Prima iarnă a unor africani în Vaslui

     Schimburile culturale sunt bine cunoscute. În general se desfăşoară la nivel politic, educaţional sau strategic. Dar un schimb de bărbaţi aţi auzit? NU?! Păi hai să vă spun eu povestea primilor africani sosiţi în Vaslui. Cum de ce au venit? Da păi au scăpat de gura moldovencei? Visa la iarnă, şoric şi ţuică fiartă, aşa că şi-a luat fata de mână şi soţul după ea şi au venit în România.

     Au avut o problemă însă. Tradiţia din statul african de unde a plecat moldoveanca cerea un bărbat la schimb dacă un african tânăr, în putere şi viril pleca pentru o perioadă mare de timp din ţară. Cu greu a reuşit Vasilica să îşi convingă vărul de gradul III să plece în Africa pentru vreo 3-4 luni. Vărul, cioban din tată în fiu, crescut cu şuba şi ciomagul după el, nu înţelegea faptul că în Africa nu va avea nevoie de ele. Când aranjamentele s-au realizat, Vasilica a venit în ţara cu fata şi soţul.

Cum moldoveanca ştia ce o aşteaptă în lunile de iarnă, a pregătit fata cu ceva poveşti şi zicători, dar copila nu a prea priceput ce este zăpada şi sania când la ei în oraş aveau mereu cam 30 de grade la umbră. Însă, fata s-a bucurat să audă că va avea mai multă apă la dispoziţie şi nu va mai auzi de cuvântul raţie.

peisaj de iarna
sursa pixabay.com

A venit baba din munţi,               Totu-i îngheţat în drum,
Peste râuri făcând punţi              Florile-s pe geam acum,
Şi a prins spunând poveşti,         În sobă focul trosneşte,
Flori de gheaţă la fereşti.             Spune, ce anotimp este?
(Iarna)                                             (Iarna)

Cine vine cu steluţe                                                      De zăpadă câmpul e acoperit,
Albe-n frunte                                                                 Nu mai stă ninsoarea.
Dinspre munte?                                                            Cine a venit?
(Iarna)                                                                              (Iarna)

Cine-i meşter iscusit                                                 Pe fereastră prinde flori
Şi cu iarna a venit                                                     Şi-n obraji lasă bujori.
Şi-n fiecare dimineaţă                                             (Gerul)
Îmi pictează flori de gheaţă?                                
(Gerul)

     Ajunşi în ţară, primul lucru făcut după ieşirea din aeroport a fost o serie de cumpărături. Pulovere, blugi, bocanci, mănuşi şi căciuli au dublat bagajul lor din avion. Soţul, cu ochii lui mari şi expresivi, se întreba cu ce a greşit de a cumpărat nevastă-sa juma de magazin. Vasilica, cu mâinile în şolduri, a dat replica supremă: „Mai bine mori de cald, decât de frig!”

Dând ochii peste cap, domnul african îşi imagina soarele din amiaza mare cu trei pulovere în spinare şi cu râuri de sudoare. Nu avea săracul noţiuni despre ger, iarnă, sanie sau bulgări.

Odată ajunşi în sat, „au fost primiţi cu căldură sufletească şi cu foc în sobă”, să nu cumva să le dârdâie măruntaiele. Primul contact cu frigul a fost luat iar pielea cafenie a străinilor a prins o tentă movulie. Ba chiar fata a şi spus ceva de genul că „s-a stricat pe drum” şi şi-a pierdut culoarea.

După o zi de acomodare, Kande Begum Musoke (fata africanului şi a Vasilicăi), împreună cu tatăl ei, merg la şezătoarea din sat, acompaniaţi de Vasilica. Soarele se vedea, sclipea acolo sus pe cer, dar „În ploaia de vară şi în soarele de iarnă să nu te-ncrezi” spune moldoveanca. Atât Kande, cât şi tată ei, nu pricepeau de ce nu se încălzeşte, dar acum parcă începeau să aprecieze cele două pulovere de pe ei. Ajunşi la şezătoare, au întrebat care este rostul acesteia. Tanti Marghioala, şefa şezătorii le răspunse prin intermediul Vasilicai că “O vorbă bună poate încălzi trei luni de iarnă.” (proverb japonez)

     Surprinsă de durata lungă a iernii, fata a întrebat dacă oamenii din aceste locuri au greşit mult față de Dumnezeu. Râzând, Vasilica îi răspunde că “ Soarele nu ştie cine are dreptate şi cine a greşit. Străluceşte fără scop şi oferă căldură tuturor.” (proverb japonez) Însă, iarna el este mai departe de Pământ iar căldura lui nu mai ajunge la fel ca în lunile de vară.

