Epilog

La final de an, biroul nu mai are doar aerul acela de „totul se repetă”. Pe pervaz, termosuri colorate se aliniază ca niște oameni vii care privesc pe geam spre apropiatele sărbători. Ai putea crede că citești mesaje simpatice de pe tricouri dacă nu ai fi mai atent și ai vedea următoarele idei:

„Conținut: motor pentru idei mari.”
„Băutura secretă a productivității.”
„Atenție: combustibil pentru ședințe!”

Rucsacurile stau la vedere, nu în dulap. Și undeva, pe un birou gol este agenda cu căsuța de la checklist rămas neatinsă, depășită de firescul unui „mulțumesc” care nu mai e bifat, ci trăit.

Acesta este finalul fericit, dar totul a ȋnceput într-o zi de noiembrie, când…

Un sfîrșit de an cenușiu, un birou și colectiv obosit

Într-o zi de vineri, 13 noiembrie, în sala de ședințe domnea o liniște mohorâtă. Poate pentru că cafeaua era mai slabă decât moralul echipei, iar cerul părea scris cu markerul gri al plafonului din open space.

Dacă ar exista o aplicație de măsurat entuziasmul la birou, vinerea asta de 13 ar fi scos -1

 Pe whiteboard, rămăsese o întrebare din sprintul anterior: „Cum ne motivăm echipa?”. Nimeni nu mai ridicase markerul. Dar azi, în loc de răspunsuri, cineva trebuia să găsească… cadouri. Ca în fiecare an. Cu același Excel. Cu același oftat.

Andreea, manager de HR, privea scena. Pe umerii ei apăsa ceva mai greu decât sarcina clasică de final de an: „trebuie să alegem cadourile corporate pentru echipă și parteneri”.

În fiecare iarnă din ultimii 5 ani, același ritual: checklistul, Excel-ul cu nume, o listă de pixuri „elegante”, agende „executive” și bomboane învelite în folie aurie. Și, de fiecare dată, reacțiile previzibile: un zâmbet politicos, mulțumiri prudente, apoi obiectul uitat într-un sertar până la Paște când de jenă îl înlocuiesc repede cu noul cadou corporate.

— Anul acesta, nu mai vreau să bifez o listă, șopti Andreea, mai mult pentru ea însăși decât pentru colegul ei, Vlad, care tocmai intra în birou cu o cutie de pizza.

— Checklist-ul e o religie, Andreea, dă-l la mine, râse Vlad, așezându-se. Îl termin eu înainte să se răcească pizza. Vlad respira stil corporate prin toţi porii şi chiar ȋl prinde.

Andreea însă nu râdea. În privirea ei, se aprindea o nemulţumire mică, un fel de oftică pentru acest gest simbolic corporate dar cu efecte emoţionale aproape nule. Simțea că a venit momentul să transforme gestul acesta anual într-o experiență autentică, nu doar într-o datorie contabilă.

Primul declic, o întâlnire cu sens

A doua zi, pe o ploaie măruntă, Andreea a găsit pe biroul ei o invitație discretă, cu logo-ul Today Advertising. „Vino să descoperi limba cadourilor memorabile”, scria deasupra unei brățări din hârtie reciclată, semn că cineva se gândise la detalii. S-a ridicat impulsiv, poate și cu agenda sub braț și a pornit spre adresa menționată, chiar dacă era sâmbătă.

Showroom-ul era altfel decât își imaginase: un spațiu luminos, cu rafturi plutitoare, unde stăteau la distanțe calculate, gadgeturi, agende, rucsacuri și obiecte din categoria Promoționale WOW, pe care nu le-ai fi asociat niciodată cu „promoționalele clasice”. Lumina caldă, muzica jazz în surdină și mirosul subtil de lemn proaspăt creau mai degrabă atmosfera unei galerii de artă.

— Bună ziua! Eu sunt Mara, consultant Today Advertising, zâmbi o doamnă înaltă, cu ochelari ce aveau rame subțiri și un aer binevoitor. Ce vă aduce la noi?

