Imaginaţia copiilor este mare. Pentru ei, toate obiectele întâlnite în casă sunt jucării cu alt nume, formă, culoare. Şi Andrei al meu a început să îmi vorbească de câteva zile despre noua lui prietenă SURsa. Cum că ar fi „obosită” şi „îmbătrânită”. Nu ştiu exact ce cunoştinţe are Andreiuțul meu despre componentele calculatorului, doar are 9 ani. Ba chiar mi-a venit şi cu afiş.
Spunea că l-a găsit în imprimantă.
Acestea erau vorbele Biancăi, în timp ce îşi bea cafeaua cu prietena ei din copilărie. Amândouă se ocupau de imaginea unei firme de jucării.
Dar să începem cu începutul. Acasă la Bianca şi Andrei, unde mami are un calculator la care îi mai pune din când în când desene şi filme. Ce-i drept, calculatorul este destul de folosit şi vechi, de când Andreiutu abia învăţa să vorbească. A crescut cu el în casă, iar de când merge la şcoală, avea voie să îl folosească mai des. Mami chiar i l-a dat în cameră după ce a luat coroniţă în clasa a-II-a.
De obicei, după băiţa de seară, Andrei adoarme destul de repede. Aşa a făcut şi în seara trecută. A adormit, dar s-a trezit peste noapte, când mami a vrut să umble la calculator. Mai avea ceva de terminat pentru serviciu. Deşi nu a făcut multă gălăgie, calculatorul parcă tușea. Nu voia să pornească. După câteva încercări, mami a plecat. La puţin timp după, Andrei a auzit şuşoteli. La început, a crezut că mami vorbeşte cu cineva. Apoi, a auzit şi foşnet. Venea din direcţia calculatorului. În cameră nu era beznă totală pentru că avea o lampă de veghe în formă de steluţă, primită cadou de ziua lui. Lumina ei era suficientă încât să vadă cum unitatea calculatorului îşi dădu carcasa la o parte şi piesele au început să coboare ţinându-se de diverse cabluri de conectare. Prima care cobora, era SURsa. Părea palidă şi abia vorbea. După ea, urma procesorul, hardul, rammii, placa video şi placa de sunet. Toate se adunaseră în jurul SURsei. Rammii, care erau ca un fel de lecitină a procesorului, vorbiră primii:
– SURsa, eşti cea mai bătrână şi mai înţeleaptă dintre noi, dar cu toţii ne dăm seama că ai obosit. Noi fără tine nu putem să funcţionăm ca şi un întreg. Tu eşti inima noastră, care ne pompezi energie. Ai nevoie urgent de un transplant “Fortron”.
Hardul îşi aminti ceva şi se băgă şi el în discuţie. El era stomacul calculatorului unde se stocau toate informaţiile primite şi trimise.
– Îmi amintesc că Bianca a primit pe mail o ofertă de “surse FSP” și chiar a intrat pe “Magazin online surse” pentru a se informa. Aveau la “reduceri componente” .
-Eu aud cum toţi îţi vrem binele, spuse placa de sunet. Nu mai fi încăpăţânată şi cere autor. Nu se supără nimeni dacă tu îţi iei concediu de refacere sau te pensionezi. Poţi încerca varianta secţiei de urgențe primiri surse, sau poţi să te duci în lumea celor drepţi, să te odihneşti definitiv şi să îţi donezi aliajele pentru reciclarea cea de toate zilele.
– Avem nevoie urgent de un transplant de sursă, spuse şi placa video. Cu toţii vedem cât de SURĂ eşti. Lasă orgoliul deoparte şi fă ceva!
SURsa, îşi dădu seama că toţi colegii ei de carcasă aveau dreptate. Îi mai rugă totodată să mai funcţioneze cu ea câteva zile, până îşi va face curaj să ceară ajutor. Toată lumea a fost de acord. Piesele se scuturară şi intrară la locul lor în carcasă.
Andreiuțu ascultase toată întâmplarea şi adormi amuzat. A doua zi, nu îi spuse nimic mamei, pentru că uitase. A avut impresia că totul fusese un vis. A doua noapte, iar a fost trezit de foşnetul carcasei de calculator. Dar, de această dată, cobora doar SURsa. Se apropie de patul său şi îl întrebă direct:
– Vrei să fi prietenul meu pentru câteva zile?
Andrei, nedumerit, făcu ochii mari şi dădu din cap.
– Bine. Atunci ascultă la mine. Am văzut că îţi place mult acest calculator şi îl foloseşti cu drag. În fiecare seară o să îţi povestesc importanța fiecărei piese din el. O să încep cu Hardul, apoi cu Rammi, Procesorul, Placa Video, Placa de sunet iar la final despre mine, SURsa.
Copilul ascultă cuminte, ca o poveste de „Noapte-bună”. După ce se terminară serile de poveste cu amica lui SURsa, găsi în imprimantă o ofertă pe care i-o duse mamei şi îi povesti că are un nouă prietenă de poveşti şi că aceasta se numeşte SURsa. Chiar o rugă să o vindece sau să o ducă la reciclat în cazul în care nu mai putea fi resuscitată. Bianca rămase surprinsă de informaţiile noi pe care le aflase Andreiuțu şi îşi propuse să îşi sune prietena să o invite la calea. Poate aşa se lămurea şi ea ce este cu SURsa asta.
Acest articol este scris pentru SuperBlog 2015.
[…] Cu SURsa la control […]