Cărțile lunii ianuarie 2019

     Ianuarie 2019. Început de an. Nimic nu se întrezăreşte la orizont. După un revelion deprimant şi primele zile din an cu ceva presiuni familiale, încerc să îmi găsesc oaza mea de relaxare. Încerc să îmi fac un program de citit.

Am două cărţi începute în 2018 din care citesc metodic, ca la şcoală. Adică un fel de lecţie cu lecţie. Una am reuşit să o termin. Se numeşte “Cum să înlăturăm stările de teamă ale copiilor prin poveştile terapeutice”. Este scrisă de ANNE FLORET iar în România a văzut lumina tiparului la Editura Orizonturi.

     Am început să citesc cartea pe 26 decembrie 2018 şi am terminat-o pe 29 ianuarie 2019. Am cumpărat această carte cu un mare elan. Aveam o dorinţă de a rezolva mai multe nereuşite ale mele. Am crezut că voi găsi acea literatură destinată copiilor, dar atât de relaxantă pentru un adult.

Ce am găsit?

     Un mic îndrumător în simboluri, o serie de “poveşti” chipurile terapeutice, care m-au făcut să mă întreb dacă autoarea a ales bine categoria de vârstă. Nici ca adult nu cred că aş fi înţeles singur acel mesaj ce autoarea presupune că îl poate recepta cu uşurinţă un copil începând cu vârsta de 2 ani.

La finalul celor 18 poveşti autoarea a simţit nevoia să se explice şi mai mult decât a făcut-o până în acel moment. Apoi, anunţă că acele poveşti sunt numai câteva modele pentru eventualele povestioare pe care le poţi crea cu copilul tău pentru a încerca să îi rezolvaţi diversele probleme.

Ba mai mult, primeşti un “vocabular” de folosit, evident plin de simboluri. În sine, ideea de a crea o poveste împreună cu copilul tău este minunată, dar termeni precum “pădure virgină”, “fluorescenţă”, “matroană” sau “spaţiu sideral” nu sunt uşor de asimilat pentru un copil.

Acum, mie mi se pare absurd ca un copil să fie conştient de la Mama Natură de cele 3 sarcini pierdute de mama sa până să apară el pe lume. Sau… să fie asociat cu o plantă parazit ce trăieşte pe spinarea mamei…

Cred că am reţinut ceva din această carte, dar cu siguranţă nu ceva util pentru înlăturarea stărilor de teamă ale copiilor.

Ataşez şi un pasaj care m-a cam blocat şi la nivel de înţelegere şi la nivel de simbolistică.

Cartea “Mândră să fiu rromă” este scrisă de ANINA CIUCIU, sub îndrumarea lui Frederic Veille. Cartea se găseşte în România la Editura Pandora. Cartea am început să o citesc pe 16 ianuarie şi am terminat-o pe 26 ianuarie.
Observasem de mult această carte în portofoliul Libris.ro dar aveam un fel de frică în a o cumpăra. Mă gândeam că va fi o carte cu limbaj de documentar, de biografie strictă. În realitate, este o carte plină de iubire familială, ambiţie şi susţinere     reciprocă.

     Dacă aş scoate partea cu rasismul, povestea ar fi una bazată pe ambiţia de a învăţa şi a avea rezultate bune în ciuda sărăciei şi a aspectului fizic.

Ştiu că noi, oamenii, generalizăm. Ne este mult mai uşor aşa decât să enumerăm şi excepţiile de la regulă. Dar, de cele mai multe ori, excepţiile sunt adevăratele valori. Nu spun asta pentru că trăiesc în Ferentari. Nu am locuit mereu aici. Spun asta pentru că am cunoscut rromi care şi-au depăşit condiţia şi au arătat un suflet bun, o muncă calitativă sau sunt chiriaşi “normali”. Cine doreşte informaţii concrete, le pot da în privat.

În cele 160 de pagini ale cărţii ”Mândră să fiu rromă” am descoperit şi un handicap emoţional al Aninei. Aceasta a spus clar că a refuzat prietenia bărbaţilor, mai ales cei care intenţionau să aibă o relaţie sentimentală cu ea. Conform tradiţiei rrome, ea vrea să se păstreze pentru acela care îi va deveni soţ, dar numai dacă îi va înţelege dorinţa de învăţare şi de adaptare într-o ţară atât de diferită de România.

