„Facerea”
În prima marţi 13 din an, în a doua oră din cele 3 ceasuri rele, Parlamentul a hotărât să înfiinţeze o comisie de evaluare a bărbaţilor ce intenţionează a se căsătorii şi anume Comisia de Evaluare Fizică şi Psihică a Bărbaţilor ce Intenţionează a se Căsători. Pe scurt, C.E.F.P.B.I.C. sau „Comisia”. Decizie luată pe baza unui raport ce arată că bărbaţii se căsătoresc mai des decât femeile. În următoarea vineri 13, la ora 13 şi 13 minute, a apărut în dulapul de la Comisie unde erau păstrate toate stampilele, una bucată ștampilă de la Colop, și personalizată. De statură medie, energică şi cu entuziasmul noului intrat în câmpul muncii, stampila tot întreba când va fi luat din dulap. Restul stampilelor colocatare, de tipul carte de vizită, datiera şi cifriera, cunoşteau acea stare de entuziasm. Pentru a-i domolii puţin energia, au început să o întrebe despre creaţia sa. De ce a fost aleasă această firmă Colop, în cât timp a fost realizată şi toate cele. Stampila personalizata, s-a aşezat în mijlocul poliţei şi a început istorisirea:
– Am început să aud înainte de a vedea. Aşa am aflat de înfiinţarea Comisiei, ce avea nevoie de o anumită stampila care să autorizeze certificatele eliberate. Doamna Lăcrămioara Poetu, Observator principal la Comisie, a decis că eu să iau fiinţă prin intermediul firmei Colop. <<Printer „Special Edition”, creat de femei pentru femei. Romantic, feminin şi creativ. >> Este modelul de ştampila cu plăcută text personalizat ce au ştiut că se potriveşte cauzei.
Doamna Lăcrămioara m-a creat din nimic. A ales suportul, forma, textul personalizat, tușul colorat şi MIROSUL. Am un miros de floare de „Nu mă uita”.
Plăcut impresionate de cele povestite, ștampilele mai vechi, parcă doreau şi ele câte o personalizare pe ici, pe colo. Câte un diacritic sau o floricică, le putea întineri niţel. Uite aşa, a trecut seara şi noaptea în dulapul cu ștampile.
Comisia
Dis de dimineaţă, a apărut doamna Lăcrămioara şi a luat cu ea ștampila cea nouă şi încă două surate. Le-a pus în buzunar şi a plecat către sala de şedinţe a Comisiei. Pe drum, se simţea frica şi se auzeau murmure. Parcă şi clănţănit de dinţi. Prin ochiurile lucrate mari ale vestei, ştampila personalizată văzu un şir de bărbaţi, care mai fistichiu decât celălalt. La capătul culoarului erau două uşi mari, impozante, vopsite în roz pal. Imediat ce au trecut de uşi, a fost scoasă din buzunar şi pusă pe o tuşieră nou-nouţă, cu lichid verde. Ea, noua ștampilă, trona în mijlocul biroului. Mai că îi tresărea linia din mijloc cu textul „Lăcrămioara Poetu, Observator Principal Bărbaţi”. După vreo 10 minute de schimbat cuvinte neînţelese între membrele juriului, Doamna Lăcră, o luă de pe tuşieră şi o tot frământa în mână. Se simţea tensiunea până la ultima ei literă imprimată.
„Acţiunea”
La ora 9.30, după ce au terminat şi cafeaua de băut, dar cu ceştile goale încă pe birou, a început programul Comisiei. Portarul introduse serii de câte 3 bărbaţi. Erau întrebaţi, testaţi, comparaţi unul cu altul şi apoi evaluaţi. În tot acest timp, ștampila personalizată era tot în mâna Doamnei Lăcră, iar din cauza tensiunii din încăpere îi crescu pulsul şi i se uscă tușul, tocmai când se hotărî Doamna să pună prima ştampilă pe actul din faţa sa.
– Na, că s-a uscat tusul. Sigur este semn că trebuie să te mai verific puţin. Nu cred că domnişoara de acasă merită să se mărite cu tine.
– De ce Doamnă? Am casă, am masă, vilă cu piscină, plasmă de un metru juma pe perete şi un venit de 3000 de lei pe lună. Numa bun de stat acasă şi de făcut mâncare, curăţenie şi să iasă sâmbăta la piaţă.
