Povestea unor poveşti

Un cuplu proaspăt căsătorit se mută la oraş. Cu darul lor de nuntă şi toată agoniseala lor reuşesc să îşi cumpere o căsuţă la periferia oraşului. Casa este veche, bătrânească cu un aer închis şi înnecăcios.
Când au deschis prima dată uşa acestei case s-a auzit ca un oftat. Pereţii îşi ţineau burţile iar ferestrele îşi proptiseră geamurile, poate, poate aceştia sunt noii proprietari.

Primul care a intrat un casă a fost Emil. Un bărbat înalt şi solid, aşa cum vezi numai la munte. Soţia sa Zveda era mărunţică, roşcată şi cu pistrui pe nas. Casa a fost imediat îndrăgită de cei doi în ciuda problemelor pe care le are. Au spus că două camere cu baie şi bucătărie este tot ce le trebuie acum. Iar peticul de curte era ideal pentru momentele de citit ale Zvedei, dar şi de scris. Şi se preconizau multe astfel de momente la umbra falnicului brad din curte.

Zveda era o femeie inteligentă. A terminat facultatea de litere şi a făcut şi un micro studio despre poveştile moderne pentru copii. A fost oarecum dezamăgită de rezultat, aşa că a analizat şi o parte din poveştile copilăriei ei. Acum i se părea crunt ca lupul să mănânce pe Scufiţă sau pe iezişori. I se părea prea agresiv ca un tânăr să taie capete de balauri sau ca un împărat să umble în pielea goală. Aşa a luat decizia de a scrie o serie pe poveşti educative pentru copii. Mai precis pentru copiii ei. Deşi sarcina era micuță, burtica ei era destul de vizibilă iar An, Tan şi Te (numele provizorii pentru tripleţii din burtica ei) erau foarte activi. Se calmau numai când auzeau fragmente din romane de dragoste sau vocea viitorului tată.

Le-au luat numai două zile ca să aranjeze casa goală, iau apoi a început viaţa la oraş. Sveda începea să se mişte din ce în ce mai greu şi să observe fiecare punct şi detaliu din căsuţa lor. Uneori chiar se oprea din scris. Deşi aveam acum un manuscris consistent, peste 60 de pagini scrise de mână, tot i se părea că nu are mare lucru notat. Apoi… a început să simtă pulsul casei.

Primii care parcă au prins viaţă au fost pereţii. Când trecea pe lângă ei parcă simţea respiraţia lor. Un fel de răcoare. Apoi ferestrele s-au obişnuit cu prezenţa ei şi nu le mai venea să îşi proptească geamurile. Însă ceea ce a cam deranjat-o a fost tavanul de la baie. Un placaj de rigips cu 3 rânduri de umezeală uscată şi reîmprospătată de la ultima ploaie.

Într-o zi a deschis uşa de la baie, s-a aşezat în prag şi a privit lung la tavan minute în şir. A plecat după caietul cu notiţe şi a revenit în pragul uşii. “Tăvănel cel murdărel” a notat apoi a tras adânc aer în piept şi a dat frâu liber imaginaţiei.

În altă zi s-a proptit de peretele din bucătărie când a luat-o ameţeala. Contactul cu peretele rece de toamnă târzie şi o adiere de nici unde a făcut-o să îşi revină. Iar a luat pixul şi a notat un titlu: “Peretele suflăcios”. Au urmat poveştile “Ferestrelor fricoase” şi a “Uşilor plângăcioase”. Toate cu poveţe şi multe explicaţii. Dar după o perioadă în care casa nu a mai dezvăluit nimic nou Sveda a început să fie deprimată. Nu a mai putut să scrie nimic, nu se mai putea concentra la citit. I se părea că noua ei casă veche îi cere ajutorul. Ba chiar îi spune şi soţului într-o seară când îşi beau ceaiul cald de iasomie sub falnicul brad din curte. A fost în aceeaşi seară când Emil îi spusese că îi copiase în secret scrierile şi le-a trimis la o editură. Aceasta (editura) a fost foarte încântată de noul stil de a da viaţă defectelor unei case încât a plătit un avans pentru continuarea seriei de poveşti. Acea seară a fost minunată, dar… lipsea bucuria casei. Apoi şi-au adus aminte de ce au putut să cumpere această casă atât de ieftin (dar nu prea ieftin pentru bugetul lor): certificatul energetic.

certificat energetic

Acel act spune printr-un calcul complex care este clasa energetică a casei în care locuiesc. Acel “F” notat pe certificat le devenii în mintea lor odată frig, odată fricos, odată fezabil. Bine, partea cu fezabil era în capul lui Emil.

