Târgul de Primăvară de la Ruse 2024

În perioada 18 aprilie-1 mai 2024 se desfăşoară Târgul de Primăvară de la Ruse  în Parcul Tineretului, aflat în apropierea falezei.

 Soţul a aflat asta din presa locală din Giurgiu. Textul este mic, cu prea puţine informaţii, ceea ce nu reuşeşte să convingă pe nimeni. Redau textul găsit pe site-ul  giurgiuveanul.ro

INVITAŢIA PROPRIU-ZISĂ

“Invităm vecinii noștri giurgiuveni la Târgul de Primăvară de la Ruse, care va avea loc în perioada 18 aprilie-1 mai 2024, în Parcul Tineretului. Atracții, concerte, grătar, bere! (Mai era într-un text şi cuvântul mici.)

Sunteţi bine veniţi! – se arată în mesajul transmis de Lili Ganceva – director executiv al Asociaţiei EUROREGIUNEA DANUBIUS GIURGIU-RUSE.”

Şi asta fuse tot din presa românească, ba chiar copiată pe vreo două site-uri identic.

Soţul a căutat mai multe informaţii şi chiar părea enervat. Părea un iepure ce săpa efectiv în ecranul telefonului. Dar ia informaţia de unde nu-i… În fine, hotărâm să căutăm acasă informaţii pe calculator după ce verificăm dacă mai au copiii paşapoartele valabile.

Acasă nu am verificat imediat, ci ne-am văzut de rutina noastră, într-un final am verificat şi paşapoartele care, spre surpriza mea, încă erau valabile.

Bun, am început să caut informaţi despre acest eveniment dar nu am găsit nimic în plus faţă de ce a găsit soţul. Singurul lucru descoperit a fost contul de Facebook a doamnei Lili Ganceva. Şi nu, nu era nimic relevant pe cont pentru mine.

AM PLECAT LA GHICI

 Într-un final ne decidem să mergem la ghici, dacă este evenimentul, BINE, dacă nu este, ne plimbăm pe faleză şi mergem la terasa pe care eu o ador pentru că serveşte preparate cu fructe de mare incredibil de gustoase.

Dimineaţa plecării noastre(20 aprilie 2024) fuse grea. Copiii nu se dau jos din pat, nu au nici o treabă cu pregătirile rapide iar unul înţelege că îl duc în Rusia. De, Ruse, Rusia, tot pe acolo pentru el…

Reuşim să plecăm cu hamace, păturici de picnic, apă şi ronţănele. Pe drum oprim la Koksal în Jilava să cumpărăm un covrig, ceva de mâncat pe drum. Las vreo 40 de lei pe “covrig” şi plec supărată, nu îmi luasem cafea. Asta e.

Copiii încep să se agite în maşină, ajungem la vamă, plătim taxa, arătăm paşapoartele, trecem să plătim taxa de drum bulgăresc şi scoatem leva de pe card. Noi făcusem conversia acasa pe Revolut şi am scos de pe card 100 de leva, rămânând aproximativ 32 de leva pe card.

Am pornit la drum dar soţul scoate un sunet care îmi atrage atenţia. A observant pe hartă că drumul pe care îl foloseam noi pentru a merge spre faleză este trecut cu sens unic iar noi trebuie să ocolim pentru a ajunge la parcul respectiv. Nu am ocolit mult. Am parcat lângă nişte blocuri şi ne tot frământam dacă parcarea este a blocurilor.

Din maşină am luat numai ghiozdanele. Eu şi Alin nu am luat geaca pe noi şi o perioadă am tremurat pe bune. Până la plecare eram toţi transpiraţi.

Cum nu am avut prea multe informaţii despre Târgul de Primăvară de la Ruse am mers şi noi la pas prin parc. Din zona de unde l-am accesat noi nu se vedea nimic, nu se auzea nimic. Mai să credem că am greşit, aşa cum greşisem eu cu o zi înainte un eveniment pentru copii în Bucureşti.

DINCOLO DE POARTA ALBĂ  ÎNCEPE Târgul de Primăvară de la Ruse

Am mers puțin prin parc până am trecut de o poartă mare albă din fier, dincolo de ea se vedeau niște contururi colorate ca de cort. Soțul a fost cel care le-a observat apoi copiii au țopăit de bucurie și au luat-o la fugă către acele corturi.

M-am bucurat pentru că asta însemna că totuși acel eveniment are loc. Odată ajunși lângă primele corturi am observat că suntem primii care am ajuns, alți vizitatori nu mai erau în afară de noi, dar pe parcurs s-au umplut toate aleile.

