Vecina e incantata de olita cumparata de pe acest site. Da, îmi încep articolul cu această afirmaţiei. Am o vecină care face drumuri dese la ţară sau prin ţară şi îşi ia copilul mic cu ea. Nu se plânge că ar fi un inconvenient nevoile fiziologice ale copilului. Spune că a reuşit relativ repede să înveţe copilul să ceară la oliţă, apoi a împrietenit-o foarte bine pe fetiţă cu oliţa portabilă. Da, una din aceea de o “turteşti” uşor şi intră în bagaj imediat.
Ba mai mult, fetiţa cere să o care într-o gentuţă sau sacoșică a ei. Îşi verifică singură dacă are la ea punguţe din acelea biodegradabile de unică folosinţă şi o întreabă pe mă-sa cât timp vor fi plecate ca să ştie câte punguţe să îşi ia. Logic că fetiţa umple o altă pungă cu acele punguţe pe care nu le foloseşte chiar pe toate. Uneori mai ajunge şi la toaletă spre bucuria mamei sale.
Bun, acum să vă spun de ce am ales să vă vorbesc despre vecină. Pentru că este mereu singură. Pentru că soţul este plecat la muncă în afară şi ea se ocupă de copil şi de micul magazin pe care îl are. Pentru că a găsit înţelegere şi colaborare cu copilul în privinţa nevoilor fiziologice, totul bazat pe o oliţă pliabilă roz. Evident că era roz, doar nu vă gândeaţi la alte culori…
Deci, mi-am spus în mintea mea: uite, vecina a reuşit singură să înveţe copilul la oliţă, poţi şi tu. (Cam greu când ai două bucăţi de copii încăpăţânaţi.)
Copiii mei au făcut prima dată cunoştinţă cu oliţele pe la vreo 7 luni. Nu o fost bine… Atunci erau bune de pus în cap. Să spunem că recent au devenit mai utilizabile, dar nici măcar zilnic… Încă mai lucrăm la asta. Oliţele noastre sunt una verde şi una roşie. De mici am vrut să le iau lucruri cât mai diversificate şi am evitat s iau două obiecte identice deşi mereu se ceartă pe câte ceva. Între timp, după certuri colosale pentru posesivitatea oliţei roşii, acum fiecare are oliţa lui. Oliţele pe care le avem acum sunt tip scaun, special adaptat celor mici şi uşor de utilizat.
Am avut şi o perioadă în care au fost atraşi de reductor. Ba se mai şi certau pe el când nu reuşeau să îşi bage ambii capul în el (logic că nu la baie). Cel mai mult mă enervau când încercau să se lase pe spate să vadă ce este cu acea gaură de la reductor. Şi se tot întindeau până să cadă jos de pe “tron”.
Noi avem acest reductor în prezent. Se adaptează în siguranţă la toaletă, este confortabil, practic, igienic şi uşor de curăţat, prevăzut cu un strat antiderapant.
Tot de la vecina am învăţat să caut produse pentru copii pe site-ul nichiduta.ro. Au o varietate atât de mare de produse încât te zăpăceşti de cap.
Numai la capitolul oliţe şi accesorii de igienă şi îngrijire am văzut peste 480 de articole.
Tot pe acest site găsești oliță tip scăunel cu muzicuță. Adică foarte asemănătoare cu a noastră de acasă. Dar… oliţa are capac, este prevăzută cu doi senzori care activează muzica atunci când este folosită, adică porneşte muzica în momentul când face contact cu lichidul.
Oliţa ,,lu vecina,, însă mă încântă şi mai mult cu ale ei punguţe biodegradabile. Prin ideea de a învăţa copilul să îşi facă nevoile în altă parte decât în pampers sau chiloţel, dar şi din punct de vedere al curăţeniei şi igienei în locurile publice precum parcuri, poieni, centre comunitare, vizite la rude şi prieteni.
Momentan ai mei pici au înţeles că pampersul odată dat jos, trebuie dus la gunoi. Poate reuşesc să fac această asociere şi cu punguţele de la oliţă.
Vă voi spune rezultatele în momentul când reuşesc să cumpăr două astfel de oliţe.
