Mansarda noastră

     Suntem tineri, cu idei şi bani puţini. Suntem oameni muncitori, cu ceva şcoală, dar cu netul activat mereu. De acolo citim presa, aflăm de ofertele la haine, de piesele de teatru, rezervări la mare şi de ce nu la scule electrice. Firma care ne-a sărit în evidenţă, mie datorită culorii albastre pe care o ador iar lui Cristi datorită calităţii şi renumelui, a fost GTools. Iar faptul că puteam plăti sculele în 4 rate fixe, a fost minunat pentru noi. UntitledCristi imediat şi-a ales 4 dintre cele mai utile unelte în casă şi a început să îmi deseneze diverse planuri pentru mansarda noastră. Mansarda ce se află în casa socrilor.

     Prima dată a început cu scările. Având în vedere că mansarda era de fapt vechiul pod al casei renovat şi cu tavanul înălţat, acum aveam nişte trepte mai mari şi mai estetice. Pe acestea le-a îmbrăcat în lemn masiv, tăiat cu Fierastraul pentru decupat. Spațiul rămas de la scări la interior, către geam l-a aranjat precum o bibliotecă. Dupa tăieturile după măsurile muuuult prea precise pentru mine, a folosit un șlefuitor alternativ cu vibrații și bineînțeles mașina de înșurubat și găurit pe acumulatori. A fost chiar distractiv cu cele două acumulatoare.51 La finalul proiectului cu scările, mie mi-a revenit sarcina de a alege culoare potrivită și de a da cu aspiratorul, care normal era tot de la scule GTools.

     După această primă încercare, Cristi a vrut să îmi facă un colţişor de rai numai pentru mine în mansardă. Ideea am apreciat-o imediat şi l-am răsplătit cu o farfurie plină vârf de cartofi prăjiţi, cu ouă ochiuri de gâscă şi cu caşcaval afumat ras pe deasupra care este mâncarea lui preferată. Dar pentru a-mi face colţişorul meu, era nevoie ca mai întâi să delimiteze spaţiul, să taie grinzile, să decupeze locurile pentru geamuri, să tragă curent, apă şi gaze. Norocul nostru a fost că ne-au ajutat şi prietenii, curioşi şi ei de noile scule luate. Din momentul când puneau mâna pe ele, nici că le mai dădeau drumul. Unul tăia de zor lemn în stânga şi-n dreapta, altul decupa pentru prize şi doze, altul îmbina iar ultimul fugea cu aspiratorul după ei, să nu cumva să îi scape o particulă de praf. A fost o veselie generală, iar eu m-am amuzat copios, făcându-le poze. Agitaţia a durat cam două săptămâni, de dimineața până la ora 18, până cădeau lati toţi, cu sculele în braţe. A fost amuzant să îl fotografiez pe Ducu dormind cu capul pe peria de la aspirator. Îl şi auzeam cum visa cu voce tare la drujba, la motofierăstrăul şi polizorul unghiular.

     După terminarea compartimentării mansardei, Cristi nu m-a mai lăsat sa intru în camera  specială până nu termină surpriza. Am vazut în primă fază că a cărat burete, lemn masiv, vopsea și pensule. Abia după două zile am putut să urc. 127359-1Camera avea pat, un geam mare şi luminos, iar în colţ apăruse micul meu colț de rai. O mică bibliotecă formată din câteva policioare, cu cărţi pe care ştia că mi le doresc, dar şi un leagăn cum vezi numai în filme. Bucuria mea a fost foarte mare. Cu puțin timp, imaginaţie, prieteni şi scule bune, poţi realiza micul tău colț de rai, acolo unde vrei tu.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2015.

Un gând despre „Mansarda noastră

Lasă un răspuns