Am avut timp să observ cum se pregătesc standurile, cum se verifică aparatura și se pun în funcțiune primele angrenaje.

Am încercat să facem o recunoaștere, să mergem pe lângă fiecare astfel de stand, de loc de joacă, de  aparatură mecanică, în așa fel încât să știm unde ne oprim și unde nu ne oprim.

 Un lucru de apreciat este faptul că fiecare astfel de stand sau aparatură mecanică avea prețul afișat pentru ceea ce se întâmplă acolo.

 În primă fază am fost puțin dezamăgiți crezând că doar acele câteva corturi colorate pe care le-am văzut la început reprezentau tot târgul. Abia când am luat la pas aleea şi am depăşit un angrenaj ce părea capăt de alee ne-am dat seama cât de lung este târgul.

O PRIMĂ IMPRESIE GREŞITĂ

 Trebuie să menționez faptul că unele mirosuri, unele produse și chiar comportamente m-au dus cu gândul fie la ţiganii noștri(folosit fără conotaţie negativă, ci ca o comparaţie de personalitate) care încearcă să își fac mici business-uri tot așa pe la târguri și bâlciuri dar și la turci,  în mod special cu partea de dulciuri și cu partea de mâncare, dar despre asta voi menționa mai târziu.

Referitor la ideea de ţigani vreau să spun că o parte din cei care aveau standuri aveau aspect de rromi în sensul că aveau tenul mai închis la culoare și aceeași atitudine care te îndeamnă insistent să faci ceva, o acţiune la standul lor. Dar aşa cum a zis și soțul, probabil și ei îi iau pe ai lor, mă refer la cei de alte etnii.
L.E. Paragraf modificat pentru că am fost acuzată într-un comentariu de „derapajul de discriminare din text este foarte grav”. Specific că nu sunt rasistă, îmi este destul de greu să fac asta locuind toată viaţa în Ferentari.

Legat de partea turcească, aici mă refer la standurile cu dulciuri și la anumiți cârnați pe care i-am văzut. Acești cârnați aveau formă de potcoavă și se vedea că sunt în 2 variante/culori. Mi-au atras atenția cei care sunt mai închiși la culoare, ulterior am aflat că aceștia sunt din carne de vită.
Uite tablouri din Turcia, modele ce se vând şi în Edirne.

La zona de mâncare preparatele pe bază de tocătură cum ar fi carne tocată se simțea  ceva iz de mâncare turcească, mai ales prezența pătrunjelului. Voi reveni mai târziu cu informații despre ce preparate am văzut și ce am cumpărat noi.

A DOUA IMPRESIE GREŞITĂ

Ca o privire de ansamblu acest târg are aspectul și agitația unui bâlci. Toate standurile sunt foarte colorate, toate produsele sunt foarte colorate iar reprezentanții standurilor sunt atât de vocali și atât de energici încât nu pot să zic decât ca îţi induc o stare de bucurie când îi vezi.

A fost pentru prima dată când am văzut cum reprezentanţii unui stand folosesc tehnologe precum microfoane și boxe pentru a atrage cât mai mulți vizitatori pentru a le deveni clienți.

Sigur că nu am înțeles nimic din ceea ce vorbesc pentru că eu nu înțeleg bulgară, dar asta nu înseamnă că nu am priceput ceea ce vroiau ei să facă. Uneori limbajul corpului este suficient.

Logic că ne-am oprit și noi la câteva dintre aceste standuri și mare mi-a fost mirarea când am aflat că tinerii de la aceste standuri, tineri pe la 20 de ani vorbesc engleza. Nu pot să spun din punctul meu de vedere dacă vorbea o engleză perfectă pentru că nici eu nu vorbesc perfect, dar a fost suficient cât să comunicăm, să înțelegem cine ce zice și ce dorește.

Ca să nu uit menționez că și la standurile cu mâncare am găsit tineri care vorbesc engleză.

Revenind la ideea de bâlci, de ce am menționat acest cuvânt și ce m-a dus pe mine cu gândul la bâlci.

 În primul rând am văzut leagăne cu lanțuri care se învârt pe motor. Am văzut carusele și jocurile de noroc.

Când am spus jocuri de noroc nu ma referit la cele de tip barbut, cărți sau cele cu pariuri, ci la cele în care efectiv ce alegi sau ce nimerești acela e rezultatul jocului tău.

Cele mai simpatice astfel de jocuri erau cele cu „pescuiește rața”, unde fiecare raţă avea pe partea de jos notat un număr. Cel care pescuia avea voie să ia nouă astfel de rațe iar suma de pe burta lor se transforma într-un premiu.

