Pentru prima dată am lăsat copiii la un loc de joacă şi m-am plimbat cu soţul printr-un centru comercial. Nu aveam cum să nu mă opresc şi într-o librărie. După ce m-am învârtit singură printre cărţi a venit şi soţul la mine. Apoi şi un angajat din magazin. Tot soţul mi-a atras atenţia către o carte. Variam între una ce avea ca temă condamnarea la închisoare a unei femei creştine ce a îndrăznit să bea apă dintr-o fântână situată într-o zonă musulmană şi cartea găsită de soţ. Ultima a avut câştig de cauză.
Losing My Religion- continuarea cărţii “În pielea unei jihadiste”
În acest moment nu îmi amintesc dacă am scris ceva despre cartea “În pielea unei jihadiste” dar despre continuarea ei voi scrie acum.
Deşi mă aşteptam la o carte plină de relatări despre jihad şi viaţa celor ce cred că jihadul este un stil de viaţă, nu am găsit aşa ceva. Ci un stil de a scrie foarte captivant pentru o femeie ce a ignorat aroganţa unui terorist foarte periculos.
Este interesant să vezi dincolo de imaginea media a unui autor de carte. Aşa observi realitatea pe care alţi autori de carte nu o arată sau nu o spun. Autoarea cărţii Losing My Religion menţionează depresia, depersonificarea şi crearea altor personaje, jocuri de rol şi trecerea din rolul de jurnalist de investigaţie în cel de expert în lumea Daesh.
Urmează stările de singurătate, vinovăţie, patriotism. Noi relaţii stau la baza noii cărţi numită “Losing My Religion”.
Deşi după mijlocul cărții sunt menţionate tragediile ce au zguduit Franţa (Charlie Hebdo, exploziile de la stadion din timpul meciului Franţa-Germania şi multe altele) stilul cărţii rămâne în continuare descriptiv la adresa autoarei cărţii. Însă, stilul este puţin schimbat dându-mi impresia că este realizat de către o altă persoană sau este puternic cenzurat de către editură.
Finalul cărţii Losing My Religion implică acceptare, terminarea filmărilor pentru adaptarea cărţii “În pielea unei jihadiste” şi schimbarea locului de muncă.
În cele aproximativ 220 de pagini(reale de citit) ale cărţii Losing My Religion apărută la Editura Polirom în 2017 nu se va instala oboseala de citire şi nu veţi simţii dificutate de înţelegere a textului.
Personal am rămas cu o nostalgie după ce am terminat de citit cartea. Autoarea a menţionat în câteva rânduri plecările în Maroc. Mai vreau şi eu!!!
Dacă ţi-am atras atenţia asupra cărţii, o poţi cumpăra din magazinul BOOKCITY
din Centrul Comercial Drumul Taberelor sau online de pe site-urile:
