Este alegerea mea şi am vorbit şi cu domnul soţ înainte. El mi-a înţeles punctul de vedere şi a ales să facă şi el asemenea.
Astăzi am ales să vorbesc despre ieşitul din casă. Ieri (20.05.2021) a fost a doua zi consecutivă când am mers în oraş, departe de casă.
În autobuze, la interior sau în aglomeraţii am ales să port mască. Motivaţia mea este următoarea: încă nu am făcut rapelul la vaccin şi nu doresc să mă trezesc cu vreo viroză sau chiar cu balaurul de COVID fix când începem să ne redresăm.
Până pe 29 mai nu mai este mult. Deci nu fac nimic în plus sau forţat faţă de ceea ce am făcut în ultimul an şi ceva.

Am acceptat purtatul măştii fără mare greutate. Mi se păreau logice toate argumentele pro purtare. Chiar dacă în proporţie de 90% am purtat măşti textile, le-am purtat corect, le-am schimbat la cel mult 3 ore. Le-am spălat individual, fiert, opărit, înecate în Domestos sau alte produse asemănătoare.
Ieri, după un an de zile am avut o întâlnire. Dar atât mie, cât și partenera de discuția am bătut câmpii la greu cu situaţiile de familie și pandemie. Ulterior când am terminat în mare toate subiectele posibile, am avut și întâlnirea pentru un posibil parteneriat, întâlnire care nu cred că a durat mai mult de 15 minute.
În fine, totul a decurs mirific. Văd luna viitoare dacă parteneriatul se concretizează, momentan scopul întâlnirii a fost atins: să ne cunoaștem și să facem schimbul de produse.
La întoarcerea spre casă am dat masca jos după ce am coborât din autobuz. Senzația simțită de mine a fost următoarea: nu simt mirosuri, nu simt aerul, mă simt expusă. Dar repede mi-a trecut gândul, pentru că am observat micile terase ce încep să își primească ocupanții.

La Pizzeria de la Perla am făcut și eu o poză la masă. Poză făcută în ironia crudă a lăfăielii. Dar să mă explic: masa mea era poziționată lângă marginea trotuarului, în imediata vecinătate a unei mașini parcate. În continuare pe direcția înainte, adică în lateralul mașinii parcate, era autobuzul în stație. Logic, conform cărei explicații ai mânca tu, române, o felie de pizza pe trotuar, lângă o mașină de GLOVO, aproape de stația de autobuze?
În aceeași idee am mai făcut o poză în zona Magheru, direcția spre Piața Universității. Tot o mică terasă improvizată, în vecinătatea centimetrică a unei clădiri în renovare. Deci care deștept, în mod normal își ia un scaun și își bea cafeluța sub o schelă de lucru?
Trec și peste asta și într-un final ajung în cartier. Iar am impresia că nu am miros. Mă uit la crengile copacilor și nu simt verdeața lor, florile sau alte buruieni mirositoare. Și aerul îmi părea rarefiat. Parcă ceva îmi bloca respirația. Gândul mi-a ținut până acasă, apoi am uitat de el. Trebuia să reiau activitățile zilnice, începând cu hrănirea întârziată a pisicilor și a cățelului.
Astăzi(20.05.2021) am plecat cu două măști textile la mine. Am stat mai puțin la interior în clădiri sau în transportul în comun. Însă gândul de astăzi era la ploaie: ploaia este aceeași pentru toți. Nu face discriminare între porumbei și ciori. Sau între o Dacia model nou și o motocicletă HD. Precum nu se dă în lături a ocupa boboci de trandafir sau ștevie îmbătrânită.

A început să îmi placă ploaia și să îmi dea o stare de relaxare. Poate și pentru că am fost crescută cu ideea că ploaia spală. De ar spăla mai repede și acest virus, ce bine ar fi.
Oricum, cred că îmi voi păstra obiceiul de a purta masca în transportul în comun, așa cum fac asiatici.