Ce știm despre viața tinerilor din Iran? Recenzie-„Vă scriu din Teheran”

Am tot văzut la televizor şi în ziare evenimente din Iran. Revoluţii, monopol, restricţii draconice, ayatollahi şi conducători supremi. Poliţii secrete sau militare au distrus mai mult decât inamicii străini.

În general în presa internaţională apăreau numai imagini dezolante cu clădiri devastate, alegeri fraudate şi bombe ascunse. Însă prea puţini ştiu de viaţa tinerilor din acest Iran mult prea încercat.
Ca peste tot în lume tineretul iranian doreşte să studieze, să cânte, să danseze şi să socializeze. Dar în Iranul plin de restricţii viitorul se întâmplă la lumina lunii şi în apartamente bine ferecate. Studiile universitare se făceau cu mare conştiinciozitate, apoi cu frică…

https://pixabay.com/ro/photos/portret-siluet%C4%83-femeie-feminin-4481391/
pixabay.com

Religia a fost o perioadă partea frumoasă, apoi partea impusă. Apartenenţa politică a fost mult timp un vis, apoi o culoare purtată în zadar pe şalurile femeilor ce participau la proteste. Bombele mult temute de Occident au fost fâsâite la graniţele ţării fără să se ştie motivul. Iar presa… a fost inventată şi reinventată de către intelectuali până la momentul arestării lor colective.

Şi totuşi, cine scria despre toate acestea?

Străinii greu primeau acreditare locală. Cu toate acestea, în mare parte jurnaliştii care relatau erau cu dublă cetăţenie. Copii ai Iranului, dar născuţi în afara graniţelor ţării.

Un astfel de jurnalist este şi Delphine Minoui, născută în Franţa şi hrănită de mică cu linguriţe de poveşti iraniene.

va scriu din Teheran
După terminarea facultăţii şi decesul bunicului a decis să plece în patria familie paterne dintr-o ambiţie personală. Pe parcursul anilor petrecuţi în Iran pasiunea se transformă în plăcere, apoi în frică ce culminează în groaza de moarte.

iran-716331_640
pixabay.com

Revenirile în Franţa nu sunt decât acele oaze de relaxare înainte de un nou salt în pericolul din zona Iran, Pakistan, Afganistan şi Irak. Cu toate acestea Delphine Minoui reuşeşte să facă cunoscută şi partea mai puţin văzută a Iranului, amintind de tradiţii locale, tineri talentaţi, peisaje superbe şi literatură clasică.

iran-4873171_640
localitatea Qom pixabay.com/.

Delphine Minoui pleacă din Franţa cu un poem în buzunar şi se întoarce cu un alt poem, dar actual, tot în buzunar. Ea decide să scrie întâmplările sale ca o corespondenţă cu bunicul său. Cartea este un amalgam de trăiri, de uauri şi de oftări. Este acea fereastră către un tineret inteligent forţat să trăiască în peşteri dacă se poate

silhouette-5238968_640
pixabay.com

Nu ştiu dacă să recomand cartea scrisă de Delphine Minoui. Nu este lectură relaxantă. Nu este cu iubiri pătimaşe, ci cu tristul adevăr despre ce pot să facă conducătorii unei ţări ce ţin cenzura într-o mână şi biciul dictaturii în altă mână.

Cartea despre care vă vorbesc se numeşte “Vă scriu din Teheran”. Are 300 de pagini pline de cuvinte ce se vor împărtăşite. Eşti pregătit să le citeşti?

Ordine sau dezordine

Am terminat Facultatea de Filosofie-Jurnalism in cadrul Universitatii Spiru Haret, cu diploma in Pedagogie si Stiintele Comunicarii. Informatiile primite in cadrul cursurilor sunt insuficiente pentru a devenii jurnalist. Poate nici nu era menirea mea aceea. Acum sunt mama de gemeni, mereu intr-o continua auto-educare.

14 thoughts on “Ce știm despre viața tinerilor din Iran? Recenzie-„Vă scriu din Teheran”

  1. Cred ca este genul de lectura care te face sa iti apreciezi mai mult viata de zi cu zi, rutina acesteia. Este de apreciat faptul ca tinerii nu si-au pierdut speranta si stiu cat de importanta este educatia.

    1. Asa este. Au fost pasaje in care m-am simtit bucuroasa ca sunt romanca. Au fost pagini in care am oftat si imi venea sa urlu durerea lor.
      4

  2. Chiar mi-as dori sa stiu si eu mai multe legate de acest aspect. Sunt curioasa sa citesc si eu cartea

    1. Pentru ca lumea araba si musulmana nu vrea sa se ,,occidentalizeze,, ,sa se modernizeze si pun accent pe religie intr-un mod total eronat. De eici fanaticii religiosi.

  3. Este o lectura bine venita. Pana la urma nu intotdeauna totul trebuie sa fie roz si frumos. In plus in felul aceasta ne dam seama ca altii trec prin clipe mai grele decat noi.

    1. Cat de greu este sa ajungi la acel roz. Si in realitate avem nevoie de atat de putin pentru asta…

  4. O am si eu in biblioteca de ceva vreme, dar tot ezit sa o citesc pentru ca ma indigna situatia femeilor din acele tari.

    1. Asta nu inseamna ca rezolvam ceva daca amanam. Nici daca citim si atat. Insa daca impartasim impresi si spunem si altora ca nu este drept, acel normal al lor se poate schimba.

  5. Sincer, acum nu ma vad in stare sa citesc despre acest subiect. PEntru ca ma incarc cu energia transmisa si nu as putea sa o duc. Insa nu se stie ce imi rezerva viitorul…

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Interviu cu o mămică WAHM Romania- Melania Manole

mar aug. 25 , 2020
Cunoaşteţi cutuma aceea românească ce spune “Nu pleca cu mâna-n fund când te duci în vizită?” Ei bine, eu la această parte mă cam ciondănesc cu al meu soţ. Veţi spune că poate sunt din categoria care nu vrea să ducă nimic. Sau din categoria care duce ieftineli. Ei bine, […]
%d blogeri au apreciat: