Parcul Comana- sau cum m-am făcut de râs în fața soțului

Aveţi grijă ce vă doriţi pentru că se poate să primiţi chiar mai mult decât puteţi duce. Drept dovadă îmi stau vânătăile de la mâna dreaptă şi durerile destul de mari de la mâna stângă. Şi NU, NU am luat bătaie. Nu ai cum să îţi doreşti să iei bătaie    😀

Mi-am dorit să merg la un parc de aventură. Mai precis la Braşov. Nu a fost Braşov de această dată ci Comana. La drum de dimineaţă am făcut cam 35 de minute din Ferentari până acolo urmărind recomandările lui Google Maps.

Am parcat la intrarea în parc şi am plecat de mânuţă cu soţul meu. Destul de aproape de intrare era locul de căţărat. Eu nerăbdătoare să mă dau mare şi ştiutoare. Soţul, puţin fricos, deşi nu a vrut să recunoască, trăgea de mine să mergem să vizităm locul apoi la ieşire să ne oprim la căţărat, că de, locul era oarecum amenajat spre ieşire. Am acceptat plimbarea şi nu mi-a părut rău. Am avut ce să văd.

Delta Neajlovului

Sincer, când am plecat de acasă nu mă gândeam decât la Parcul de Aventuri Comana. În mintea mea atât era loc. La faţa locului am găsit ceva minunat. Un loc cu verdeaţă, cu floră specifică deltei, cu alei asfaltate şi un pod. Podul se numeşte “Pasarela Dorinţelor” şi este decorat nu multe ghivece înflorite. Dar şi cu câteva lăcăţele colorate cu inimioare sau scrijelite cu nume de îndrăgostiţi.

Am văzut păsări ale căror nume nu le ştiu. Am văzut drăgălăşenia puiuţilor de păsări cum mergeau pe frunzele de nuferi ca şi cum acestea le erau punţi peste ape.

Multe păsărele şi în stufăriş şi copaci. Bâzâit de gâze şi zbor de libelule completează peisajul. Ici şi colo câteva undiţe întinse, dar numai un singur afişaj dosit cu “pescuitul interzis”.

Conform Wikipedia “au fost recenzate 141 de specii de păsări, din care jumătate sunt protejate internațional, 19 specii de pești, din care două – țigănușul și cleanul de Comana se găsesc doar în acest areal natural și 31 de specii de mamifere.”

Nu pot să spun că am văzut prea multe. Cred că vreo 4 naţii diferite de păsări şi două pe peşti. O broscuţă şi o şopârlă. Raţele sălbatice pe care le mai vedem în Parcul Tineretului le-am văzut numai în apropiere de locul unde se vinde îngheţată la cornet.

Pe apa din Delta Neajlovului se poate merge cu barca cu vâsle şi caiacul cu 1, 2 sau 3 locuri. Barca cu motor electric era indisponibilă pe site-ul de prezentare în intervalul 15 iunie-1 octombrie pe motiv de vegetaţie înaltă în deltă. În realitate cred că era disponibilă. Spun asta pentru că am văzut două grupuri de oameni adunaţi pe un mal şi nu păreau că ascultă o lecţie de botanică.

Tot în apropiere de acele grupuri am văzut cum o barcă cu doi vâslaşi au recuperat din apă un câine ce părea că nu se mai descurcă cu înotatul. Câinele a fost recuperat cu bine şi avea o zgardă roşie, complexă, ce era vizibilă de la distanţă. Vorba soţului, când se întâmplă ceva de bine nimeni nu scoate telefonul ca să filmeze… În fine. Câinele salvat, noi am mers mai departe.

Un trenuleţ ticsit de vizitatori îşi face loc grăbit pe aleile relativ micuţe pentru traficul ce începe să se aglomereze. Din boxele micuţe se aude o prezentare ce nu pare “să ţină pasul” cu viteza de mişcare a vehiculului. Dă impresia de grabă a şoferului pentru a termina turul mai repede. La un moment dat mi se părea şi penibil să auzi o prezentare ce nu are legătură cu ceea ce vezi. Mi-a adus aminte de ghidul din Bulgaria. Trecem şi peste acest aspect, mai ales că nu ne-a prezentat interes acest trenuleţ.

