O punte spre cer- o carte ca o îmbrățișare blândă

Am primit provocarea de a citit cartea “O punte spre cer”. În general nu sunt adepta cititului la termen, dar am acceptat din două motive, cartea are 460 de pagini şi venea însoţită de o carte pentru copii.

Logic, prima citită a fost cea pentru copii. Tema cărţii era cum vede o şcolăriţă de 9 ani situaţia aceasta specială cu Coronavirus.

Următoarea la citit a fost “O punte spre cer”. Dacă iniţial am crezut că va fi o carte despre război scrisă în stilul manualelor şcolare în care se menţionează de războaiele mondiale, la finalul lecturii am văzut că este vorba despre ambiţii şi idealuri. Cartea este presărată cu dovezi de iubire dar şi cu mult interes financiar.

Cartea începe cu prezentarea unui filantrop tare zgârcit. Deşi făcea multe acte filantropice, profita la maximul de constructorii cu care lucra. Îi obliga să îi repare în casa lucruri de aproximativ 20% din valoarea lucrării contractate, altfel nu îi alegeau ca muncitori.

Povestea prinde contur când bărbatul decide că este timpul să aibă un moştenitor. Urmează o serie de obiceiuri şi tradiţii chinezeşti ce arată cât de disperat era bărbatul. Continuând şi susţinând aceste obiceiuri, soţia îi propune filantropului să refacă podul din sat, dar pe banii lui personali. Zgârcitul a avut un şoc la auzul acestor vorbe, dar până la urmă a acceptat în ideea de a îmbuna zeii.

Uite aşa se pune el pe reparat podul, dar cu materiale cât mai ieftine şi eventual cu ceva ce poate fi refolosit dacă este într-o stare bună. La finalizarea lucrării soţia îi dă şi vestea cea bună, cum că este însărcinată. Imediat începe panica şi zeci de vraci şi medici de proastă calitate își oferă serviciile pentru îngrijirea femeii însărcinate.

Totul culminează cu naşterea traumatizantă şi cu aflarea veştii cum că pruncul născut este mort. În acel moment filantropul se interesează de ce a întârziat moaşa. Aşa află că în acelaşi moment cu naşterea pruncului său s-a mai născut un copil, dar într-o familie de pescari. Decide instantaneu să plece să îl cumpere pe acel copil. Face asta din dorinţa de a nu se face de râs în sat pentru că nu are un moştenitor la vârsta asta dar şi din oftică pentru că o familie săracă a făcut un copil deşi nu are ce să îi ofere.

Pe drumul către familia de pescari îşi face în gând o strategie de negociere dar tot la ieftineală îi stă gândul. Cumpără copilul, vine cu el acasă şi are un alt mare şoc. Soţia lui mai născuse un copil, destul de firav, dar acesta supravieţuise.

Din acel moment cartea se axează pe viaţa celor doi copii ce sunt crescuţi ca şi fraţi pentru comunitate. Ambiţie, ură, oftică, căsătorie aranjată. Avere, scoală acasă, vânzarea copilului cumpărat. Şcoala misionară şi… iar podul din sat. Ce rezonanţă are denumirea podului din sat şi ambiţiile copilului de pescări vă las pe voi să le descoperiţi în povestea ce are 460 de pagini. De, în 13 ani de despărţire faţă de nevastă se întâmplă multe în carte.

Cartea ,,O punte spre cer,, a fost plimbată. Am fost cu ea in Parcul Humulești și am terminat-o de citit pe plaja Tuzla. De, obicei procopsit  din copilarie de la mama.