Iar vine. Nu ma lasa in pace. Desi acum este mai mica… nu ma cred in stare sa o termin. De fapt… nici sa o incep. Am altele pe cap. Duminica am targ si inca sunt destul de dezordonata. Am multe cutii impachetate si altele ce isi asteapta radul. Dar EA… nu ma lasa. Si trage si pe altii dupa ea. Multi vechi. Inca nu se anunta nici un boboc. Probabil asteapta toamna sa li se acopere coada cu toate tuleiele intre timp.
Si EA are iz de mare si anul acesta. Nici anul trecut nu am indraznit sa o duc pe toata. Am selectat pe ici si colo ceva lejer. Anul acesta, 2,1 sponsori sunt noi pentru mine. De ce spun virgula 1? pentru ca nici anul trecut nu m-am stresat sa scriu despre Aurora. Cum care Aurora? Hotel Aurora din statiunea Mamaia. Hotel de 2 stere cu vechime in istoricul celor ce isi luau bilete prin sindicatul Telecomunicatiilor, asa cum facea si mama mea.
Amintiri cu pete de rugina pe prosoape si apa picurand in baie…
Anintiri cu cartele valorice, pe care erau trecute cifre si folosite pe post de bani. Numai mama putea sa faca un calcul draconic sa ne incadram in acei „bani”, dar la plecare mai scotea din portofelul magic 3-5 cartoane de care de fericea la tara cu un salam intreg si ceva suc pe tren.
In aceasta editie imi propun un personaj ce il voi trece dintr-o proba in alta. Ma refer strict la cele la care voi participa. Acum nu stiu daca Murdarel, Tipatel sau Pupacel vor vrea musai in una sau in toate probele. Cert este ca acest text il voi lasa asa, fara diacritice, fara corectura si fara chef, dar din nechef de ceva, tocmai imi anunt participarea la Spring SuperBlog 2018.
Hai cu vara, caci iarna nu am avut si iar ma oftic ca a dat cu zapada tocmai cand plecam in decembrie de la munte…
