Particip la concursul SuperBlog 2025. Proba 2 mă aduce în fața unei cerințe care clar mă scoate din zona de confort:
„Scrie un articol în care să povestești despre o experiență reală în care un om a făcut diferența. Nu un sistem, nu un formular, nu un proces automatizat. Un om. Cineva care ți-a schimbat perspectiva prin simpla lui prezență, empatie sau implicare.”
Această cerință mă duce cu gândul la brandul Vindem Ieftin care prin intermediul oamenilor din spatele brandului au reușit să schimbe industria construcțiilor din România.
Pentru mine, singurul om la care m-am putut gândi pentru că a făcut diferența pentru mine prin empatia lui a fost SOFIA FRUNZĂ.
Pe Sofia am cunoscut-o în cadrul unor întâlniri destinate exclusiv bloggerilor părinți, întâlniri ce purtau numele de Digital Parents Talks. Din păcate, acestea s-au încheiat în anul 2020.
Odată cu trecerea timpului, bloggerii s-au reprofilat. A fost și cazul meu. Nu știu exact când Sofia a început să realizeze evenimentele dedicate taților, dar pornind de acolo relația noastră a evoluat.
Eu urmăream online activitatea ei, ea îmi mai trimitea informații despre evenimente, pentru a le posta pe contul meu de Facebook sau în grupul meu, special creat pentru mamele cu gemeni.
Drumul meu se depărtase de blogging și o luase pe direcția craft-ului și atelierelor pentru copii. Firav, am apărut la câteva evenimente mai simple de abordat, prin prisma plății unei taxe, apoi a urmat o blocadă. Omul care mi-a deschis o ușă către multiple oportunități a fost Sofia. Povestea a fost așa:
Pentru toamna lui 2024 Sofia organiza un eveniment pentru familiile cu copii mici, eveniment numit Kids & Family Siesta.
În conversațiile noastre ocazionale i-am spus că aș vrea să particip și eu cu standul de activități. Sofia repeta întruna că standuri independente cu vânzare nu ar vrea, pentru a oferi activități gratuite copiilor, nimic cu plată. Scopul ei era acela de a găsi branduri cu produse și servicii destinate copiilor și familiei, iar aceștia să aibă activități pentru copii la standul lor de prezentare. Acțiunea de a plăti părinții ceva îi scotea clar din zona de SIESTA.
Într-o zi, vorbeam cu Sofia la telefon. Discuția a pornit firesc, dar s-a transformat într-un mini-interviu profesionist. Mi-a pus o serie de întrebări la care nu mă așteptam. Se vedea strategul din ea. O simțeam efectiv în fața mea, cu un clipboard în mână, notând răspunsurile mele la întrebările ei:
„Ce produse ai? Cam ce cantitate ai consuma într-o oră și câți copii la mese? Poți face multiplu mare de anumite modele? Ce ateliere mai poți să oferi? Cât este costul per slime? 4 ore de atelier ar fi? Să pui în cost consumabilele și logistica dacă ai, nu lăsa așa. Taxează!”
Toate aceste întrebări m-au blocat și bucurat. Era pentru prima dată când eram întrebată așa ceva. Cost per oră?! Nici nu îmi trecuse prin minte să îmi trec așa ceva în lista cu prețuri.
Au urmat alte telefoane și întrebări, apoi, perfect match – a obținut pentru mine o colaborare cu firma care promovează produsul Dalin. Simțeam cum explodez de bucurie în interior. Țopăiam în casă și îmi venea să plâng. Urma să fiu plătită de o firmă pentru atelierele mele.
Tot Sofia mi-a spus cum ar fi bine să procedez dar mi-a dat și comanda fermă din partea contractorului: ateliere de slime exclusiv de culoare galbenă, precum puiul din reclamă, și piese din ipsos pentru pictat în formă de pui și găinușă, câte 400 de bucăți din fiecare.
Nu mai spun cu ce viteză se turnau piesele în curte și se uscau în cuptorul din bucătărie și în cuptorul electric 😀
Ziua evenimentului a fost plină.