Plimbările pe malul apei sunt foarte frumoase. Vegetaţia luxuriantă şi păsările din larg pot fi relaxante sau chiar analizate.

Mici lecţii despre biodiversitate se pot ţine în acest parc. În minte îmi venea numai imaginea copiilor mei cu binoclurile la ochi căutând în depărtare ceva ce nu a văzul nimeni şi minunându-se de fiecare descoperire.

Din loc în loc se aşezau cupluri sau familii cu păturele şi scăunele. Drăguţă imagine. Practic, locul te îmbie la relaxare.

Deşi pe pagina de prezentare a Parcului Comana sunt prezentate destul de multe activităţi ce se pot face aici, nu cred că este cineva care să vrea să le facă pe toate în aceeaşi zi. 1-2 cred că sunt suficiente, completate de plimbările pe lângă stufăriş.

Parcul de Aventură Comana

Situat în partea dreaptă de cum intri în complexul de activităţi Comana, este amenajat în aşa fel încât să treci efectiv peste diferite zone din parcul terestru. De la aleea principală, până la zone de verdeaţă şi lacul ticsit de stufăriş.

Se stă la coadă pentru cumpărat de bilete şi eşti rugat să porţi mască de protecţie. După achitarea taxei eşti întrebat dacă doreşti mănuşi sau nu, mănuşi ce sunt plătite la preţ de achiziţie. Ţi se face instructajul în lateralul zonei de plătit biletele apoi pleci pe ce traseu doreşti.

Ca număr, sunt un total de 10 trasee, din care ultimul este numai cu tiroliene. Mai precis 10 tiroliene de diferite grade de dificultate.

Traseele sunt împărţite aşa: 6 pentru copii şi 4 pentru adulţi.

Cele pentru copii sunt şi ele împărţite după vârstă şi grad de dificultate după cum urmează:
Traseul ALB, numit APOLODOR este pentru copii de 4-6 ani
Traseul ROZ, numit PINOCCHIO este tot pentru copii de 4-6 ani
Traseul VERDE, numit PRICHINDEILOR este pentru copii de 5-7 ani
Traseul MOV, numit AVENTURIERILOR este dedicat copiilor între 7 şi 14 ani
Traseul MARO, numit VOINICEILOR este pentru copii de 7-14 ani
Traseul GALBEN, numit al NĂZDRĂVANILOR este ultimul traseul al copiilor, tot pentru vârsta de 7-14 ani.

Pentru adulţi sunt traseele:

ALBASTRU, numit CASA COMANA, are grad de dificultate redus
ROŞU, numit BUJORILOR, are grad mediu de dificultate
NEGRU, numit emblematic VLAD ŢEPEŞ, este traseul cu cel mai mare grad de dificultate
CASCADA TIROLIENELOR este compusă din 10 tiroliene cu diferite grade de dificultate.

La această vizită în Parcul de Aventura Comana am reuşit să fac împreună cu soţul traseul ALBASTRU şi CASCADA TIROLIENELOR. De restul nici nu mai doream să aud. Şi asta datorită îngâmfării mele. Am crezut că sunt pregătită atât fizic cât şi psihic pentru aşa provocare. Dar… nu a fost aşa. Până la finalul traseului ALBASTRU am ajuns la concluzia că nu aveam înălţimea potrivită. Unele obstacole mă făceau să mă întind sau să mă ridic destul de mult pentru a putea să duc la capăt drumul dintre două platforme.

Rezultatul final al acestei experienţe a fost aşa:

-Pe mâna dreaptă am de sub braţ şi până spre cot numai vânătăi cauzate de sprijinirea sau frecarea cu cablul de siguranţă te toată distanţa între prima şi a doua platformă de pe traseul ALBASTRU.
-Mâna stângă mi-a dat după amiază dureri pulsate şi regulate ca de contracţii. În consecinţă mi-am trimis soţul la farmacie. Mi-a cumpărat aspirină şi o cremă numită Vaxicum Sport.

