Poveștile teraputice vin să ne învețe

Educaţia cred că este cea mai importantă activitate din viața omului. Indiferent de vârstă sau de domiciliu, educația nu trebuie să fie îngreunată.

Însă, pandemia ne dă la toți peste nas. Unele administrații locale au reușit să facă ceva incredibil, altele deplorabil. Insă, încă se mai merge pe ideea celor 7 ani de acasă.

Iar acasă găsim o mămică/bunică/verișoară luate ca din oală cu răbdarea, pregătirea didactică și psihologică.

Bone ce sunt și cu experiență în educarea preșcolarilor sunt prea puține și cer bani cât pentru o grădiniță privată.

Ce facem totuși cu educația? Ne implicăm sau ne limităm la informația primită de la pedagogi pe canalele internetului?

Un ajutor de nădejde vine de la Editura Diana. În catalogul lor de produse se găsește o carte minunată, recomandată copiilor de grădiniță și școală primară, dar și părinților ajunși în impas cu explicațiile și exemplele.

Cartea la care fac referire se numește Poveștile terapeutice vin să ne învețe. În cele aproape 100 de poveşti sunt explicate situaţii aparte. De la frică de întuneric la agresivitate, de la lipsa prietenilor la copiii speciali, de la mâncatul dulciurilor la minciună.

Poveştile sunt variate, de dimensiune mică spre medie. Personajele din poveste sunt în general animale, pasări şi uneori copii şi părinţi.

Ceea ce îmi place mult la acesta carte este colectivul ce a realizat această colecţie de poveşti. Fiecare autor din cartea ,,Poveștile terapeutice vin să ne învețe,, are pregătire pedagogică sau psihologică.

O mare parte dintre poveşti se termină cu rânduri explicative sau cu întrebări adresabile copiilor pentru a verifica atenţia sau ce au înţeles din poveste. Şi titlul poveştii este explicabil cu un rând imediat sub el.

Acum ţine de fiecare părinte sau bunic de felul cum face lectura. Personal evit să citesc explicaţiile înainte sau după terminarea poveştii. Nici toate întrebările nu le pun dacă este trecută ora de citit poveşti. Încerc să păstrez un timp relativ pentru o parte din activităţile constante de peste zi. Iar cititul intră şi el în program.

Poate fac acest lucru şi datorită cerinţei mari de poveşti. Tratez de fiecare dată cu copiii ce număr de poveşti să le citesc. Ei mereu spun 3-7-9, iar eu le scurtez la 1-3, în funcţie de timpul rams pentru poveşti. De, încă ne mai războim cu schimbatul în pijamale în timp util.

Nu ştiu dacă fac bine sau nu. Cartea nu a venit cu instrucţiunile de folosire. Adică nu ştiu dacă este bine să le citesc mai multe astfel de povestioare într-o serie sau să iau una câte una şi apoi să le pun întrebări, să o disec precum un roman în pregătirea de BAC. Poate greşesc că gândesc aşa. Poate nu.

Şi până acum căutam cărți educative pentru copii. Cu informaţii prezentate frumos în cuvinte, dar şi în imagini. Deşi am şi câteva mini enciclopedii pentru copii, această carte ,,Poveștile terapeutice vin să ne învețe,, parcă pune presiune pe mine. Acele întrebări parcă îmi transformă în mintea mea povestea în ceva serios.

Nu ştiu sigur dacă copiii realizează faptul că fiecare poveste este cu ceva de învăţat sau de îndreptat în comportamentul lor. Nu ştiu dacă se compară sau se identifică cu un personaj sau o poveste. Ştiu numai faptul că aceste poveşti sunt plăcute şi cerute la culcare. Şi nu 1, ci 6, 9, 18. De, de fiecare dată spun alte cifre.