Cartea “Kama Sutra – Colorează-ţi calea spre extaz” am cumpărat-o anul trecut. Mi s-a părut tare mişto să colorezi poziţii sexuale.

     Nu mai ştiu dacă are o prezentare interesantă pe site-ul de unde am cumpărat-o, dar după ce am citit cele câteva pagini din ea, sunt total dezamăgită.

La început se vorbeşte puţin de Vâtsyâyana, creatorul Kāma Sūtra, de starea şi decizia lui de a scrie această carte. Aşa am aflat că această carte minunată, originala Kāma Sūtra, a fost scrisă într-o stare de meditaţie şi castitate. Deci este vorba despre text. Imaginile au fost create mult mai târziu, prin secolul XIII, pentru a ajuta un rege analfabet să înţeleagă textul.

Ca noutate, din acest text am mai aflat despre conceptul de “Picior de păun”.

Picior de păun=Linie curbă zgâriată peste piept cu cele cinci unghii de la o mână.

Stai niţel, dacă este o mişcare executată cu mâna, ce ce are denumire de picior?!

Un alt aspect care m-a surprins neplăcut în această lucrare este menţionarea hipnozei şi a şedinţelor de consiliere ţinute de el (Leonard Anthony) sau de către mentorul acestuia (Francois Roustang). Cred că este exact acel punct care strică această carte. Se putea tipării foarte bine şi fără acea postfaţă total pe lângă ideea de carte de colorat pe teme erotico fanteziste. Păcat de cele 64 de planşe ce pot fi colorate în atât de multe lumi de vise ce pot fi mici realităţi nocturne, diurne sau de familie.

Cartea “Poarta de Aur” m-a atras prin numărul de pagini. 310 părea un număr ce îmi garanta mult timp pentru citit. Dar a fost şi o dezamăgire când am descoperit că îmi place cartea şi am terminat-o relative repede de citit.

Această carte am început să o citesc pe 3 ianuarie şi am terminat-o pe 13 ianuarie. Ceea ce părea a fi un început plictisitor s-a transformat rapid într-un şir de intrigi, pastile de adevăr, revelaţii cu linguriţa şi o agresivitate de neimaginat pentru putere.

Până să ajung să citesc această carte nu m-am gândit nicio clipă că acel Coran “mare şi tare” este în realitate o culegere de texte adaptate după bunul plac al celor la putere în momentul culegerii textului. Astăzi, fanaticii religioşi interpretează şi reinterpretează acele texte atât de ciudat, încât te întrebi dacă nu cumva trăim pe planeta agresivităţii.

Cartea este de asemenea şi un şir de întâmplări rezultate în urma ambiţiei stupide a unui părinte obsedat de un adevăr periculos. Un tată crezut mort de autorităţi în urma unui atentat îşi dă singurul copil în grija unor prieteni. Atât tatăl biologic, cât şi cel adoptiv îl influenţează şi manipulează din umbră pe cel mic. Copilul, ajuns la vârsta maturităţii, este manevrat mişeleşte de tatăl biologic numai pentru aşi putea demonstra acesta (tatăl) teoria la care lucrează de o viaţă.

Implicat într-un scandal de proporţii, tânărul vrea să scape de noua lui titulatură de “Noul Mesia”. Drogat, bătut, manipulat din umbră de tată, femeie şi diverse societăţi secrete, tânărul descoperă nu numai adevărul despre Coran, dar şi evoluţia diverselor secte religioase, graniţele vechii Siria au a cărţilor de căpătâi a marilor dictatori.

Şiria, Liban, Ierusalim, Franţa, Germania, UNESCO, nazişti, lunetişti, agenţi de spionaj şi încă multe alte repere istorice se intâlnesc în această carte. Toate acestea parcă se împiedică de tânărul mult prea chinui de recenta pierdere a părinţilor (adoptivi).

Finalul… sincer l-am uitat, dar am păstrat în minte dezamăgirea şi informaţiile istorice. Secrete bine ascunse dar ingenios împletite în firul poveştii vă vor ţine cu sufletul la gură.

Personal, cred că tânărul merită puţină bucurie la final, dar autorul NU şi NU!