Giacomo Casanova – Arta de a pași mereu lângă prăpastie fără a cădea în ea- RECENZIE

Salutare drag cititor,

Astăzi scriu despre legendarul Casanova. Nu pentru că am eu o afinitate pentru literatura erotică, ci pentru după ce se termină sex-ul și plăcerile rămân oamenii așa cum sunt ei, în starea lor cea mai naturală. Acesta este motivul pentru care astăzi scriu despre Casanova.

Deși a avut multe aventuri, poate 116, poate 127, Casanova este și creatorul jocului LOTTO, a operei futuriste Icosameron, este agent secret, co-fondator de lojă masonică, este decorat de către Papa Clement, este bun orator, obișnuia să ceară părerea iubitelor lui și era mereu pe buza prăpastiei cu finanțele și starea de bine. Dar era și pedant și se îngrijea mult.

Toate acestea și multe altele a reușit să le facă Casanova până la vârsta de 73 de ani.

Acest personaj avid de cunoaștere a pășit în lumea academica devreme, la numai 12 ani. Asta după ce la 8 ani era cât pe ce să își piardă viața, o viață presărată cu boală și cu eticheta de copil bolnav mintal. ”Destuparea” lui mintală și sănătoasă o face o vrăjitoare la care este dus de către bunica maternă. Acela a fost momentul când Casanova devine atras de misticism. Urmează atracția față de societăți secrete, rosicrucianismul ,kabbalah, gematrie și alchimie.

Pasiunea față de societățile secrete îl duce la inițierea în Francmasonerie în Lyon, unde devine mason la recomandarea făcută de marchizul d’Urfel. Ani la rândul Casanova va colabora cu soția marchizului d’Urfel pe mai multe planuri, inclusiv la unul de a rămâne însărcinată ca urmare a programului de curățare a trupului.

Ca mason, Casanova a fost un adept sincer și serios, motiv pentru care la Paris devine maestru francmason. În 1755 este atestată înființarea unei loje în Veneția iar Casanova este Co-fondator.

Pentru tinerimea masculină a secolului consideră necesară și recomandă inițierea sau cunoașterea francmasoneriei pentru a nu fi exclusă din lumea bună și de la petrecerile ei. În cuvintele lui Casanova a spus așa:

”Nimeni pe lume nu poate ajunge să știe tot, dar un om care se știe înzestrat și care-și dă cât de cât seama de ce-i poate mintea, e dator să năzuiască a cunoaște cât mai multe cu putință. ”

Pentru ”bunele practici” dar și pentru carisma lui, Casanova este decorat de către Papa Clement 13 cu Ordinul Sfântul Pinten în 1762.

Aș completa această decorație a lui Casanova cu propriul lui citat:

”Deși e liber, omul nu trebuie să creadă că e slobod să facă tot ce vrea, căci devine rob când, prins de vălmășagul unei patimi, se lasă atras de acțiune.”

Odată cu decorarea sa de către Papă, Casanova descoperă că mulți clerici și cardinali erau francmasoni. Nu știe dacă era o strategie a bisericii sau era calea unor oameni de a avansa în societate, intrând atât în rândurile bisericii cât și în cele ale lojelor masonice.

La nici un an de la decorare Casanova face o mișcare îndrăneață. În 1763 se dă drept economist și expert în finațe și îl abordează pe Augrot, ministrul de finanțe francez căruia îi prezintă un joc inventat de el, numit LOTTO.

Da cititorule, acel LOTO la care te gândești tu, fix Casanova l-a născocit pentru a se îndepărta de buza prăpastiei pe care se afla din punct de vedere economic. Norocul lui, căci jocul este un joc de noroc, dar administrat de stat. Propunerea de joc funcționează iar Casanova primește o sumă considerabilă și un statut aparte.

După cum spuneam la început, Casanova este avid de cunoaștere. El are cunoștințe enciclopedice și o atitudine sociabilă, este un bun orator ce se lansează des în confruntări spectacloase, în general pe teren străin, pe diverse teme sau în loje masonice europene.

Casanova l-a admirat peste 20 de ani pe Volter, ba chiar s-a considerat elevul său.

În anul 1782 Casanova s-a întâlnit o singură dată împreună cu Contele Saint Germain și Louis Claude de Saint Martin la Congresul masonic de la Wilhelmsbod din Franța. De precizat că lojele masonice ale epocii păreau fără granițe, întinzându-se până acolo unde se plimbau membrii săi.

Tot în 1782 Casanova se retrage din activitatea de agent secret și rămâne cu înțelepciunea cum că din orice greșeală trebuie să înveți ceva.

La un moment dat Casanova a intrat în competiție cu Contele Saint Germain pentru faimă și recunoașterea meritelor în înalta sociatate.

Casanova este prieten cu francmasonul francez Franz Anton Mesmer, ce practică hipnoza -mesmerismul. Urmează prietenia cu Benjamin Franklin, cu care a participat împreună la câteva întâlniri. S-au văzut la Paris la un eveniment al Academiei Literelor Frumoase, desfășurat la Luvru.

