Stau în pragul uşii şi mă uit la copiii mei cum se joacă cu nisip într-o cădiţă în formă de bărcuţă. Îi văd, dar parcă nu sunt reali ci dintr-un film. O rafală de nisip mă trezeşte din visare şi văd cum se lipeşte de tocul uşii. Dau nisipul jos apoi încep să mângâi pereţii nostalgică. Nu îmi amintesc ce făceam la vârsta lor sau la 5 ani, la 6 ani. Pur şi simplu am un gol în memorie. Parcă… îmi amintesc o gropiţă mică în curte unde mama îmi spunea că a fost un corcoduş în care se urca ea când a fost mică.
Dintr-o dată copiii mă întrebă de ce mângâi casa. Le răspund că admir pe bătrânică asta de ne este casă. Ei surprinşi să audă că noi locuim într-o casă bătrână imediat le sare ţandăra.
– Mami cum să fie bătrână. Ieri a lucrat tati cu noi la gard. Uite, este nou, nu este terminat. Şi acolo, arătând către o nouă bordură, dunga aceea, tot nouă este. Şi gaura dintre case, nu mai este. Şi căsuţa lui Bobi, tot nouă… Şi uite aşa îmi enumeră copiii toate chestiuțele micuţe ce au fost făcute în acest an.
– Păi mami, casa este mult mai veche decât o ştiţi voi.
– Păi mami, suntem mari. Avem tei ani şi ciți luni.
– Da mami, aşa este. Dar casa este mai bătrână decât mine şi decât mama mea.
– Păi mami tău este bătrână, are buba la picior şi melge gleu.
-Așa este mami. Şi amândoi vin lângă mine ca şi cum i-am chemat să le spun o poveste. Ne aşezăm pe una din cele două trepte ale casei şi privim la gard.
-Cand eram eu mică, tatăl meu mă punea pe bicicletă şi mergeam împreună să cumpărăm ce aveam nevoie pentru reparaţii. Gardul de lemn care a fost înaintea acestuia de BCA a fost cărat de mine şi de tata şi făcut tot de noi. A fost o plăcere să mă plimb cu bicicleta şi să cărăm câte 2-3 scânduri odată, un sac de ciment sau o cutie de vopsea. M-am simţit foarte bine colorând gardul.
– Pai dacă ai făcut tu gardul cu tati tău, mami tău ce a făcut?
– Pai când era mami meu mic, atunci s-a construit această casă.
-A fost şi ea tot cu bicicheta cu tatăl ei să cumpele scânduli?
-Nu mami, pe vremea aceea tatăl ei se ducea la târg şi aducea acasă materialele pentru construcţie cu căruţa.
-Cu talul! Da unde este acum talul ăla?
-Aaaa… moment de maximă încurcare. Păi calul acela este acum foarte bătrân şi este la o fermă de cai bătrâni unde este scos la plimbare şi este îngrijit de doctori de cai.
-Mami vleau să văd calu bătân.
– Si io mami.
-Sa văd ce pot să fac. Trebuie să sun doctorul care se ocupă de cal şi dacă el ne dă voi mergem în vizită.
– Iei, melgem la tal, mergem la tal, se aud vocile copiilor. Apoi încalecă fiecare pe câte o mătură şi încep să ţopăie prin curte.
Gândurile mele iar o iau la plimbare.
“Ce diferenţă între generaţii… În 2019 avem mega magazine de materiale de construcţii la care putem să mergem cu maşina personală, dar şi Casa de Comenzi Online Vindem-Ieftin.ro.
Dacă vrei doi saci de ciment, un ghiveci de flori şi 20 de dale de pavaj poţi să dai o fugă cu maşina în centrul comercial. Dar dacă vrei pe cantitate mare căci îţi faci casa visurilor tale, ar fi musai să foloseşti serviciile unei case de comenzi.
Când eram eu mică(‘92-‘93) deşi mergeam cu tata la magazinele de cartier drumul mi se părea destul de lung. Când mama era mică(’60-’61) bunicul meu mergea pe jos la târg şi căuta lemnul şi materialele necesare pentru casă, apoi tocmea căruţă pentru a ajunge cu ele acasă. Da, asta se întâmpla în Bucureştiul lui ’60 când zona de astăzi a Cartierului Ferentari era slab circulată de maşini.
Cu alţi câţiva zeci de ani în urmă tatăl bunicii mele ridica prima cameră din chirpici din structura ce avea să rămână moştenire familiei. Atunci chirpici, acum renovat în 3 rânduri. Atunci (pe la 1910 cred) zona era un câmp ce aparţinea de Dămăroaia, ulterior a fost redenumita Cartierul Ferentari.
Astăzi, în 2019 este mult mai uşor să comanzi prin intermediul unei case de comenzi. Ai şi consiliere şi transport. Nu tu căruţă, nu tu comercianţi cu care să te tocmeşti şi chiar nesiguranţa livrării întregii cantităţi, fie din lipsă de produse fie din cauza căruţei mici sau a calului obosit de prea multe drumuri în acea zi.
De auzea bunicul şi străbunicul de stilul de lucru al celor de la casa de comenzi, sigur ar fi luat de la Vindem ieftin pavaj, bordură, gresie, faianță, acoperișuri sau chiar travertin natural. Deşi casele se făceau atunci mai mult din chirpici şi paiantă, bătrânii tot încercau să folosească piatra naturală sau pavaje acolo unde puteau să o care. Ba chiar ar fi pe placul lor această casă de comenzi pentru că are divizii separate pentru pavaje, fier, acoperişuri. Ba mai mult, ar avea reducere la comandă pentru că nu mai sunt alţi intermediari între ei şi vânzători.
Cred că ar fi simpatic să vezi un consilier de la Vindem Ieftin cum vorbeşte cu străbunicul meu încercând să îi explice că acum se folosesc noile materiale de construcție precum țiglă metalică, policarbonat, tencuială decorativă Weber, tablă cutată, profile metalice hală, panouri sandwich, profile zincate, țevi metalice, țeavă rectangulară, OSB exterior, plăci OSB, foaie rigips, gips carton, tâmplărie PVC ADF, fereastră ADF, WPC (lemn compozit).
Cu siguranţă au auzit atât bunicul cât şi străbunicul de fier beton Galați, dar posibilităţile lor financiare nu cred că le permitea să îl cumpere, să îl transporte şi să îl folosească corect în construcţiile lor.
Câteva ţipete mă readuc în prezent. Copiii au început să ţipe pentru că nu le mai ajunge nisipul.
-Mamii, unde este nisipul? Ieli ela mai mult. Acum nu pot să sap după comoală pentu că nu am nisip. Uite mami, comoara tlemulă fală nisip. Nisipul îi ţine cald.
Rând încetişor şi îi dau dreptate.
-Mami, dar nu aţi lucrat ieri cu tati la gard? Nu aţi dus voi nisip cu găletuşele în găleata în care tati făcea material pentru a tencuii gardul?
-A da? Acolo este nisipul? Putem să îl luăm înapoi acum că nu este tati acasă şi nu vede? Putem mami, putem?
Articol scris pentru SuperBlog 2019
[…] O casă- trei feluri de a cumpăra materiale de contrucție între anii 1910-2019 […]