Copiii mei au vrut de 2 ori să pescuiască iar premiul lor a fost format din arme de plastic,  asta au vrut ei.

Soțul a încercat varianta cu aruncatul la țintă cu o minge iar premiul lui a fost o jucărie din pluș în formă de măgăruși pe care mi-a dat-o mie.

Erau și câteva standuri cu echipament sportiv unde copiii trebuiau să încerce să dea gol unui placaj în formă de om  cu aspect de fotbalist care se tot învârtea. Dacă reușea copilul să-i dea gol de câteva ori primea ca premiu un produs precum minge, fular, tricou în culorile și sigla unei echipe de fotbal.

TIMPII LOR SUNT MAI MARI

Am încercat și trenulețul. De fapt era un ansamblu de mai multe utilaje micuțe și drăguțe pentru copii, ansamblu care mergea pe un anumit traseu în sus și în jos pe o înălțime și distanță relativ mică. Traseul se tot repeta vreme de vreo 10 minute cred, nu știu sigur.

Copiii mei au mai încercat și coarda elastică, fix acea coardă care se foloseşte la bungee jumping. Primul care a încercat a fost Denis și a fost foarte incantat. Într-un final s-a decis și Alin. Deși sunt gemeni, s-a văzut clar că fiecare a experimentat în felul lui această țopăială cu coarda de bungee jumping sub îndrumarea domnului de la acel stand.

Locurile gonflabile n-avem cum să le evităm, cel mult putem să alegem unul singur din mai multe. De această dată am ales unul unde mi s-a părut că copiii pot să facă mai multe activități decât doar să țopăi sau să se dea pe un tobogan.

Ca de fiecare dată s-au iscat și şicane între frați. Bine, acum să nu credeți că s-au luat la bătaie, ci efectiv unul era cățărat pe ceva și dorea să fie doar el acolo, cățărat, nu să vină și celălalt după el ceea ce s-a lăsat cu un picior în capul celuilalt. Nu sunt mândră de asta…

O observație legată de timpi. Timpii de la locurile de joacă din Bulgaria se pare că sunt dubli faţă de timpii din România. Dacă la noi la un loc gonflabil copilul poate să stea 10 minute, în Bulgaria poate să stea 20 de minute. Dacă în România un trenuleț sau un carusel are timpul de 3 -5 minute, în Bulgaria timpul este de 10 minute.

O altă observație legată de oamenii de la standuri. Majoritatea dintre aceștia sunt tineri și se pare că știu bine ceea ce fac, se vede siguranța, se vede în ei felul cum umblă cu acele obiecte.

EI NU FAC MIZERIE

Un lucru pe care l-am admirat este faptul că nu am văzut mizerie pe jos, poate câteva șervețele sau punguțe de la tacâmuri în zona de mâncare pentru că mai adia vântul și din neatenție putea să zboare din față.

Legat de curățenie pot să spun că și în fața locurilor de joacă stil locuri gonflabile partea unde se descărcau copiii era foarte curată iar în fața acestei părți erau scaune sau un șir de bănci unde părinții să poată sta în așteptarea copiilor.

Un alt lucru pe care l-am apreciat au fost numărul toaletelor ecologice. Acestea au fost puse în mai multe locuri și deși eu nu am obiceiul în România să merg la astfel de toalete acolo am mers de nevoie și a fost relativ ok. Spun relativ ok pentru că mi s-a părut că este mai îngustă și spațiul de mișcare destul de mic.

MAI ESTE BÂLCI DACĂ AU CINEMA 6D?

Diversitatea standurilor m-a surprins pentru că pe lângă partea de bâlci cu standuri cu jucării, cu aceste jocuri de noroc unde faci ceva ca să primești ceva, am văzut și parte modernă. Aici intră  jocurile virtuale şi cinematograful 6D. Pentru că nu știu să citesc în bulgară nu știu ce se viziona la cinematograf.

UITE ŞI DESPRE MÂNCARE

La partea de gustări și mâncare v-am spus că erau standurile cu dulciuri turcești dar erau și rulote unde se făceau gogoșele, clătite şi aveau foarte multe toppinguri la vedere.

Aproape fiecare astfel de stand sau de rulotă are fântână cu ciocolată, unele cu două: ciocolată albă și ciocolată neagră.

Un stand care mi-a atras atenția dar doar m-am oprit la el ca să încerc să înțeleg mecanismul a fost cel cu sforile. Practic era o rulotă plină de plușuri dar era împărțită în două. La un mănunchi de sfori plăteai  8 leva, la un alt mănunchi de sfori plăteai 15 leva.

