lacrimi amare şi mute.
[…]
– Cum adică să nu mă mai duc la facultate?! Şi ce să fac cu viaţa mea? Nu vreau să ajung vânzătoare.
– Pui mâna şi faci copii. Uite-te şi tu la vecini şi la tovarăşii mei, au câte doi marea majoritate.
– Dar am numai 21 de ani. Lasă-mă să termin facultatea şi vorbim după.
– Da de ce nu vrei acum? Îţi este frică că te îngraşi şi îţi rupi p*.#…? S-o găsi un măcelar să te coase şi pe tine. Sau tu ţi-ai găsit vreo p#*+ inteligentă pe la facultate şi eu nu îţi mai prezint interes???
[…]
– Georgiana, s-au afişat rezultatele la Metafilosofie, dar nu cred că îţi va plăcea ce vei vedea.
– Mă duc acum, m-ai făcut curioasă.
În pas alergător pe culoarele facultăţii fata caută avizierul. Îşi caută numele în listă şi apoi scăpă o înjurătură.
– Să-mi bag picioarele. Restanţă îmi mai trebuia acum. După ce că nu am timp să învăţ că nu mă lasă Cristi, acum să văd cum fac rost de bani pentru taxă şi să şi învăţ, nu vreau să îi mai dau motiv de ceartă acasă.
După ceva timp, fata se prezintă la restanţă dar nu evită privirea fixă a profesorului din sală, acelaşi de la seminarii.
– Dom’ profesor, dar de ce am picat examenul, spuneaţi că toţi suntem pregătiţi măcar de nota de trecere.
– Pe tine vroiam să te văd mai des. Prea vorbeai cu patimă de sarmale şi ciorbă de burtă ce îi faci soţului acasă. Aş fi vrut şi eu una ca tine…
[…]
Fragmentele de mai sus nu sunt din nuvele comuniste, ci din relaţii adevărate, trăite pe uliţe mai mari sau mai mici. Cu sau fără educaţie, relaţiile de cuplu sunt greu de gestionat. Mai ales dacă un copil mic creşte în bătăi, abuz, umilinţă, sărăcie sau în prezenţa persoanelor cu boli psihiatrice. Acea lume pe care o consideră a lui, ajunge să fie “normalul lui”. Din acest motiv băiatul ce a văzut că tatăl îşi bate soţia, ajunge să şi-o bată şi el pe a lui. Fata ce vede că mama ei rabdă umilinţe şi abuzuri, răbda şi ea, că de… soţul ţine casa şi el aduce banii.
Dar cine sunt eu?
Mă numesc Georgiana şi sunt un copil crescut “din inerţie” într-o familie cu probleme. Tatăl alcoolic iar mama dictator. În scurt timp mama se îmbolnăveşte rău iar eu ajung să fiu adultul din familie la numai 17 ani. Atunci încep să simt adânc în piele efectele maturităţii şi alegerile neinspirate.
M-am măritat la 20 de ani pentru că am fost şantajată. Am fost umilită, bătută, am dormit pe scări în curte iar bunica soţului a păşit peste mine ca să iasă din casă, apoi mi-a spus că acesta este numai începutul.
Când am vrut să divorţez… a murit tata şi am mai răbdat 2 ani alături de bestie pentru că de… mă ajutase cu înmormântarea prin relaţiile lui.
Fragmentele de mai sus fac parte din viaţa mea
După divorţ eram arătată cu degetul pe stradă şi în familie. Cum să divorţezi la 24 de ani?! Dar nici nu ai simţit greutăţile vieţii!!
Aş fi vrut să am în acele momente o pereche de ochelari negri şi mari, eventual cu doape în urechi. Mult timp mi-a luat să înţeleg că viaţa mea nu o decine vecina, mătuşa, bunica.
Viaţa mea îmi aparţine, iar eu trebuie să decid dacă mă mărit, fac copii sau divorţez
Poveşti ca a mea sau multe altele veţi găsi şi în cartea Sidoniei Dragușanu– Doamna cu ochelari negri. Ba mai mult relația de cuplu a personajelor Sidoniei sunt atât de reale, încât am avut impresia că văd poveştile în spatele unui ecran tv la emisiuni de tipul Acces Direct.
Cu părere de rău îmi dau seama că relaţia de cuplu nu s-a schimbat în ultima sută de ani. Nu suntem mai moderni, suntem mai ipocriţi. Femeia de azi, încă trăieşte precum femeia în literatura interbelică.
Multe reprezentante ale genului feminine caută o viaţă frumoasă printre rândurile romanelor de dragoste, dar nu au curajul să îşi creeze o poveste literară la propriu, în viaţa reală.
Ştiu că dragostea cu de-a sila nu se poate, dar în doi puterea creşte. Nu se poate să ne iubim animalic apoi să ne certăm ca chiorii.