Lui Benjamin Franklin “îi datorăm” înființarea orei de vara și a orei de iarnă. Iată cititorule de câți ani durează această mutare de ceas, de peste 230 de ani…

Casanova s-a întâlnit și cu Jean Jacques Rousseau, dar în Montmorency.

Ajuns într-un moment fără bani, Casanova se apucă de scris. Traduce Iliada lui Homer din greaca antică în dialectul venețian, urmează scriere de tratate matematice și piese de teatru.

1787 va anticipa prin opera Icosameron apariția genului SF.

Succesul lui Casanova vine din rândul celor ”umflați și îmbuibați” dar și din partea categoriilor frustrate. Prin capacitatea sa de a se face plăcut Casanova a fost perceput ca un ”de-al nostru”, dar, totodată pentru femei a fost perceput ca ”un bărbat făcut doar pentru mine”.

Ca un fapt divers, am luat cartea în concediu la mare, cumva am vrut să am și eu numai pentru mine un bărbat deosebit, chiar dacă el se afla numai între filele unei cărți.

Pentru marele public Casanova era un subiect inedit, taboo. Cu toate acestea, marile lui cuceriri și realizări nu sunt la vârsta tinereții, însă toți, și aici mă refer la toți bărbații epocii îl credeau un mare POTENT pe Casanova și ei au fost cei care au creat o mare parte din faima de iubăreț profesionist a lui Casanova.

Până la un anumit punct opera erotică a lui Casanova a fost comparată cu opera prietenului său, marchizul de Sade. Deci nu era singurul care scria sau vorbea despre ” ce ți-aș face de te prind…”

Ca membru în lojele masonice, Casanova a călătorit prin toată Europa, din Anglia până în Rusia între anii 1734-1797, mișcarea era viață pentru el. Astfel vede Italia, Franța, Germania, Austria, Anglia, Elveția Belgia, Rusia, Liechtenstein, Polonia, Prusia, Spania, Olanda, Letonia, Turcia.

Casanova a fost marcat de prezența unei femei pe nume Henrietta. Se pare că a existat o relație specială între cei doi, relație pe care o tot menționează prietenilor la Castelul Dux, castel ce îi este reședință până la moarte.

Din rândul personalităților vremii Casanova întâlnește pe Lorenzo Da Ponte (Emanuele Conegliano), libretistul lui Mozart. Acesta se folosește de bucăți din discuțiile sale cu Casanova și scrie versurile ”Flautului fermecat”.

Casanova se întâlnelte cu împăratul Josif al II-lea la Viena și încearcă să îl convingă de necesitatea celebrării sărbătorilor calendarului chinez în Viena.

Apare Mozart în peisaj. Acesta și Casanova au avut mai multe întâlniri. Vor crea un trio foarte productiv din punct de vedere artistico-cultural. Dar a fost sau nu competiție între Casanova și Mozart?!

Dacă despre Casanova se vorbește că a avut 116/127 de aventuri, există un citat dintr-o scrisoare scrisă de către Mozart către tatăl său care spune așa:

”Dac-ar fi să mă însor cu toate femeile cu care m-am hârjonit, aș avea acum cel puțin 200 de neveste.”

În timpul călătoriilor sale Casanova se mai întâlnește cu regina Franței- Maria Antoaneta, marchizul de La Fayette, Denis Diderot, regele Stanislav al Poloniei, împărăteasa Ecaterina Cea mare, Goethe, la Sanssouci cu Federic cel Mare am Prusiei și cu Regina Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbulte pe care a impresionat-o cu cunoștințele sale.

În Prusia se dă drept inginer hidraulic cu o experiență deosebită. Se leagă o prietenie între Casanova și Charles Joseph al VII-lea, Prinț de Ligne, bazată pe virtuți masonice și cavalerești.

Întors la Paris Casanova l-a cunoscut Fontenelle, d’Alembert și Crebillon. La Londra pe George al II-lea.

Un alt citat care mi-a plăcut din scrierile lui Casanova este următorul:

”Cultivarea plăcerilor simțurilor a fost totdeauna cea mai de seamă îndeletnicire a mea”.

Se spune că ultimele cuvinte a lui Casanova au fost:

”Am trăit ca un filosof și mor ca un creștin.”

Cât timp a trăit Casanova s-a identificat francez și a vorbit o franceză impecabilă.

Toate aceste informații le-am aflat citind cartea Giacomo Casanova – Arta de a pași mereu lângă prăpastie fără a cădea în ea, carte scrisă de către Alin L. Marginean, apărută în anul 2017 la Editura EIKON.

Cartea este subțirică, are puțin peste 100 de pagini și este scrisă pe înțelesul tuturor. Asta și pentru că vrea să scoată în evidență ce anume a făcut Giacomi Casanova în afara vieții sale amoroase.

Carte se găsește în librăria online

Descoperă fascinanta viață a lui Giacomo Casanova dincolo de aventurile sale amoroase și lasă-te captivat de spiritul său aventuros, intelectul său sclipitor și contribuțiile sale remarcabile în domeniul artelor, literaturii și societății!

Vezi aici ce alte cărți am mai citit 😀