În prima sâmbătă liberă a lui Emil şi-au propus să caute informaţii şi soluţii pentru îmbunătăţirea clasei energetice a căsuţei lor. În prima fază au încercat să afle ce anume a produs ca rezultat clasa energetică “F”. Au găsit imediat explicaţia:

Valorile de consum ale locuinţei pentru încălzire, apă caldă de consum, iluminat, ventilare şi climatizare utilizate într-un calcul complex redau clasa energetică a locuinţei/clădirii evaluate”.

Au decis în acel moment să facă păşi micuţi “de bebeluşi” în aducerea casei către o clasă energetică mai bună. Au început cu becurile economice, 5 la număr. Apoi au calculat cât îi costă să schimbe “ferestrele fricoase”. Suma rezultată depăşea avansul de la editură şi au decis să schimbe momentan ferestrele la camere, fără bucătărie. Lucrarea a durat cu totul o săptămână, timp în care Sveda a mai scris “Povestea lui bec cel mic” şi “Povestea hainele noi ale ferestrelor”. Şi de această dată Emil a copiat poveştile şi le-a trimis la o revistă pentru copii. Au fost publicate şi aceste poveşti iar Sveda a primit o altă sumă drept răsplată. Au schimbat şi geamul de la bucătărie. Apoi au verificat soba, dacă teracota nu este crăpată şi au chemat şi un coşar să cureţe coşul. Iar s-au terminat bănuţii iar An, Tan şi Te dădeau semne că ar vrea să îşi cunoască părinţii. Atunci a fost momentul când Emil şi Sveda au cedat cercetarea lor către specialişti acreditaţi.

termoviziune pentru constructiiAu făcut atât termografia cât şi termoviziunea clădirii. Termografia a arătat despre starea anvelopei clădirii analizate, despre identificarea infiltraţiilor excesive de aer şi determinarea zonelor unde este probabil să apară condens şi mucegai. Scopul final al termografiei va conduce la un confort mai bun dacă sunt implementate măsurile propuse. Iar termoviziunea este importantă în cazul mentenanţei instalaţiilor, mai ales din domeniul electric (tablouri electrice sau alte tipuri de circuite electrice).

Luând în calcul şi o posibilă renovate exterioară a casei, au găsit că este necesar să facă şi calculul coeficientului de izolare termică G. Acesta este necesar pentru toate clădirile care sunt supuse renovării majore, deci şi reabilitării termice.

Pentru toată această lucrare Emil şi Sveda au ales Compania Enermed Impex SRL Bucureşti pentru că are auditori energetici atestaţi în domeniu, au în dotare echipamente de măsurare de nouă generaţie şi softuri specializate pentru calculul certificatelor energetice, auditurilor energetice cât şi pentru calcul G. Dar motivul principal pentru care s-au gândit la această firmă este faptul că ea (firma) este atestată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice ca auditori energetici gradul I, ceea ce le permite să elaboreze un certificat energetic pentru orice construcţie pentru care prin lege se prevede acest lucru.

Lăsând în mâini pricepute casa bătrânească au decis să facă şi ultimele pregătiri pentru venirea pe lume a lui An, Tan, Te şi a “Poveştilor cu scârţ”. Făcând casa un loc de o clasă energetică superioară, Sveda şi-a deblocat şi muza scrisului iar productivitatea ei a dat rezultate maxime până în ziua cu naşterea tripleţilor.

pret-certificat-energetic
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2019.

Un gând despre „Povestea unor poveşti

Lasă un răspuns