Nu se poate să fim eleganţi şi stilaţi pe stradă iar acasă să fim distanţi, unul cu telecomanda în mână iar altul cu telefonul. Suntem personaje în viaţa de zi cu zi, dar nu suntem mai reali decât miturile dintr-o carte cadou.
Cu sufletul tăiat de lame,
Cu inima ce rage tare,
Cu corpul măcelărit de oameni,
Ne avântăm în noi relaţii.
Cu un copil în burtă,
Cu o listă lungă de umilinţă
Cu portofelul gol,
Ne rezeman de tomberon
Mai auzit de un serial nou,
De un actor ce a fost erou,
De o iubită părăsită,
Ce acum tace şi suspină.
Să fi femeie nu e uşor,
Nici de ridici cracii în dormitor,
Nici de pupi apăsat,
Nu ridici feminismul la pătrat.
Acest articol participă la Spring SuperBlog.
Fotografia cu cartea de pe laptop este din arhiva personală.
Colajul de fotografi este preluat de pe site-ul sidonia.ro
Restul fotografiilor sunt preluate de pe site-ul pixabay.com
Un articol „zdruncinator”. Vrem sa credem ca viata e frumoasa si usor de construit, ca un castel din cuburi dar de fapt este inrt-un vesnic cutremur, din care iesim mai mult sau mai putin loviti.
Am pus numai realitate în articol.
[…] Oare mai trăieste femeia interbelică din cărțile Sidoniei Drăgușanu? […]
Wow! Imi place la nebunie ce ai scris si m-ai facut curioasă sa o citesc pe Sidonia Dragusanu. Lumea de azi e un pic mai blândă cu femeile, dar nu peste tot si doar un pic. Din fericire, daca vrei sa iesi dintr-o relație de felul asta, poti. Nu e ușor, dar poti.
Sper sa fie usor tuturor femeilor.
Imi pare rau pentru tine și pentru ce ți s-a întâmplat. Nu știu dacă îți place să auzi așa ceva de la oricine. Dar îmi pare bine ca esti puternică și ca acum îți e bine. 😊
Uneori îmi vine să zic ceva de părerile de rău… As vrea mai multa implicare civică.
Felicitări pentru curajul de a te expune! Multă emoție și adevăr în articolul tău. Mult succes!
Multumesc
Din pacate sunt povesti adevarate. Deciziile sunt greu de luat pentru ca traim intr-o societate in care lumea judeca indiferent de situatie. Nimeni nu stie ce se intampla in casa ta, dar toti isi dau cu parerea si arata cu degetul. Trist..
Aveme nevoie de implicarea comuniatii.
Te admir foarte mult! E nevoie de mult curaj pentru o astfel de mărturisire! Ești o femeie puternică și știi deja asta! Sper că acest articol să ajungă la cine trebuie, să inspire și să schimbe mentalități. Baftă în competiție! Articolul acesta merită 150 de puncte.
Multumesc
Rănile nu se vindecă dacă taci. Te felicit că ai avut curaj să ieși dintr-o relație toxică și să vorbești despre asta.
Multumesc
Îmi pare rău că ai fost nevoită să treci prin asemenea grozavii.
Mult succes cu articolul merită premiu
Multumesc
Ne-ai expus aici o realitate care zdruncină. Eşti o femeie puternică şi meriți tot ce e mai bun.
Multumesc
Lacrimile imi curg pe obraji. Dar daca doar acesta ar fi pretul pentru ca viata sa-ti astearna numai bucurii in cale de acum inainte, le las cu drag sa curga.
Cuvintele mele nu au cu ce sa te ajute dar… din toata inima sper ca articolul tau sa isi castige locul pe podium!
Nu știu dacă îmi doresc un premiu pentru suferința mea. Dar poate o campanie de conștientizare da
Felicitari pentru curajul de a-ti relata povestea! Ti-am simtit emotia citind aceste randuri. Sper ca in timp, relatiile acestea bolnavicioase sa fie din ce in ce mai rare.
Și eu sper. Dar inca vad femei percepute că proprietatea barbatului
Îmi pare rău că ai trecut prin ceea ce ai trecut! Mă bucur că ești bine acum!
Mulțumesc 🤗
Foarte interesant și dureros, în același timp, articolul tău. Și trebuie să îți dau dreptate, nu s-au schimbat așa de multe de acum aproape 100 de ani, din păcate…
Stiu, dar barbatii nu vor sa ajute catusi de putin. 🙁
Foarte interesant articolul tau, chiar o sa caut cartea sa o citesc.
Astept parerea ta legata de carte.
Fragmentele acelea nici nu aveau cum sa fie din nuvele comuniste. Pe vremea aia limbajul licentios si, in general, orice trimitere erotica era interzisa si cenzurata.
Mama avea si carti tiparite pe ascuns. Posibil sa fi exagerat eu mentionand o perioada comunista…
[…] parte din “Generaţia Cernobîl”, deci ante-Democrație în România. Sunt copilul României, mamă de gemeni şi tutorele mamei mele (persoană cu grad de handicap fizic şi psihic). […]