Când niște reguli aiurite îmi spun că nu pot da copiii la grădinița de vară, caut locuri unde copiii pot învăța fix ceea ce nu se mai învață în România: PRACTICĂ.
Salutate, acest articol este cumva ca o continuare la tot ce a însemnat anul trecut cu grădinița online și educație efectiv nulă. Asta dacă nu mă implicam eu, devenind peste noapte educator, nu suplinitor.
Cumva, totul a venit molcom, pe baza educației primite în facultate. Acel Modul Pedagogic, a cărui licență mi-a creat o alergie pe sistem nervos, acum mi-a fost de folos. Deși mult timp am crezut că sunt eu defectă pentru că am reținut numai partea de creativitate din acel modul, acum creativitatea mi-a fost rochie largă, în care am putut să mă mișc lejer. Însă trebuie să recunosc că răbdarea a mai plecat „de acasă” în această perioadă.
Vorbind cu domnul soț am decis că ai noștri copii să facă activități mai practice, din cele uzuale în viața de zi cu zi. De aici a plecat ideea cu săptămâna meseriilor.
De nervi, uneori am idei trăznite, super geniale. Na, tre să mă laud. 😀 Cum spuneam mai devreme, la nervi am făcut o postare pe un grup de pe Facebook. Anunțul este următorul:
„Este cineva din Bucureşti dispus să ne primească pe mine şi pe copii 1-2-3 ore să ne arate ce face şi cum în meseria lui? Nu vreau să se creadă educatoare persoana, ci să explice ca unui necunoscut(al domeniului). La schimb dau şi cu mătura de e nevoie. Pun mâna la treabă pe ce vreţi voi.
Copiii au 5 ani.”
Ce voi scrie mai departe sunt întâlnirile avute. Mai avem în așteptare 2 sau 3. Însă ceea ce mă bucură peste poate este aprecierea celor din grup. Atât a celor care au rezonat cu ideea mea, cât și a celor ce au acceptat să îi vizităm. Bonus sunt cei ce ar vrea să ne primească, dar distanța sau regulile stricte de la muncă nu le permit.
3 vizite de ținut minte (pentru noi 😀 )
Prima vizită a fost destul de departe de casă. Cu transportul public am făcut aproximativ 2 ore dus, 2 ore întors. Însă, și când am ajuns… copiii și-au cam făcut de cap. S-au jucat în șifonier, cu pernele și au fost și pe balcon. Prima persoană lucrează de acasă. Este redactor şi coordonator de programe la o firmă de training. Laptopul îi trona în mijlocul patului și era în plin curs. Unul important la care zău dacă nu aș fi stat cuminte să ascult și eu pe șist informația. 🙂
Oana, cea care ne-a primit, ne-a servit cu fructe tăiate feliuțe și cu ruladă. Mulţumim Oana. De la această vizită nu am poze. Am uitat să fac 😀
Vizita 2 a fost la o librărie pentru copii. Cu derogare de la programul normal de funcționare, Ana ne-a primit cred că pe la ora 12. Asta și pentru că nu găseam strada. Deși am poposit cam o oră pe tărâmul Asteroidului, copiii au fost foarte încântați. Au ascultat povestea câinelui Mox, povești cu Bobiță și Buburuză, una despre fructe și au descoperit ușa secretă din librărie. 😛
I-am promis Anei că revenim să facem schimb de cărți, dar și în unele sâmbete când colega ei citește povești la ora 11 sau la ora 17.
Vizita 3 cred că a fost cea mai pe placul copiilor. Asta pentru că au putut să facă efectiv ceva pentru ei, pentru obiecte dragi lor: să spele păturica și jucăria de culcare.
Aici Ana Maria ne-a explicat atât de frumos care este traseul hainelor ce vin la curățătorie.
Nu cred că am mai văzut pe chipul unui antreprenor o bucurie atât de mare când îl vizitează copii.
Felul cum i-a luat de mânuță și le-a arătat aproape toată aparatura, felul cum îi îndruma pentru a face procedura corectă sau felul cum i-a prezentat echipei mi-a plăcut tare mult.
Mulțumesc Ana Maria. Mulțumesc Oana și mulțumesc Ana. 3 membre ale comunității Freelanceri NO.MAD Talks ce au rezonat cu ideea mea de a prezenta copiilor meserii actuale.
Vă încurajez și pe voi să faceți ce vă dictează inima și mintea dacă simțiți că lipsește ceva din sistemul educațional din România.