Presupun că se trage de o sfoară și îți ridică o jucărie de pluș. Dar sforile acelea erau băgate printre multe plușuri și cred că erau foarte multe șanse să mă trezesc cu un pluş mult mai mic decât cele care erau în față.

Mi-a plăcut foarte mult un flamingo roz, cred că era înalt cât mine iar copiii au observat omida pe care am primit-o eu când eram însărcinată cu ei.

Am și mâncat. Trebuie să recunosc că poate dacă s-ar fi putut plăti cu cardul la toate standurile de mâncare aș fi luat altceva din altă parte, dar nu regret alegerea făcută până la urmă. Am plăit cu alt card, unul cu Lei pe el, nu cu cel pe care aveam cei 30 de leva rămaşi după plata taxei de drum şi scoaterea celor 100 de leva pentru cheltuială.

Ca și aspect, zona lor de preparat mâncare nu știu dacă este tradițională sau mai degrabă de impact pentru vizitator.

Am văzut cum se rumenea purcelușul de lapte. Am văzut căruță din fier probabil, în care era jar pentru gătit. Am văzut friteuze curate de jurai că sunt noi, care erau puse în funcțiune atunci pentru cartofi și alte preparate care erau destinate prăjirii.

Ca preparate cred că am văzut şi mici, deși ca mărime îmi păreau mai degrabă a preparatul turcesc pe care ei(turcii) îl numesc cred kebab.

Apoi erau cârnații de diferite tipuri, aici ma refer la groși, subțiri, de vită, de porc, amestec, picant, printre care și cei în formă de potcoavă care mi-au atras mie atenția de cum am ajuns în zona de mâncare.

Pe lângă cârnați am văzut și carne de porc și posibil oaie, nu cred că am văzut pasăre deloc. Pe lângă preparatele din carne toate standurile aveau o mare varietate de salate, cartofi prăjiți, sosuri și 2 feluri de pâine. De fapt 2 feluri de lipie pe care le făceau și pe acestea pe plită pe lângă carne.

Ceea ce am comandat noi a costat 61 de leva, echivalentul la 156 RON cred.

un cârnat de vită
o chiftea de vită
2 chiftele de porc
2 lipii
o bucată de carne de porc semiafumată
salata asortata
salata tsatsiki

În acești bani am cumpărat și 2 sticle de apă plată la 500ml.

După ce am mâncat am luat drumul înapoi pentru a merge fie în parc, a se înțelege cu tobogane, leagăne pentru copii, fie spre mașină, să plecăm acasă.

CÂND NU CUNOŞTI LIMBA BULGARĂ, O IEI LA GHICI

În drumul nostru m-am oprit la un automat de cafea, eram bucuroasă pentru că aveam monezi să îmi cumpăr o cafea. Dar aici venea întrebarea pe ce buton să apăs căci eu nu știu bulgară…

Aici am luat-o pe principiul încearcă. Am presupus că aproape toate aparatele sunt setate cam la fel cu băturile și am luat-o și eu pe butonul 3 din dreapta care s-a nimerit să fie cafea cu lapte.

 Lângă acest automat era un alt automat cu băuturi unde apa plată surpriza, era un leva 50, nu 2 cât am dat la standul de mâncare.

Toate bune și frumoase, am plecat cu cafeluța către parc unde copiii s-au jucat puţin cu puștile lor.

Drumul de întoarcere a fost unpicuț mai lung, ține de vamă lucrurile astea dar până la urmă totul a fost ok.

Per total mi-a plăcut acest eveniment. O surpriză plăcută pentru mine a fost faptul că nu am dat de niciun român. Din experiență ştiu că la astfel de bâlciuri, târguri și locuri de joacă pentru copii români sunt foarte explozivi, sunt foarte deranjanți.

Eu am început să scriu acest articol pe 24 aprilie(2024) deci până pe 1 mai aveți timp și voi să mergeți la acest bâlci sau târg, cum vreți să-i spuneți.

 Voi ați plecat din România pentru a merge la un eveniment care se desfăşoară imediat după granița țării?
Am mai scris despre BULGARIA aici-> Arbanasi- localitatea burgareasca ce a avut dinastie romaneasca.

L.E.  Mi s-a transmis pe Facebook cum că se poate circula în Ruse cu maşina fără să plătim taxa de drum. Dar şi că adulţii pot intra numai cu buletinul.

De buletin ştiam, dar am vrut să fim legitimaţi la fel ca şi copiii. De drum nu ştiam, dar am zis să merg pe ideea de mai bine plătesc decât să sufăr după.