Sunt femeie, dar asta nu înseamnă că nu mă duce capul: D. Am prostul obicei să îmi bag nasul cam peste tot, să ştiu cu ce se mănâncă fiecare lucru. Mai ales la serviciu. Şeful este foarte exigent şi unii colegi nu rezistă mult timp, drept urmare, uneori sunt obligată să învăţ şi să fac şi lucruri care nu ţin de mine. Un mare ajutor am din partea fostului coleg care a ocupat postul meu. El făcuse multe abonamente la newsletter-e utile, de la IT, la farmacii, papetărie, mâncare. El reuşise performanţa de a rezista 3 ani cu şeful: P. În această perioadă, au pus bazele firmei şi a magazinului online. Au instalat pe laptop-ul personal al şefului programe specifice domeniului în care lucrează şi au cumpărat un domeniu pe „.ro”. În recepţie, au instalat aceleaşi programe pe 2 calculatoare, în funcţie de ce avea să facă fiecare om care folosea acel pc. Au mers vreo 3 ani toate destul de bine. Ce-i drept, şi cu ajutorul colegului care a plecat. El a fost şi IT-ist printre toate cele.
Odată cu angajarea mea, lucrurile au început să se schimbe. Şeful voia să dea o altă imagine firmei, o altă promovare online şi offline. Avem şedinţe interminabile şi păreri diferite legate de buget, timp şi tehnologie. El încă instalează program după program în laptop-ul său şi se aşteaptă la minuni tehnologice. Şi o ţine aşa cam de 4 luni. Partea mai puţin bună, este că laptopul a început să dea semne de „oboseală”. Cred şi eu: D, când ai instalate în el cam 12 programe tip browser şi o bază de date, cât vrei să reziste acel laptop?! Da şeful care vrea el să le facă pe toate odată şi bine şi repede, se încăpăţânează şi mai instalează alte aplicaţii, pentru curăţare, supraveghere video şi mai ştie el ce îi trece prin căpşor: P. Cu alte cuvinte, face tot posibilul să îşi cam distrugă jucăria, deşi nu doreşte acest lucru.
Într-o zi de marţi, pe la orele 8.32, se aud din depozit o sumedenie de cuvinte „de dulce” la adresa laptopului. Ba că firma care l-a produs este aşa şi pe dincolo, ba că a fost creat pentru a cumpăra altul relativ repede, ba că programele se actualizează prea repede. Mă ridic de la birou şi merg în depozit, unde şeful întoarce laptop-ul pe toate părţile, ca şi cum căuta o altă variantă de a porni aparatul. Încerc să i-l iau din mâini, dar se răţoieşte la mine:
– Ce ştii tu, eşti femeie?! Tu stai în recepţie să dai bine şi să determini clientul să cumpere mai mult. Ce urât au sunat vorbele lui: (: (Încerc să trec peste moment şi îl întreb dacă a făcut ceva în mod special pe el în această dimineaţă. În prima fază, spune un nu hotărât, apoi se lălăie şi spune că a mai început o colaborare cu un furnizor şi a instalat programul lor de căutare piese auto.
– Păi şeful, cât crezi că poate să suporte hardul? Când ai dat o defragmentare, curăţare cookie-uri? Când ai mai şters programele pe care nu le foloseşti?
– Nu îmi spune tu mie ce să fac! Da de unde ştii tu de astea? Parcă nu ştiai nimic de calculatoare.
– Am văzut notificările colegului care a fost înaintea mea. La cât timp şi cum să fac defragmentarea, să şterg cookie-urile, să nu instalez nimic pe ecran. Unde să caut informaţii actualizate pentru o mai bună funcţionare a sistemului de operare. Putem să îl rugăm tot pe el să vină să verifice laptop-ul. Asta dacă vrei să remediezi cât mai repede situaţia şi să îţi reiei activitatea. Şi totodată să faci o listă cu ce este necesar să faci direct de pe acest laptop şi nu poţi face de pe alt calculator.
– Bine, am să o fac şi pe asta. Să vedem dacă este ceva de gura ta.
