http://ansambluldoinita.blogspot.com/2019/09/in-acesta-minunata-saptamana-cativa.html
De mică mi-a plăcut să dansez. Îmi amintesc cum tata mă lua pe picioarele lui și încerca un vals cu mine. Apoi mama după ceva timp mi-a arătat din dansurile turcești. Tare mă minunam când vedeam flexibilitatea ei, deși o vedeam foooarte corpolentă.
Îmi amintesc vag cum că am mers la ceva cursuri de dansuri în școala generală. Când au început să ne predea și ceva mișcări din dansurile populare eu m-a simțit jignită, pentru că venisem pentru dansurile moderne, nu ceva vechi. Da ce supărarea aveam, m-a dat total peste cap. Nu știu să spun care a fost motivul acelei stări, sentimentele au rămas acolo în trecut și uitate au fost până acum, când scriu aceste rânduri.
Cea mai mare uimirea a mea legată de dansul popular era hramul satului în Vinderei.
Hramul era sărbătoarea comunei. Nu îmi amintesc dacă mi-a povestit tata ce anume se sărbătorește, dar am reținut-o pentru că era în vacanța mare, fix de Sf-ul Ilie. Adică cu două zile înainte de ziua mea de naștere.
Hramul era locul unde vedeam dansul popular executat de mici și mari. De copii de la sate și de copii de la orașe. De bunici și nepoți, dar și de iubiți și tineri căsătoriți.
Hramul era locul unde o melodie populară părea că nu are sfârșit iar o horă era dansată cu zâmbetul pe buze. Sârbele erau mari provocări. Tocurile erau excluse sau rupte după numai două dansuri.
Parcă a încercat bunica să mă învețe ceva mişcări de dans popular dar totul se sfârșea cu râsul verilor mei. De, ei mai deprinși cu chestiile de la țară făceau mare haz de orăşeanca dolofană.
Timpul a trecut și a așternut ceva mai multă înțelepciune peste capul meu iar acum dansurile populare mi se par minunate 🙂 Nu de puține ori opresc zapatul posturilor TV și urmăresc atentă mișcările ansamblurilor folclorice sau a perechilor de dansatori. Nici muzica nu o mai aud când văd complexitatea dansului. Viteza, sincronul și chiar înălțimea dansatorilor este aceeași. Totul este foarte bine regizat de către conducătorul dansatorilor.
Uneori mă încântă atât de mult dansul popular încât aș vrea să mă înscriu la un curs de dansuri populare. Știu că aceste cursuri de sine stătătoare sunt greu de găsit dacă nu aparțin unui ansamblu folcloric, mai ales dacă nu ești copil.
Dar, dacă și pe voi vă atrage acest stil de dans, vă pot propune pentru cei din București Ansamblul Doinița.
Acesta este grupa mică a folclorului de la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti.
Acest grup a preluat ca membrii fondatori pe tinerii care învăţaseră să danseze la Palatul Naţional al Copiilor şi doreau să continue cu dansul popular. Dar, de-a lungul timpului ansamblul a primit cu braţele deschise orice tânăr dornic să cunoască tradiţiile autentice romaneşti. Deci, te pot primi și pe tine dacă ești mare iubitor de tradiție. 😀
Și să nu aud că dânsul nu are viitor. Ba are, chiar și schimb de experiențe culturale. Ansamblul Doinița a participat la turnee naţionale şi internaţionale încă din anul fondării sale, adică din 2008, an când au fost prezenți în Spania și Italia. Ulterior au mai fost prezenți în:
2009 – Finlanda, Turcia
2010 în Cipru şi Scoţia
2011 în Italia
2012 în India
2013 în Polonia şi Şerbia
2014 în Anglia şi Finlanda
2015 – Lublin, Polonia
2016 – Insulele Azore, Portugalia
2017 – Slovenia
2018 – New York-SUA, Martvili-Georgia, Sermoneta şi Pignola-Italia
2019 – Cordoba Veracruz şi Zacatecas – Mexic
Ansamblul Doinița din București are un repertoriu complex de dansuri din toate zonele ţării: Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Ardeal, Banat, Bihor, Maramureş. Partea și mai frumoasă este cea în care fiecare dans este jucat în costumul specific zonei din care provine, precum vedeți în pozele de mai jos.
Chiar dacă dansurile populare vi se par ceva învechit, bine stabilit, educația este continuă, iar membrii ansamblului Doinița se bucură constant de ea. Ultima participare este recentă și constă în Seminarul de Coregrafie din Buziaș din 19 noiembrie anul acesta. Dar și participări frecvente la programul Erasmus. Anul acesta Macedonia a fost gazda programului.
Sper ca aceste informaţii să îți fie de folos și să îți dai acordul dacă al tău fiu sau fiică doreşte să încerce dansurile populare. Puteți contacta Ansamblul Doinița aici.
Prin dans și mișcare corpul se păstrează sănătos.
Prin schimburi culturale copilul vede lumea și gustă puțin din viața de dincolo de graniță, ceea ce nu mulți pot să o facă în mod normal dacă privim bugetul familiei.
Deși în acest articol am vorbit cu precădere despre dansurile populare, experiența generală se poate aplica la toate tipurile de dans, mai ales dacă sunt mai comerciale, fie ele și dansurile din videoclipurile manelelor.