Opt ore de muncă în doi: patru ore de pictură pe piese din ipsos, patru ore de slime, totul intercalat o oră, cu o oră.
Plata serviciilor a venit prompt și mi-a dat o mare satisfacție. Înțelegeam că este mai ușor să prestez pentru o firmă decât să mă străduiesc să plătesc o taxă de participare consistentă la un eveniment de masă, fără vreo garanție de vânzare la un nivel optim.
După acel eveniment eu o mai sunam pe Sofia să-i mai spun câte o idee ce i s-ar potrivi ei, însă îmi doream să fiu și eu implicată cumva. Am menționat inclusiv o oportunitate pe care am găsit-o eu. Am discutat despre acel posibil client de la egal la egal. Nu se observa diferența de vechime în organizare de evenimente sau de lucru cu clienții.
Bine, eu luasem deja ,,avans,, și gândisem în perspectivă mai multe variante de servicii pe care să i le ofer clientului. Tot Sofia m-a povățui să mă limitez la ce este cel mai simplu de făcut, căci costurile se ridică la o sumă considerabilă, iar acel client este… complicat.
CLIENTUL…
Îl știa de ceva timp și ea, nu reușise să finalizeze o colaborare, dar se bucura de abordarea mea inedită către el și spera să se și concretizeze. Din păcate, acea discuție cu clientul s-a oprit la… costurile de participare la eveniment. Clientul avea un cost optim pe activarea din online, iar cea din fizic era… puțin spus peste costuri, însă și în afara zonei lui de confort.
M-am întristat de oprirea acestui proiect, mai ales că apucasem deja să fac un brainstorming cu cei pe care îi am ocazional în echipa mea, printre care Domnul Soț dar și copiii mei, cei care ar fi primii la a alege cea mai bună metodă de a se juca.
Am lăsat timpul să vindece dezamăgirea. Curând, un anunț online despre un mare eveniment pentru copii mi-a reaprins interesul. Mă refer la Școala de Super Eroi Itsy Bitsy.
Am citit și recitit detaliile pentru expozanți, conștientă însă de taxa considerabilă, o sumă formată din patru cifre. Știam din experiența anului trecut că vânzare nu voi face cât să ies pe plus, însă cu toate acestea îmi doream să fiu acolo, căci evenimentul era din nișa potrivită și locul potrivit: un parc plin de copii și părinți care știu că vor fi și standuri cu taxă la activități.
Acest super mare eveniment avea și o contra-motivație: prezența a peste 60 de standuri la eveniment, majoritatea cu activități gratuite, premii sau mostre din produsele lor. Acest lucru înseamnă că timpul, veniturile și atenția participanților la eveniment vor fi împărțite la peste 60 de standuri.
Am înțeles că, dacă voi decide să merg la acest eveniment, taxa pe care o voi plăti va fi, de fapt, un fel de taxă și metodă de promovare. Iar tot ceea ce voi avea la stand și cum mă voi prezenta va fi ceea ce rămâne în mintea participanților și mă va diferenția față de colegii mei de breaslă.
Pentru că nu aveam cine știe ce bani în contul de firmă, pentru că taxa de participare era mare și dorința mea de a participa era la fel de mare, am decis să o sun pe Sofia.
Atunci am înțeles că uneori un telefon poate deschide drumuri.
Să tot fi vorbit o oră la telefon, dar ceea ce mi-a spus m-a șocat și mi-a trezit o speranță, cum că aș putea participa la eveniment.
Ceea ce mi-a spus Sofia era să negociez taxa de participare, justificat, ceea ce am și făcut.
Răspunsul organizatorilor a fost de acceptare. Am fost și mai surprinsă de accept. Publicarea schiței de amplasament a standurilor m-a adus cu picioarele pe pământ: eram standul 3 din zona de intrare în parc, ceea ce însemna că prea puțini se vor opri, cum ar veni, în „ușa” evenimentului.
