Știe cineva când a apărut prima carte din lume? Nu cred, au trecut atâția ani de la apariția primei cărți și este greu de contorizat, dar ideea de carte nu a dispărut. Precum nu a dispărut mersul după inventarea bicicletei, mașinii sau a avionului.
Cititul, pe carte, tabletă sau calculator tot citit este. Așa și cartea, cât timp mai avem resurse de hârtie, va exista și obiectul numit carte.
Da, evoluăm și încercăm să folosim mai puțină hârtie pentru că multe acte, poze, presă scrisă și cărți se pot trece în format electronic. Dar cartea nu va dispărea prea curând.
A fost în stare omenirea să scrie cărți cu mulți ani în urmă dar acum are tehnologia necesară să conserve, să păstreze și pentru generațiile viitoare acele prime cărți.
Nu te speria!
Nișa de parenting, psihologii, învățătoarele și educatoarele nu vor preda literele și cititul direct pe ecrane. Pentru România actuală asta este pură ficțiune. Încă de la un an și puțin i se pun copilului în mânuțe diferite cărți pentru copii. Așa învaţă culorile, formele, animale, meserii și ascultă primele povești de „Noapte bună”.
Da, acum este în mare vogă speriatul părinților legat de timpul copiilor petrecut în fața ecranelor. Stai liniștit! Acel copil deja știe să citească și nu a învățat pe un ecran. Și încă un da, a fost pandemie și totul a trecut în spatele unui ecran. Dar cititul și scrisul tot pe foaie se învață.
Nu există riscul de a dispărea cartea tipărită dacă avem o educație bună în fiecare casă.
Plecând de la exemplele din familie, copilul prinde drag sau indiferență față de cărți. Chiar aseară copiii mei își întrebau tatăl de ce nu iubește și el cititul și de ce nu le citește la fel de mult ca și mine seara înainte de culcare. Ei bine, soțul provine dintr-o familie destrămată unde bunica a avut grijă de el așa cum a putut. Existau cărți în acea casă, dar în saci. Așa le-am găsit eu după mulți ani și am încercat să le aranjez ca un fel de bibliotecă pe lângă pereții unui living folosit mai mult ca spațiu de depozitare.
Păstrate ca bibelouri cu nume importante pe cotor, numai șterse de praf din când în când dar nedeschise copiilor, cărțile acelea devin numai un bibelou mare și invizibil. Da, invizibil pentru că ochiul și creierul nostru se obișnuiește cu bibeloul acolo și nu îl mai bagă în seamă, ceea ce este trist. Ce-i drept, cine se joacă cu bibelouri, nu ai voie, este INTERZIS! 🙁
Totuși soțul citește, dar pe ecranul telefonului. Nu citește cărți ce-i drept, dar poate face o documentare despre x situație sau locație ce are legătură cu copiii. Însă cel mai mult a citit pe telefon studii despre clasele de beton și betonul folosit la construcțiile civile. Na, fiecare cu meseria lui. Dar repet, a învățat să citească înainte să pună mâna pe telefon. Chiar i-am cumpărat 2 cărți tematice despre obiecte decorative realizate din beton și ciment. Le-a răsfoit și gata, nu au mai prezentat interes. 🙁
Într-o casă unde cartea este folosită ca instrument de învățare, ca obiect de relaxare sau ca terapeut personal, cartea va fi păstrată și folosită cu bucurie. Cartea va fi dăruită, creată și chiar scrisă de cei ce au crescut cu ea în casă și în minte.
Și totuși, tehnologia transformă cartea…
Da, avem tehnologie, avem ingineri și proiectanți care crează spre binele lor și al nostru. Spre micșorarea obiectelor folosite, dar transformarea lor pe cât posibil în obiecte multifuncționale. Și totuși, și acei ingineri au învățat să citească înainte de a crea kindle sau orice formă de e-book reader.
Este mai ușor de luat un obiect cu ecran mediu după tine, dar în interiorul lui să ai jumătate din biblioteca personală. Da, este mai ieftină o carte în format digital decât cea tipărită, la care se muncește mai mult.
Cu toate acestea, ecranele sunt și ele recomandate după o anumită vârstă din motive bine stabilite. Cu precădere aceste e-book reader-e și cărți în format e-book sunt folosite de către adulți, de către persoane obișnuite cu tehnologia.
Adulți versus copii
Pentru că nu am fost în stare să îmi iau permisul (și m-am acomodat cu ideea că nu este de mine 😛 ) mă deplasez în oraș cu ajutorul transportului în comun. Este o plăcere să descopăr persoane care citesc, majoritatea adulți. Toți adulții văzuți de mine citeau de plăcere, dovadă fiind titlurile de cărți sau de capitole la care am mai tras cu ochiul.
În schimb toți copiii sau studenții văzuți în transportul public citesc din caiete, cursuri sau manuale școlare și nu cărți pentru copii. Încă nu am observat un adolescent să citească un roman în autobuz, metrou sau tren. Ei nu percep distanța de 3-4 stații ca timp de lectură.
În copilărie și studenție lectura este cu „trebuie” din lista recomandată de către profesori. Apropos de asta, cam toate lecturile obligatorii școlare sunt în format de carte tipărită. Deci cartea nu dispare!
Și totuși, pare comod să cumperi o carte în format audiobook. Te gândești că ai un fel de piesă de teatru special interpretată pentru tine. Ai onoarea să asculți un text în lectura lui X sau Y actor, voice over sau persoană publică. O intonație anume sau un clinchet îți atrage atenția că urmează o idee importantă, un capitol nou sau un rezumat de idei. Totuși, acea voce este potrivită pentru cartea respectivă? Textul are energie feminină sau masculină? În această notă de energie, cel care citește textul este femeie sau bărbat? Se potrivește cu vocea închipuită în capul tău?