Caut în agenda cu contacte a firmei şi dau de numărul fostului coleg. Îl sun şi îi fac rezumatul situaţiei. Nu pare surprins şi îmi promite că vine cât mai repede. Ajunge cam în 2 ore şi îi dau obiectul cu pricina în braţe, apoi se duce în depozit să nu mă deranjeze. Revine cam în 45 de minute şi cere voie la un calculator să caute informaţii şi poate şi nişte piese.
Mă opresc din treaba mea și văd că el căuta “Magazin online” și dă de MediaDOT. Îl întreb dacă știe care este problema și dacă are rezolvare. Îmi răspunde că șeful reușise să prăjească componentele interioare cu toate programele instalate, mai ales că nu verificase capacitatea memoriei și a hardului. M-a întrebat daca are buget limitat pentru repararea „jucăriei”, ca să știe dacă să caute “Oferte SSD” sau nu. Văzând că m-a pierdut pe drum cu explicațiile sale, îmi zâmbește și spune că SSD este prescurtarea de la noul tip de hard. El se remarca prin „Viteza de acces și transfer a fișierelor și a aplicațiilor (ce se vor deschide și transferă aproape instantaneu)”. Cam ceea ce își dorește și șeful. Eventual să meargă cu puterea minții dacă se poate 😛 . Băiatul continua cu explicațiile și spune: ” Rezistența la șocuri (datorită lipsei componentelor mobile) este mult mai crescută”, dar asta nu înseamnă că poate sa îl arunce prin depozit cum vrea el. Eu mereu mă așteptam să mă anunțe că a căzut un bidon de ulei peste el 😛 . Fiabilitatea este foarte bună. Uite, site-ul este plin de “Oferte SSD Kingston”. 
Numai bine, așa ne rămân și bani de o pizza mare cu de toate 😛 . Uite o piesă bună, cu capacitatea mai mare decat avea el înainte.
Cei de la MediaDOT oferă transport gratuit, deschidere colet la livrare și cel mai important pentru noi acum, livrare în aceeași zi. Alegem această optiune, îl punem pe șeful să plătească și apoi îl trimitem să ne aducă o pizza și ne rugăm să ne fie livrată cât mai repede piesa.
Zis şi făcut. Şeful se conformă şi plăti comanda pentru piesă şi plecă bombănind după pizza. Ştia că fostul coleg este în stare să mănânce singur una de dimensiuni considerabile: P. Între timp, pun mâna pe telefon şi sun la MediaDOT, le dau datele de comandă, confirm plata făcută şi îi rog din tot sufleţelul meu să ne livreze piesa cât mai repede. Piesa ajunge cam într-o oră şi jumătate, băiatul minune o montează şi porneşte laptop-ul buclucaş şi îi redă toate funcţiile utile, renunţând la programele greoaie, inutile şi o parte din baza de date care devenise inactivă. Revenind la calculatorul meu, băiatul face un alt newsletter către cei de la MediaDOT, ştiind că vom mai avea nevoie de ei şi pe viitor. Curăţă laptop-ul de praf, a verificat valabilitatea programului de operare şi îmi lăsă un bilet cu viitoarele achiziţii sau update.uri ce trebuiesc făcute. Vine şi şeful, într-un final şi ne întreabă din privire dacă i-am făcut jucăria funcţională. Ne prefacem puţin supăraţi, apoi deschidem laptop-ul şi i-l punem în braţe. Bucuros, îl conectează la net şi prima dată intră pe Skype să o caute pe a lui iubită plecată cu munca în Norvegia. Reuşeşte să o contacteze, ne lasă pizza pe birou şi ne spune un vag „mulţumesc” şi pleacă în depozit. Nemulţumită de stilul lui, dar oarecum mai calmă că o perioadă nu o să îl mai vedem, ne apucăm şi mâncăm din acea pizză mare cu de toate: P. Poate pe viitor, mai ascultă şi el, şeful care este el şef, de gura unei femei.
Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2016
[…] Cand seful nu are dreptate […]