Participarea la eveniment mi-a confirmat ceea ce am observat la ultimele evenimente cu taxă mare: nu se rentează pentru mine. ☹
Totuși, a fost o experiență de învățare de la cineva cu mai multă experiență: totul, în ziua de azi, se negociază.
Pentru că mereu sunt cu copiii după mine când merg cu standul la evenimente pentru copii, am vorbit cu Domnul Soț ca a doua zi după Itsy Bitsy să mergem la Kids & Family Siesta, ediția de toamnă, atât pentru copii, cât și pentru Sofia, să ne arătăm susținerea față de evenimentul ei, ca participanți.
Nu știu să-i fi spus Sofiei că venim, mai ales că evenimentul cu Itsy Bitsy fusese cu o zi înainte. Da, ne înscrisesem pe linkul evenimentului ca participanți, însă nu cred că are rost ca organizatorul să citească efectiv numele persoanelor din înscrieri — oricum nu îi cunoaște.
Ceea ce m-a surprins plăcut la eveniment a fost faptul că Sofia m-a luat de mână și m-a dus la un stand, mi-a făcut cunoștință cu reprezentantul firmei respective, apoi mi-a spus că mă lasă cu el, să discutăm posibile colaborări în viitor. În mintea mea era un „Stai, ce?”. Efectiv, m-am trezit în fața unui bărbat tânăr, la prima participare la un eveniment de familie. Eu eram în fața lui ca specialistul care îi poate furniza idei și ateliere ce îi pot fi de folos la alte evenimente similare, precum cel la care ne aflam.
Am simțit că pentru prima dată cineva m-a văzut, cu adevărat, ca profesionist.
Ce a făcut concret Sofia pentru mine a fost faptul că m-a poziționat direct ca un specialist pe o zonă unde potențialul client nu are experiență: interacțiunea directă cu părinții posibililor lor clienți. Sofia a funcționat pentru mine atât ca un cârlig, cât și ca o garanție. Dacă clientul a avut încredere în ea să participe la evenimentul ei, să aibă încredere și în serviciile mele pentru viitoarele lor participări la evenimente.
Practic, Sofia Frunză nu are nimic de câștigat direct de la mine, căci eu aș lucra cu copiii la evenimente și cu clientul pentru implementarea acțiunii tematice. Sofia însă are nevoie de branduri pentru diversitatea standurilor la eveniment, în acest fel vizitatorii petrec mai mult timp în acest spațiu plăcut de semi-siesta, că, până la urmă, tot părinții sunt cei care îi supraveghează pe copii.
De-a lungul acestor ani, eu am venit cu multe idei către Sofia și întrebări. Ea mi-a dat metode de abordare client și conectări cu clienți și posibili clienți. Totul gratuit, în limita timpului de care a dispus.
Pentru mine, Sofia a făcut diferența între a sta pe loc, a mă lamenta și a trece peste statutul subevaluat la care mă credeam și a discuta de la egal la egal cu un prospect.
Între noi acum este un parteneriat neîncheiat în acte, dar parafat de fapte. Amândouă ne dorim un client activ pe zona de copii și/sau familie, însă felul cum lucrăm cu clientul este diferit, însă scopul este același: să oferim momente minunate copiilor, pe cât posibil educative.
Din partea mea, acest om minunat primește mult respect. Am trecut în acest fel de la cunoștințe în cadrul unor întâlniri pentru bloggeri la a fi o rețea de parteneri în cadrul evenimentelor de familie și copii.
Am învățat din conversațiile cu Sofia să discut termenii unei colaborări, în acest fel am ajuns să am o colaborare stabilă cu B, un client care revine la mine pentru „liniștea” pe care o ofer.
Bine, sunt ironică atunci când spun liniște în privința atelierelor pentru copii, dar acest client la care mă refer a văzut și a înțeles că atelierele mele sunt diversificate și captivante, țin copiii pe loc, în acest fel și părinții rămân pe loc, făcând consumație în locație.
Notă explicativă pentru clientul B: am ajuns în portofoliul lor prin recomandare pe Facebook. Chiar nu știu cine a făcut acest gest pentru mine, eu oricum îi sunt profund recunoscătoare.
