Pielea mea cea de toate zilele

Mama mă certa mereu când dădeam iama în produsele pe care le primea cadou de la serviciu. Sindicatul în răposatul Romtelecom le dădea cadou femeilor de două ori pe an coșuri ce conțineau  prima linie de produse dermatocosmetice de la FarmecUntitled1

Aşa am cunoscut produsele, deşi nu aveam voie la ele. Mama le cocoţa pe servantă sus-sus de tot, să nu cumva să îmi dau pe față cu „porcării”. Aşa a fost învăţată, să nu se dea cu nimic pe faţă, pentru că sunt chimicale. Folosea doar cremele de mâini, deodorantele şi săpunurile. Restul le dădea cadou la rândul ei. Dar cine le primea … ce o mai pupa de o albea. Mai ales dacă aveau impresia că au fost cumpărate special pentru ele.

Timpul a trecut, mama s-a îmbolnăvit şi nu a mai avut puterea să îmi spună ce să fac sau nu, aşa că începând cu vârsta de 16 ani, am început să am grijă de mine altfel, aşa cum mama nu îmi dădea voie. Am început să folosesc o cremă potrivită vârstei, tipului de ten, dar şi anotimpului. Deodorantul musai trebuia să facă faţă volumului de activităţi zilnice, iar parfumul să completeze dar în mod discret personalitatea mea.

Untitled4

     Toate acestea se învaţă, se citesc, se încearcă. Aşa am început să folosesc Obsesie, crema depilatoare, crema de faţă matifiantă. Dar la o căutare mai atentă, prin casă mai găseam Tarr, Triumf şi Sprey de insecte. Cu timpul, mi-am dat seama că sunt produse de tradiţie, produse româneşti de calitate, cu un raport calitate – preţ foarte bun.

Ultimul produs apărut în servanta mea, în căsuţa mea în care urmează să îmi cresc copilaşii, este  apa micelară. Împreună cu ea, îngrijirea mea este completă. Bineînţeles că de la vârsta de 16 ani şi până în prezent, gama s-a diversificat. Şi în Farmec şi în servanta mea tot mai neîncăpătoare. Acum, când trec printr-un moment interesant şi stresant din viaţa mea, nevoia de îngrijire bio, fără conservant şi parabeni este esenţială. Nu vreau să creez probleme bebeluşilor mei.

Dacă m-ar întreba cineva cum mă simt în pielea mea… aş spune ciudat. Mereu îmi dă semne când sănătatea mea este precară. Mâinile mă anunţă să beau apă, pielea capului îmi spune că sunt stresată, unghiile că nu mai am calciu, iar picioarele îmi semnalează o proastă circulaţie. Cu alte cuvinte, pielea este un semafor pentru sănătatea mea, iar acest semafor personalizat, îl tratez cu Farmec, doctorul meu personal.

Articol scris pentru SuperBlog 2015.

Un gând despre „Pielea mea cea de toate zilele

Lasă un răspuns