– Exact ce intuiam. RESPINS!!! Şi cu o sete nestăpânită, luă o altă ștampilă în mână şi o înecă în tușul roşu, apoi aplică una bucată ștanţă sănătoasă pe Certificatul de Respingere Intenţie de Căsătorie. Supărată nevoie mare, ștampila personalizată se foi în mâna Doamnei Lăcră. După ce a fost scos afară bărbatul respins, cei rămaşi au mai fost luaţi la o serie de întrebări. Bărbatul îmbrăcat în blugi şi cu geacă de vinil, părea mai tăcut, chiar timid. Nu a răspuns rău, dar nici nu îl trăgea inima la însurătoare. Şi acesta a fost respins, dar doar parţial. Nu au făcut-o doamnele din comisie cu răutate. Chiar i-au recomandat să iasă la mai multe întâlniri, doar doar o găsi-o pe cea mai cea dintre fete, care să îl facă să fugă la altar.
Şi mai agitată, ștampila personalizată începu să îşi plimbe literele pe linii. Mai era doar un bărbat în sală şi la cum arăta, nu îi dădea şanse nici lui. Era în sala comisiei de două ore şi jumătate şi nu a validat nici o coală. Nici măcar de probă.
Privind la bărbatul din sală, doamnele şi-au îmblânzit nervii. Apreciau faptul că era îmbrăcat în port popular. Chiar mirosea puţin a ceapă şi brânză. Apoi, una din femei se ridică şi merse către badea.
– Măi omule, da ce îţi trebuie ţie însurătoare la 50 de ani? Cine te-a trimis aici?
– Fumeea. A văzut ea pe fir că s-a dat o nouă lege şi a vrut imediat să fiu luat la întrebări să ştie sigur dacă mă ia sau nu.
– Ce fir bade?
– Gogu ăla, de este ascuns în fir şi leagă lumea tătă.
– Vrei să spui net? Şi Google?
– Da taică, aşa cum spui matale. Tot fumeea o zis ceva de Facebuc,
Cum că aţi creat o ştampilă specială pentru certificate şi nu vrea să mă întorc acasă fără dânsa pe foaie.
– Da’ matale ţii la femeie?
– Normal, cum păcatele mele să nu țiu la ea? Face mâncare bună, nu am pic de praf în casă, am animalele sătule, coase şi trage la război pe bani. Şi câte şi mai câte. Ea nu ceteşte la ziar, stă cu Gogu pornit. Ba îi mai zic să iasă în sat la muieri, da ea nu şi nu. Că nu se înţelege cu gaiţele satului şi preferă compania mea.
– Taică, mata foloseşti Google?
– Nu bre, la ce să am nevoie de Gogu dacă nevastă-mea le ştie pe toate? Dacă îi fac seara masaj la tălpile alea fugăreţe, ie mulţumită dânsa. Da io, îi mai dau câte un cadou la zi de sărbătoare sau îi mai aduc o floare de care nu are în grădină.
– No bine taică, cel puţin pe mine m-ai convins. Să vedem ce au de spus şi colegele. Doamna Lăcră, a privit în dreapta, apoi în stânga şi cu un vot unanim, a dat prima APROBARE din acea zi. Luă cu încredere ștampila personalizată, o înmuie în tușul verde şi aplică o ștanţă sănătoasă pe Certificatul din faţa sa. Îl înmână cu mândrie bărbatului din faţa sa. Ar fi vrut să vadă şi chipul femeii de acasă, dar se mulţumi închipuindu-şi un zâmbet mare.
Restul zilei
După prima serie de bărbaţi, până la finalul zilei au mai urmat doar 3 serii. Au stabilit ulterior să se facă programări. Pentru urgenţe, au pus chiar suprataxă. În raportul de final de zi, au constatat că au avut 3 aprobări, o amânare şi restul respingeri. Oare bărbaţii aceştia, chiar doreau să se căsătorească sau urmăreau darul de nuntă?
Ștampila personalizată
Deşi nu a muncit mult în prima sa zi, tensiunea şi nerăbdarea au făcut ca tânăra ștampilă să obosească destul de repede. Unele litere din rândul final, erau amestecate ca la cărţi, bine de tot. Deşi nu a putut comunica prea mult cu suratele sale stampe, credea că a făcut o impresie bună. Abia după ce a fost lăsată pe seară în dulap cu tot colectivul de ştampile, a putut să răsufle uşurată şi să pună şi ea întrebări ce în timpul zilei nu au fost rostite. La câte „De ce-uri?” a spus, în jumătate de oră a rămas fără grai, apoi s-a culcat cuminţică în locul în care a fost pusă. Aştepta ziua următoare, în care spera să aibă parte de mai multă acţiune.
Fotografii şi citate preluate de pe site-ul firmei Colop.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2016
–