În acești ani de când activez pe partea de produse pentru activități copii, am înțeles că hashtagul sub care mă promovam înainte mi-a rămas mic, iar din el s-a născut un altul care spune că pot să fac ce am făcut și până acum, dar și mult mai multe, căci acum pot să și învăț pe alții să facă o parte din produsele mele sau cum să le folosească.
Drumul de la #FacuteInCasa la #AteliereleGeorgianei s-a făcut în aproximativ doi ani de la crearea formei legale de lucru. Cu toate acestea, un nume nu îl exclude pe celălalt, pentru că o mare parte din marfa de la ateliere este încă făcută în casă, în casa mea.
Evoluția mea în cadrul acestui business a trecut de la a vinde produse #FacuteInCasa la „Te văd, te ascult, te înțeleg” — pe tine, clientul-părinte, care poate ai un copil cu diferite dizabilități. Acest lucru nu l-aș fi aflat dacă rămâneam în spatele ecranului și vindeam produse online, la postările de pe Facebook. Dincolo de orice strategie de a-mi vinde produsele și/sau serviciile, cea mai sinceră formă de marketing rămâne umanitatea. Iar copii cu dizabilități am tot avut la măsuțele mele. Ultimii au fost pe 11 octombrie, la clientul B, unde 12 copii cu diferite dizabilități, atât instituționalizați, cât și într-o formă hibridă de centru de zi, au trecut pe la #AteliereleGeorgianei.
Trecerea la #AteliereleGeorgianei a însemnat evoluția mea ca antreprenor, dar și ca educator și susținător de ateliere.
Dacă #FacuteInCasa însemna o muncă de familie, adică eu, soțul și copiii, astăzi #AteliereleGeorgianei a devenit o echipă în toată regula. Soțul susține atelierele de slime, Andreea, devenită între timp educatoare, și Alice, o studentă minunată, se alătură ori de câte ori e nevoie. Creștem împreună, la fel ca proiectele noastre. Ba mai mult, la nevoie echipa se poate mări, așa cum se măresc exponențial și atelierele și produsele #FacuteInCasa.
Privind dincolo de emoția poveștilor personale, observ tot mai clar un fir comun între oamenii și brandurile care rămân relevante: autenticitatea relațiilor. Nu tehnologia, nu marketingul agresiv, ci onestitatea și prezența umană fac diferența.
Într-o lume care caută performanță și vizibilitate, cei care aleg să se reconecteze cu sensul uman al muncii lor reușesc, paradoxal, să fie mai aproape de inimile oamenilor.
Un exemplu elocvent este Depozit Virtual, un brand care, după unsprezece ani, a ales să nu se reinventeze vizual, ci uman, un gest autentic de umanizare brand, prin care și-a reafirmat valorile și echipa, nu doar identitatea vizuală. Să lase deoparte artificiile grafice și să spună povestea prin echipă, prin relațiile reale, prin felul în care oamenii din spate se implică zi de zi. Este o alegere rară și curajoasă: aceea de a face un rebranding din inimă, nu din necesitate. Într-un peisaj comercial tot mai fragmentat, Depozit Virtual arată că stabilitatea se poate construi prin încredere, iar încrederea, prin oameni.
Într-o lume în care procesele devin tot mai automatizate, iar interacțiunile tot mai impersonale, rolul omului autentic capătă o valoare pe care niciun sistem nu o poate înlocui. Un om care ascultă, întreabă și oferă din experiență poate deveni catalizatorul unei schimbări reale, personale sau profesionale.
Sofia Frunză a fost, pentru mine, exemplul viu că diferența nu o face funcția, algoritmul sau procedura, ci empatia aplicată concret, prin fapte. Ea mi-a arătat că dincolo de branduri, campanii sau strategii, rămâne esența umană, aceea de a te conecta, de a încuraja, de a deschide drumuri pentru ceilalți.
Poate că acesta este și adevăratul sens al cerinței: să ne reamintim că, indiferent de domeniu, progresul începe cu un om care crede în alt om.