Restaurantele şi terasele din Parcul Comanda

Parcul Comana oferă şi locuri unde îţi poţi organiza evenimente private. Asta mi-a atras atenţia după ce am trecut de zona parcului de aventură. Pe partea stângă era un restaurant ce pregătea în zona lor de curte, sau terasa exterioară, ceva eveniment festiv. Huse probabil de un alb perlat erau puse deja pe scaune şi mesele ovale.

Dacă o luăm pe aleea ce trece pe parcul de aventură şi coteşte la dreapta vom vedea o serie de 3 restaurante cu specific diferit iar pe lângă ele câteva locuri de joacă îngrădite, pe categorii de vârste. Unul singur era deschis dar nu era nimeni acolo. Părea amenajat pe un mic hol/posibil fostă terasă exterioară a unui restaurant. Restul locurilor erau închise. Cu toate acestea am văzut că spaţiile erau îngrijite şi aveau ansambluri de jocuri atât pentru efort fizic cât şi pentru activităţi de imaginaţie sau inteligenţă.

Dacă tot vorbesc despre restaurantele şi terasele din Parcul Comana să vă spun şi de aspectul lor. Deşi două dintre ele ting către aspectul de terasă de mare, decoraţiunile de pe pereţi sau coloanele de intrare tind către aspectul tradiţional. Imitaţia modelelor de cusătură pe ie mi-a înduioşat sufletul. Alături de aceste modele se mai vedeau şi “bucheţele” de trandafiri galbeni- portocaliii sau roşiatici.

În acest ambient am decis să luăm şi noi o mică pauză de prânz. Respectându-se ideea de distanţare socială terasa unde ne-am oprit avea câteva mese puse pe pajişte şi 3 mese puse pe pod. Să spunem un total de 15 mese la o distanţă considerabilă. Totuşi, mulţi doritori de o pauză. Am trimis soţul la coadă unde se comandă şi eu “am vânat” o masă. De, asta am ajuns să facem…

Ca şi colorit această terasă avea pe pereţii barului de la intrare peisaje cu cai. Foarte frumos pictat peste tuşele subţiri în pensulă neagră. La plecare am văzut în lateralul terasei şi grajdurile cu cai şi trăsurile ce îşi aşteptau doritorii de plimbări în stil vechi.

Căldura era deja destul de mare dar vizitatori tot veneau în Parcul Comana. Ca şi activităţi pe lângă traseele din supra solicitantul Parc de Aventură, plimbatul pe deltă de care am spus mai sus, plimbatul cu căluţii sau cu trăsurile, avem aşa:

*peretele de alpinism
*tir cu arcul
*tenis de masă
*tiroliana peste lac
*închiriere de biciclete
*zbor cu motoparapanta
*paintball
*pescuit
*teren sport
*nocturnă
*darts

În această ieşire am folosit încălţări de la Decathlon. Au fost 60 de lei bine investiţi.

Ca minusuri în Parcul Comana aş spune aşa:

*coada la bilete pentru traseele de căţărat ar trebui organizată în altă direcţie şi nu pe aleea principală de acces în Parcul Comana,
*lipsa personalului îndrumător pe traseele de căţărat în copaci dar şi a personalului de la sol care poate ajuta sau coborî persoanele care se blochează precum am păţit eu,
*personal consider că Parcul Comana nu este făcut pentru biciclete, trotinete şi skateboarduri,
*deşi se respectă distanţarea socială ca mese la restaurante şi terase, am văzut numai o singură masă igienizată,
*călătoriea cu trenuleţul ar trebui făcută pe un traseu separat, mai puţin circulat de vizitatorii parcului iar şoferul să conducă mai încet, în ritm adaptat prezentării de la boxe.
*locurile de parcare sunt puţine iar organizarea lor este prost făcută.

**Minus pentru mine: mi-am rupt pantalonii între picioare  😀

Toate acestea sunt spuse la o prima vizitare. Îmi propun ca data viitoare să acord o mai mare atenţie plimbărilor şi naturii. Asta dacă nu îmi rămân copiii agăţaţi prin copaci şi spun că îşi fac căsuţe acolo.