Pe unde am plimbat cartea cu povești terapeutice

Cartea noastră este plimbată din Bucureşti în Voluntari, dar și în Parcul Orășelul Copiilor. Cartea este pusă la locul ei, unde stau poveştile de culcare. Are colţurile îndoite şi a suferit un accident de copertă zburătoare. Dar, mama(aka eu 😀 ) împreună cu un strop de lipici şi o bandă de scoci îngustă a reatașat coperta.

Locul LOGICO

Împreună cu această carte a sosit în casa noastră şi jocul LOGICO. Mai precis jocul LOGICO PICCOLO – Limbaj, Poveşti ilustrate, Set cu ramă.

Setul este format din 16 file cartonate cu imagini pe ambele părţi, însă pe una din feţe este răspunsul la jocul de pe faţa cealaltă. Imaginile sunt foarte colorate. Tot jocul se bazează pe asocieri dar şi pe recunoaşterea formelor şi crearea de context/poveste.

Recunosc că prima filă mi-a dat bătăi de cap. Asta şi pentru că am încercat să îl fac direct cu copiii fără să dau citire regulilor de pe coperta jocului.

Bonus, prima filă are aşezate răspunsurile în altă ordine iar ceea ce am reţinut eu ca răspuns al copiilor nu mi se potrivea cu răspunsurile de pe verso.

Apoi am stabilit că acest joc se face cu pixul şi foaia, notând răspunsurile fiecărui copil şi notând rândul pe care a răspuns el. Pare complicat dar cred că dacă citim regulile de câteva ori şi ţinem şi evidența răspunsurilor, totul va fi bine.

Jocul ales de mine este notat pentru vârsta de 5+. Pe site-ul Editurii Diana găsiţi multe domenii abordate, dar şi vârste de dezvoltare diferite. Ce-i drept acest joc necesită timp alocat. Cel puţin 30 de minute şi asta poate pentru 2 sau 3 file. Deci cele 16 file vă pot ajunge cel puţin 5 zile consecutive. Dar asta nu înseamnă că trebuie să le faceţi atât de repede.

Personal aş recomanda poveşti şi jocuri combinate, în funcţie de timpul dumneavoastră. 1-2 poveşti terapeutice pe zi şi un joculeţ cred că sunt suficiente. Şi caietele speciale pentru grădiniţă sunt drăguţe şi bune pentru educaţia în cei 7 ani de acasă. 2-3 pagini cu exerciţii se fac destul de uşor. Ţine de dumneavoastră cum vă organizaţi.

REGULĂ: Înainte de desene facem exerciții

Eu am pus o regulă copiilor. Dacă vor desene, înainte trebuie să facem 2-3 exerciţii. Aici le las libertatea de a lua fiecare ce caiet de exerciţii doreşte, iar la finalizarea exerciţiului notez numele şi data. Nu de alta, dar s-ar putea ca data viitoare să ia celălalt copil caietul acela şi să facă alte exerciţii.

Sper să vă placă şi vouă aceste două materiale educative de la Editura Diana. Preţurile sunt modice şi calitatea este bună. Caietele sunt aprobate de minister, dar sunt din anii trecuţi. Nu cred că este un impediment acest lucru, având în vedere faptul că manualele şi programă şcolară este neschimbată de anii de zile. Deci caiete avizate acum 2-3 ani sunt mai mult decât perfecte pentru educaţia copiilor din această perioadă specială.

Dragi părinţi şi bunici, vă doresc multă răbdare şi sănătate pentru a ne putea educa copiii frumos.

12 Replies to “Poveștile teraputice vin să ne învețe”

  1. Ce fain, nu știam că au materiale așa utile. Cartea cu poveștile terapeutice este exact ce căutam zilele astea, mulțumesc de recomandare, a picat la fix. 🙂

  2. Ce e frumos la cartile cu povesti terapeutice e ca pot fi reluate pe masura ce cresc copiii. Faci bine ca scurtezi acum, vor creste si vei discuta altfel. Imi place si jocul mult.

Lasă un răspuns