— Caut… o șansă să transform o listă de cadouri corporate într-o experiență care să-i facă pe oameni să se simtă văzuți, nu doar bifați, răspunse Andreea sincer, lăsând agenda pe masă.

Mara îi făcu semn să ia loc. În jurul lor, alţi corporatişti degustau un espresso. Un grup mic descoperea un rucsac antifurt cu port USB și buzunare ascunse.

— Adevărul e că fiecare obiect spune o poveste. Noi nu vindem doar produse, ci emoții. Uite, kiturile de bun venit nu sunt doar despre pixuri și agende, ele pot fi despre „Bine ai venit acasă!”, despre grija că laptopul tău să fie mereu în siguranță, sau despre gestul de a găsi în geantă ceva ce chiar ai nevoie, chiar când nu te aștepți, explica Mara, cu o energie molipsitoare.

Andreea simțea că, pentru prima dată, cineva arăta cu degetul către inima problemei. Discuția s-a prelungit, printre mostre bine pipăite și râsete sincere. Povestea fiecărui obiect era spusă cu pasiune: „Bateria externă all-in-one, mereu la îndemână în ziua deadline-ului”, sau „Termosul ce-și păstrează căldura ca un prieten loial”.

Inspirația și brainstorming-ul cu suflet

Luni la birou, Andreea a convocat o întâlnire specială. Pe ecranul proiectorului, o imagine vibrantă cu sloganul „Today Advertising – Cadouri care devin experiență” domina sala. Vlad, ca de obicei, a fost primul care a spart gheața:

— Hai să vă văd: ce vreți să simțiți când deschideți un cadou de la firmă? Nu vă gândiți la preț, la sigla de pe cutie, ci la emoție. Cum ar venii să vă bucurați de toți banii!

Prima care răspunde, într-un mod total neașteptat a fost Elena, colega de la contabilitate, care rareori ieșea din carapacea cifrelor:

— Mie mi-ar plăcea să fie ceva ce mă ajută dimineața, când mă grăbesc și uit iar să-mi iau micul-dejun. Poate un set de ceaiuri și un termos, să simt gustul recunoștinței de la ora opt.

Vlad a ridicat din sprânceană:

— Eu, de exemplu, vreau ceva care să mă facă să râd și după o ședință epuizantă. Un gadget cu un mesaj haios, gen „Șef relaxat = echipă fericită”, să-mi amintesc că putem fi și jucăuși, nu doar profesioniști. Haideţi, altul la rând!

Discuția s-a transformat într-un brainstorming autentic: s-a vorbit despre daruri pentru loialitatea angajaților, despre personalizarea obiectelor cu o caricatură, un banc intern sau un citat care a stârnit hohote în open space.

Brandul nu se construiește în ședințe, ci în gesturi. Iar recunoștința e cel mai subevaluat canal de comunicare internă.

Andreea a notat totul cu convingerea că, de data aceasta, nu va lăsa checklist-ul să-i controleze gestul. Iar ideile au curs natural: un rucsac antifurt Bobby Soft personalizat cu un mesaj-misterios, baterii externe cu numele fiecărui coleg gravat, o sticlă termos cu citatul preferat al fiecăruia. Citate precum:

„Cafeaua salvează lumea”
„Înainte să finalizezi raportul, finalizează-ți cafeaua”.
„Cafeaua: motivul pentru care colegii mei primesc răspunsuri politicoase.”
„Brainstorming fără cafea? Sună mai mult a ‘storm’ decât a ‘brain’.”
„Fără cafea, sunt doar un PowerPoint cu 2 slide-uri albe după un desen de copii.”
„Cafeaua: micile ședințe 1-la-1 dintre minte și voință.”
„În lumea corporate, cafeaua e limbajul universal al profesionalismului somnoros.”
„Cafeaua ne aduce împreună. Wi-Fi-ul ne ține acolo,” au făcut deliciul asistenței.

