Gheorghe şi Anandy sunt un tânăr cuplu ce doresc să se căsătorească. Au o relaţie frumoasă de 2 ani şi consideră că este timpul să devină o familie în adevăratul sens. Cei doi s-au cunoscut la Bucureşti, unde Anandy, o fată din oraşul Jaipur, este studentă la Facultatea de Stomatologie. Gheorghe, băiat de la ţară, din Vaslui, era venit la muncă în oraş, când a făcut o infecţie la o măsea şi a ajuns la Urgenţe la Universitatea de Stomatologie. Relaţia lor a început frumos şi în scurt timp, cei doi deja locuiau împreună într-o garsonieră. El îşi găsise un loc de muncă stabil în amenajări interioare iar ea era în practică la un cabinet privat.
Când anunţară familiile decizia lor de a se căsători, fiecare începuse să îşi dea cu presupusul despre momentul cel mai potrivit. Era deja sfârşit de vară şi o mare parte din sezonul nunţilor trecuse. Familia lui Gheorghe, insista să facă totuşi nunta până la sfârşitul anului, ca la începutul anului viitor să facă şi sora sa Catinca, care era însărcinată acum în 2 luni. Familia lui Anandy, îi făcură astrograma şi momentul propice pentru ea se afla undeva la începutul lunii octombrie. Surprinşi de graba familiilor, dar bucuroşi că nu respingeau o nuntă între două persoane de religii diferite, au acceptat bucuroşi. Totuşi, au decis să facă doar cununia civilă şi eventual câteva obiceiuri specifice fiecărei ţări. Nu au vrut să impună religia vreunuia dintre ei. Erau liberi să creadă în ce sau cine doreau. Au primit şi un ajutor financiar de la ambele familii şi aşa au început pregătirile.:)
În primul rând, fiecare a dorit să fie îmbrăcat în ţinută tradiţională, pe toată durata evenimentului. Hainele le-au găsit relativ ușor.
Gheorghe a luat un costum al tatălui său, iar Anandy primi un colet în 5 zile cu rochia dorită din Jaipur. În aceeași seară, au început să caute „salon de nuntă” pe internet. Au găsit Salon du Mariage, o locație care oferea cam tot ce aveau nevoie: spațiu verde, piscină, sală asortată în tematica aleasă de ei, cununia civila în aer liber și cazare pentru invitații care vin de la distanță mare, precum erau rudele lui Anandy 🙂 .
Transportul și parcarea, erau importante. Tot pe site-ul salonului au găsit informațiile necesare. Ringul de dans, fiind generos, fiecare a propus să prezinte câte un dans specific zonei. Gheorghe a ales o horă 😀 și îi arătă dansul pe internet. Și Anandy alese un dans, dar îl avea salvat pe telefon .
Împreună nu au ales un dans al lor, pentru că urma să fie muzică diversificată şi cu siguranţă vor dansa ceva împreună:). Tot în acea seară, începură să vină şi câteva indicaţii de la familii, ba referitor la anumite decoratiuni, ba la băutură, un zeu hindus, o prăjitură ciudată… „Oferta completă ultra all-inclusive, care-i scăpa pe miri de grija altor furnizori” sună ca un colac de salvare. Îşi notaseră pe o listă dorinţele lor, rugăminţile familiei şi stabiliră să contacteze salonul a doua zi.
Totul a mers strună şi veni ziua specială. Toţi erau emoţionaţi, mai ales mirii. Ei au ales să se aranjeze la local, fiecare în altă încăpere şi să se întâlnească pe drumul ce ducea către ofiţerul de stare civilă. Au ales că evenimentul să se petreacă pe apă. Le dădea un sentiment de unicitate: un cuplu de naţionalităţi diferite, cu religii diferite, au vrut să îşi unească destinele peste apă, în ideea de a merge în viaţă acolo unde îi duce valul: P. Momentul a fost intim. Doar în şoaptă se mai auzea vocea unei colege indiene a lui Anandy care traducea cele spuse de ofiţerul stării civile în limba lor maternă. După terminarea ceremoniei şi sărutul tinerilor miri, familia românului a început să strige urale tradiţionale şi să arunce cu orez. Mireasa s-a speriat şi s-a ascuns după proaspătul ei soţ, până să îi explice acesta că era unul din obiceiurile româneşti de cununie. Vădit relaxată, începu să zâmbească şi văzu cum familia ei de asemenea venea către ei cu orez în mâini, dar şi cu petale de flori roşii, pentru o viaţă plină de pasiune. După acest moment, Gheorghe se aplecă şi o descălţă pe Anandy, pentru a-i da un inel. Potrivit unei tradiţii indiene, miresele poartă inelul pe unul din degetele de la piciorul stâng. Femeile măritate sunt singurele care au privilegiul de a purta inel la picior. Schimbând tipul de încălţăminte cu nişte sandale mai decupate, Anandy arăta la toată lumea inelul primit. Plecând de pe zona de apă, se îndreptară către mese, unde toţi invitaţii veniră către ei să îi felicite. Muzica începu să sune în boxe, dar era la un nivel moderat. Au ales să facă un mix de muzică tinerească cu cea ascultată de vârstnicii din ambele familii. Spre bucuria mirilor, ritmurile şi versurile erau plăcute de ambele părţi şi se mişcau care cum simţea. Comunicarea era la ea acasă, iar mâinile erau cele mai folosite. Nu toţi înţelegeau româna, hindusa sau engleza. Mâinile şi gesturile arătau de multe ori ceea ce voiau unii şi alţii să spună, de multe ori urmate de hohote de râs.