În România pudică, cartea …
Cartea poate fi un instrument bun de terapie, atât de cuplu, cât și pentru educația sexuală. În țara unde se dezbate de mulți ani o programă școlară cu tema „educație sexuală”, cartea tipărită de acest fel începe să ia elan.
Tot mai multe cărți nișate, cu studii de caz sau cu exerciții practice ies la iveală. Prea puține dintre acestea trec și pragul digitalizării. Ba chiar am întrebat o cunoștință care are o platformă cu rezumate de cărți de ce nu are (cel puțin atunci când am întrebat eu) nimic din zona de educație sexuală și viață de cuplu. Omul atunci a conștientizat lipsa acestora, după ce avea sute de alte cărți deja urcate în platformă. 🙁
Și mama (o mamă generică) vrea să fie cea mai bună mamă din lume. Demoralizată de postările drăguțe din Social Media cumpără ahtiată toate cărțile ce încep cu „Cum să…”, „Trucuri…”, „Sfaturi.. ca să fii cea mai fericită mamă din lume/ca să ai cel mai fericit copil din lume. Ba mai mult, aceste mame merg în spiritul de turmă și cumpără mai ales „ultimul răcnet de carte”. Deci cartea tipărită cu sfaturi de parenting nu dispare.
Cărțile de regim, slăbit, jurnal de experienţe mirifice apar și ele ca după ploaie. Nu știu câte dintre ele ajung și e-book. Cumva această zonă este destinată nișei de dezvoltare personală și beletristică. Personal am fost demoralizată când am văzut romane ce însumau 9-12 ore de ascultare. În extrema cealaltă am fost când am găsit o carte cu 500 de pagini, mă determina să citesc cât ai mult.
Editurile și viitorul lor
Existența editurilor este bazată pe publicarea de cărți. Așa cum am spus și mai devreme, cât timp avem resursă de hârtie, putem să tipărim cărți.
Totuși, există cărți ce au numai format digital. Pentru una dintre ele am fost și Beta reader.
Evitând editurile și contractele complexe drumul cărții poate ajunge și la print on demand, pe anumite platforme, de unde clientul-cititor o trimite la tipărit special pentru el. În acest fel autorul nu are stocul de cărți acasă, dar nici firma ce se ocupă cu print on demand nu consumă inutil resursele.
Cu toate acestea, editurile își doresc ca ale lor cărți să fie existente în toate variantele fizice și digitale, pentru a mulțumii atât cititorul cu ecrane, cât și cititorul cu cotoare.
O astfel de editură este și Editura NICULESCU, ce are o vechime de aproape 30 de ani pe piața de carte. Eu am cunoscut-o cu ajutorul manualelor școlare, precum și tu și acum copiii noștrii.
Așa cum am spus mai devreme și Editura NICULESCU are o selecţie reprezentativă de titluri bestseller ce este disponibilă şi în format e-book sau audiobook.
Mai exact are 144 de titluri în format e-book și 19 cărți în format audiobook. Cumva devine ceva obligatoriu ca o carte ajunsă bestseller să fie disponibilă și în format e-book sau audiobook.
Acum vorbind sincer, în bula mea de bloggeri, părinți informați și cititori avizi cu o medie de 250 de cărți citite pe an, cititori ce participă la cluburi de lectură, cartea tipărită nu dispare. Da, se vor cumpăra și variante digitalizate, dar din cu totul alte motive față de protejarea mediului.
Cititorii de cărți digitale au ca motivație fie stilul de viață minimalist, ce nu vrea să îi cadă cartea din bibliotecă în ciorbă, fie spațiul prea mic de locuit. Același motiv cu spațiul se aplică în călătorii, mai ales cele în străinătate făcute cu avionul. Prețul bagajului de cală fiind unul dintre motivele pentru care o carte în format fizic nu este luată, lăsând loc la întoarcere pentru suveniruri și amintiri minunate din călătorie.
Tind să cred că omul care citește își potrivește formatul cărții după stilul de viață. Ba mai mult, ai putea să ghicești meseria omului după aspectul lui și formatul de carte pe care o citește.
Nu pot să vorbesc în numele altora și nici nu caut statistici
Cartea în format tipărit va avea viață lungă în România, deși pe alocuri nu este apreciată iar în unele localități nu prea există cărți în bibliotecile școlare. Nu spun că avem biblioteci sătești create din donații, nu spun că avem centre pentru copii fără cărți. Ci spun că oameni cu suflet mare, voluntari, scriitori și posesori de mici edituri crează și participă la evenimente cu oferire de carte precum cel din 2019 la care am participat. Nu ar fi potrivit de fel un format digital de carte în condițiile în care mergi pe stradă, prin sate sau prin școli și vrei să oferi cărți.
Ba mai mult, am primit într-o zi pe strada cărți pentru copii cu o ocazie legată de educație, inițiativă a unui ONG.
Părerea mea personală este următoarea:
Cartea tipărită nu dispare dar va merge împreună la cititor și cu formatul e-book și audiobook. Practic acesta este scopul unei cărți și dorința tuturor scriitorilor, să ajungă la cititor. 🙂
Articol scris ȘI pentru concursul SuperBlog 2022
P.S. Link-ul extern va duce la articolul Fete sau băieți, în fond, ce contează? Lectură- capitolul 1 găzduit pe un alt bloc al meu, numit Delasexladragoste.ro