Transformarea – de la simplu obiect la amintire vie

Cu sprijinul Today Advertising, procesul de selecție s-a transformat într-o adevărată călătorie de descoperire. În fiecare întâlnire, Mara le aducea mostre, povestind istoria agenţiei Today Advertising, impactul lor în alte companii care și-au dorit să spună „mulțumesc” într-un mod inconfundabil.

Uite aşa trece o lună…

Într-o seară, când lumina biroului era difuză, iar afară ploua mărunt, Andreea a deschis o cutie primită de la Today Advertising. Înăuntru, rucsacul promoţional Bobby Soft, personalizat cu un mic desen făcut de fiica Elenei: un soare zâmbitor care răspândea raze către numele echipei. Un termosul elegant, cu mesaj gravat: „Vremea de recunoștință e mereu caldă. Mulțumește azi!” Emoţia a fost clară.

A doua zi, când fiecare coleg și-a găsit cadoul pe birou, asta pentru că Andreea a fost super matinală, reacțiile au fost neașteptate. O explozie de râsete, priviri emoționate, oameni care s-au oprit din goana deadline-urilor ca să povestească despre „cel mai tare cadou ever”.

Elena lăcrima discret, Vlad filma totul pentru story-ul intern. Am zis că el respira corporate. Acele produse personalizate nu erau doar obiecte, erau pretexte pentru conversații, pentru glume, pentru amintiri care se vor repovesti și anul viitor, și peste zece ani.

Confesiuni și concluzia cu suflet

Într-o zi de sfârşit de decembrie, lângă fereastra care absoarbe soarele de iarnă, Andreea, Vlad și Mara s-au adunat la o cafea la sediul Today Advertising. Printre aburi și zâmbete, Mara a vorbit:

— Vedeți, de-aia facem ce facem la Today Advertising. Nu-i doar despre logo-ul pus pe ceva. E despre cum transformăm un simplu „mulțumesc” din checklist într-o experiență care să-i facă pe oameni să simtă că aparțin unui loc unde contează.

Vlad a ridicat rucsacul, arătând buzunarul secret:

— Ăsta? Asta-i ca o pungă cu magic beans. Nici nu știi ce găsești, dar sigur o să-ți placă. Am găsit și un post-it cu un banc de la IT. Ăsta da, branding cu haz și suflet!

Elena, venită mai timid, a spus cu voce tremurată:

— Vă spun sincer, n-am crezut că un cadou de la birou mă poate face să plâng… de bucurie. Nu m-am simțit niciodată atât de văzută în compania asta.

Andreea a privit scena cu ochii ușor umezi. Nu era doar despre obiecte. Era despre cum, într-o lume a automatizării, a AI-ului, a imprimantelor 3D și a gestului făcut din reflex, ea a avut curajul să pună suflet în fiecare detaliu. A înțeles, în sfârșit, că gesturi mici, alese cu emoție și creativitate, pot transforma orice recunoștință din complezență în experiență autentică.

Întoarcere la birou, cu checklistul uitat

La final de an, biroul nu mai are doar aerul acela de „totul se repetă”. Pe pervaz, termosuri colorate se aliniază ca niște oameni vii care privesc pe geam spre apropiatele sărbători. Ai putea crede că citești mesaje simpatice de pe tricouri

.

Andreea a lăsat în sala de ședințe, pentru cine va intra primul după Anul Nou, un bilețel:

„Nu contează cât investești în obiecte, ci cât investești din tine în fiecare gest”.

Lângă el, logo-ul Today Advertising, discret, dar plin de semnificație, dovada că există agenții care știu să construiască nu doar branduri, ci conexiuni reale, durabile, memorabile.

Și, când fereastra biroului s-a închis peste ultimul apus de decembrie, checklistul era neatins. Dar toți bifaseră, în tăcere, ceva mai greu de cuantificat: apartenența.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2025.