Veni şi momentul aşezării la masă. Musafirii se amestecară între ei atât de bine, încât au vrut să stea şi la mese la fel. Mâncarea a fost aleasă şi din meniul tradiţional românesc şi din cel indian. Fiecare farfurie servită era jumătate românească, jumătate indiană. Deşi la început erau sceptici, fiecare a încercat din mâncarea „cealaltă”. Ba picantă, ba dulce, ba grătar, ba sosuri, toate s-au îmbinat perfect. Reprizele de dans au ajutat şi la „aşezarea” mai bine a delicateselor: P. Veniră şi momentele de dans. Gheorghe se ridică de la masă şi trase un ţiuit ca un semnal. Zece tineri şi vreo 4 fete toți îmbrăcaţi în port popular se ridicară şi începură să chiuie, pornind către ringul de dans. Muzica se schimbă cu cea aleasă de mire pentru dans. Românii ieșira la dans cu ei 🙂
A urmat aproximativ o oră în care muzica populară românească a răsunat însoțită de chiuituri din toate părțile. Chiar și familia din India a încercat să „fure” mișcările. După ce obosiră toți mesenii, se anunță următorul fel de mancare și toți se așezară la mese. Ospătarii îmbrăcați precum niște pinguini abia scoși din țiplă serveau platouri viu colorate, de un miros dulce-picant. Grătarul de pește, se potrivea perfect cu orezul picant indian având alături lipii fierbinti. Urma apoi a se servi ceai de mentă rece, cu felii de lămâie.
Veni rândul lui Anandy să se ridice de la masă și să danseze singură de această dată. Dansul ei dură cam 5 minute, timp în care ea a fost acompaniată de aplauze atât din partea familiilor cât și din partea personalului de la Salon du Mariage.
Şeful de sală, mai iute de mână, apucă să filmeze tot dansul şi apoi ceru voie mirelui ca să îl poată posta pe pagina de Facebook a salonului. Gheorghe, mândru tare de soţia sa, fu de acord <3. Mai urmară câteva dansuri indiene, dar de această dată, Anandy a fost însoţită de familie sau prietenii din India.
Se lăsase seara şi voia bună era peste tot. Anandy era retrasă într-un colţ, puţin obosită de atâta dans. Catinca şi Mirel, viitorul ei soţ, o rugară să facă câteva poze cu ei în salonul vecin, care era gol la acea oră. Fata acceptă şi merse zâmbind în faţă, urmată de cei doi. După ce intrară în salon şi închiseră uşa, Mirel o luă pe umăr şi fugi cu ea şi Catinca la maşină. Anandy, începu să ţipe, neştiind ce se întâmplă. Ajunsă în maşină, Catinca îi explică obiceiul de a fura mireasa de la nuntă, în schimbul a ceva, fie din partea mirelui, fie din partea nașului. Cum ei nu aveau naș, începuseră să se gândească ce îi pot cere lui Gheorghe. Între timp, plecară cu maşina din parcarea complexului Salon du Mariage şi se opriră la intrarea în Săftica. Dădură drumul la muzică, începură să danseze şi să facă poze, apoi îl sunară pe mire, anunţându-l de furtul miresei. Mirel îi propuse ca în schimbul lui Anandy, Gheorghe să le dea 50 de euro: D o sticlă de lapte de ţară: P şi să mănânce o porţie cât mai picantă de orez indian: D: D. Fără să poată protesta, tânărul soţ a fost de acord, doar să îi aducă dovada că mireasa lui era cu el. După 15 minute, cei trei se întorc în parcare, dar coborî doar Mirel cu sandaua miresei şi se prezintă în fata soţului, apoi îşi colectează cele promise: cei 50 de euro, o sticlă de lapte de ţară (pe care îl primi de la angajaţii salonului: P). Gheorghe se aşeză apoi la o masă şi primi cu stomacul cât un purice o porţie picantă de orez indian. Înfulecă în grabă, apoi ceru şi un pahar cu apă şi îl dădu şi pe acesta peste cap. Mirel îşi sună iubita şi aceasta veni împreună cu Anandy în salon. Cei doi însurăței se luară în braţe şi îşi promiseră că nu vor mai lăsa pe nimeni să îi fure unul de lângă celălalt. <3 <3.
Musafirii începură să obosească şi unii își anunţară plecarea, alţii se retrăgeau în camerele rezervate în cadrul complexului Salon du Mariage. Pe la 5 dimineaţa, mai rămăseseră în picioare doar mirii şi o musafiră ce îi dădea să mănânce bebeluşului ei de 6 luni. Atât Anandy, cât şi Gheorghe, priviră în tăcere momentul, ţinându-se de mână. Cu un gest tandru, tânărul soţ se aplecă către urechea gingaşă a miresei lui şi o întrebă direct:
– Câţi bebei vrei?
Anandy zâmbind, spunând că pentru început este suficient unul, dar ar vrea să îl conceapă în acea locaţie frumoasă. Cu un zâmbet şiret, Gheorghe îşi luă mireasa pe umăr şi fugiră în camera rezervată lor. Au închis telefoanele şi au cerut la recepţie să nu fie deranjaţi cam 2 zile. Motivul… cred că îl ştiţi: D
Sursa imagini Salon du Mariage și Google
Dansurile au fost preluate de pe YouTube
Text scris pentru Pring Super Blog 2016
[…] Nunta lui Gheorghe si Anandy […]