Omul Păianjen împodobește brazi

     De mică mă visam Sailor Moon. Să ţopăi pe acoperişuri, să salvez pisici de dulăi răi sau copii de nuieluşa mamei mi se părea “Binele suprem”. Astăzi vreau să fiu “Omul Păianjen” pentru o zi. Şi asta numai pentru că am venit din vacanţă dintr-o ţară puţin mai caldă iar aici pe asfalt am găsit numai ghiaţă şi zăpadă. Uite de aceea eu vreau să mă caţăr, să mă arunc şi să prind din zbor sau din cădere diverse lucruri.

Când am ieşit prima dată pe stradă în costumul meu am văzut o bătrânică cum se chinuia să ducă un brăduţ. Poate pentru ea, poate pentru nepoţi sau pentru un vecin mai bătrân decât dânsa. M-am oferit să o ajut iar cu presiunea exercitată de către pânza mea de păianjen am prins mai bine vârfurile de crenguţe mai nărăvaşe.

panza paianjen

     Am mers cam trei străduţe până la o clădire ciudată. În curte erau atât copii mici, cât şi bătrâni. Prima dată am crezut că este un loc de joacă şi relaxare pentru bunici şi nepoţii lor. Dar nu, nu era. Bătrânica mă adusese la Centrul Mixt de Îngrijire şi Educare Fără Vârstă. Pe scurt, erau două centre sociale unde primeau fie pe timpul zilei dar şi în cazare definitivă copii şi persoane foarte în vârstă.

     Unele activităţi erau mixte, precum cititul de poveşti la ora de culcare a copiilor, exerciţiile de gimnastică matinală sau de recuperare, pictat pe obiecte din ipsos, dans, sau plimbarea prin grădina centrului. În acest fel copiii primeau dragostea unor persoane mai în vârstă, care au avut la rândul lor copii sau nepoţi, iar bătrânii primeau ajutor la diverse activităţi pe care ei nu le mai puteau desfăşura independenţi, împreună cu exerciţiile pentru menţinerea agerimii minţii.

Surprinsă de cele văzute, era cât pe ce să scap bradul de pe umăr. Noroc cu pânza de păianjen ce a prins imediat brăduţul. L-am sprijinit de perete şi am aşteptat să văd ce spune bătrânica. După lungi aşteptări, am văzut că mai soseau trei brazi, însoţiţi de către copii şi alţi bătrânei mai în forţă. Imediat aceştia au fost împărţiţi iar grupele arătau cam aşa: Grupa Mică de copii, Grupa Mare de copii, Grupa Doamnelor şi Grupa Domnilor.

     După ce au fost rezemaţi toţi cei 4 brazi, iar grupele au primit cutii întregi de ornamente, ceva mi-a atras atenţia la unul din brazi. O formă maronie părea să pulseze. Mi-am întins pânza până la prima straşină şi am sărit pe burlan să privesc mai bine chestia. Ba mai mult, m-am lăsat în jos până am dat ochi în ochi cu un pui de veveriţă ce rodea de zor la un con. Speriată, a dat să fugă, dar nu ştia în ce direcţie, aşa că a luat-o în sus peste faţa mea, agăţându-se bine de mască, cât pe ce să o dea jos. Panicată să nu fiu deconspirată, am dat să plec, dar toţii copilaşii au început să strige la mine “Miles Morales”, apoi să mă întrebe dacă eu am jucat şi în “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”.

     Nu am răspuns, pentru a nu afla că sunt femeie şi nu bărbat, dar am gesticulat ceva ambiguu şi am fost lăsată în pace.

M-am întrebat imediat dacă aceşti copii au văzut vreun film la cinema sau au aici în centru televizor la care să vadă cel puţin o animaţie de sărbători… Apoi mi-a trecut prin cap ideea de a ruga pe Moş Nicolae sau pe Moş Crăciun să aducă muuuuuuuulte bilele la noul film “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului” din data de 28 decembrie 2018.

omul paianjen
Până să mă dau eu jos de pe straşină, copiii au împărţit decoraţiunile aşa: conuri de brad, castane şi ghinde la grupa mică, acadele, poze şi turtă dulce la grupa mare, ochelari, fursecuri şi fructe uscate pentru domni iar pentru doamne oglinjoare, brioşe şi pene. Decoraţiunile au fost gândite în aşa fel încât să creeze o stare de bine grupei din care fac parte.

Nu am avut mult timp de odihnă, căci cei mici au vrut să ştie ce pot să fac cu puterile mele. După 23 de tumbe, 14 salturi şi 5 opere de artă realizate din pânza mea de păianjen, copiii au vrut să dea o altă utilizare pânzelor. Prima dată au vrut să fac o perdea de o formă neînţeleasă de către mine, pe care ei să atârne alte decoraţiuni făcute de ei în secret.

panza paianjen

     Apoi unii copii au spus că vor să vadă dacă se poate cânta la firul pânzei de păianjen precum la o harpă.

panza 3

     Apoi a venit o ninsoare frumoasă, cu fulgi mari şi nărăvaşi ce riscau să ne ude până să terminăm de împodobit brazii. Am fost nevoită să fac umbrele mari de pânză deasupra fiecărui brad, cât să protejeze şi bătrânii şi copiii.

panza umblela

     Când am crezut că nu mai au idei, copiii au cerut să le dau pânză pe care să o coloreze în loc de beteală, căci Centrul nu prea are finanţe, iar anul trecut au rupt pisicile beteala din brazi.

panza rosie

     Fac şi acest lucru, apoi constat că am terminat rezerva de pânză. Nu vreau să intru în panică şi mă dau jos de pe peretele aflat lângă bradul doamnelor. Mă văd atât de interesant în decoraţiunile lor cu oglinjoare încât îmi vine să le iau pe toate la lustruit.

     Timpul trece şi brazii sunt împodobiţi frumos. Grupul domnilor încep să cânte colinde, iar primul este “Domn, domn, să-nălțăm!” Sună atât de melodios încât îmi dau lacrimile. Noroc cu masca asta. Sper că versurile acestea să ajungă la Dumnezeu şi să ningă fulgi de dragoste peste acest centru.

Cu greu îmi iau rămas bun şi promit să revin pe la Moş Crăciun cu pânze proaspete, numai bune de pus în folosul copiilor şi bătrâneilor.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018.

Surse foto pixabay.com

Un gând despre „Omul Păianjen împodobește brazi

Lasă un răspuns