Tanti Marghioala invită noii sosiţi să se aşeze unde doresc ei în „Camera de taifas”. Le arătă pernele gigantice din puf de gâscă şi le oferii o cană mare de cacao cu lapte.

cacao cu lapte
sursa pixabay.com

– Poftiţi, să vă încălziţi numaidecât. Afară „este ger de crapă pietrele”.
Aşteptând traducerea, Kande soarbe puţin din cană, apoi îi răspunde mamei sale:
– Cred şi eu. Probabil sunt ofticate pietrele astea că au fost trimise în România şi nu în Africa la căldură.

După ce Vasilica traduse vorbele copilei, toată lumea a început să râdă. Acomodarea a fost destul de uşoară, acum să vedem cum se vor descurca la meşteşugurile de iarnă.

     Doamna Marghioala le dăduse tuturor un fus şi o claie de lână. Kande cercetă mirată iar tatăl său aruncă priviri ascunse să vadă ce fac ceilalţi copii din sala, poate fură meseria din mers.

– Uneori, aici în Vaslui, putem să spunem că suntem într-un petic de Antarctica. Însă, „să ai căldură în iglu, petrol în lampă şi linişte în suflet” (proverb eschimos) nu este chiar aşa de greu. Ne-am asigurat cu certificat energetic  încă din timpul verii. Este ca atunci când „îți faci vara sanie și iarna car”.

certificat energetic
Kande ascultă ce ascultă vorbele lu tanti, apoi îi spuse mamei:
– Mai mami, acum înţeleg de ce este aşa grea limba română. Până să vin aici am crezut că vi se spune „români” de la rom, băutura aceea pe care o mai bea tati la bar. Dar acum nu mai înţeleg. Aveţi aşa o limbă întortocheată… Cred că îmi va lua mult timp să înţeleg aceste proverbe şi zicători.

Vasilica, puţin amuzată, dar bucuroasă că era cu un pahar de ţuică fiartă în mână, îi spuse fetei că rolul şezătorii era să înveţe copiii şi tinerele fete despre viaţă, muncile ţărăneşti, dar şi despre cele necesare unei case călduroase.

– Uite Kande, şezătoarea înainte se făcea cu rândul, azi la o familie, mâine la alta. Azi te ajutăm pe tine la treburile femeieşti, mâine veneaţi la mine şi mă ajutaţi. Astăzi, datorită unei activităţi numite termoviziune clădiri casa în care ne aflăm acum este cea mai potrivită pentru a adăposti copii şi bătrâni pe timpul iernilor geroase.

certificat energetic pentru case

     Termoviziunea prezintă o situaţie instantanee şi arată o variaţie de culori sau temperaturi cu ajutorul căreia putem determina problemele clădirii analizate precum determinarea zonelor cu pierderi mari de căldură, datorită izolării necorespunzătoare a anvelopei (identificarea punţilor termice), vizualizarea infiltraţiilor mari de aer exterior (tâmplărie veche), se pot vedea conductele înfundate sau probleme electrice ale diferitelor echipamente. Certificatul energetic arată un consum anual de energie. În acest fel, Casa şezătorii a fost renovată şi utilată cu aparatură electrică cu un consum cât mai redus de energie electrică. Pe scurt, un certificat energetic ieftin este acela care îţi prezintă corect şi complet situaţia reală a clădirii analizate, în acest fel, poţi să îţi pregăteşti clădirea pentru intemperii şi trecerea anilor. După cum ai aflat, „iarna nu-i că vara” şi trebuie să „bați fierul cât e cald”. Adică să faci treburile de vară vara şi cele de iarnă iarna. „Omul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car.” Este mult mai plăcut să lucrezi vara afară la o sanie mare şi rezistentă decât iarna în frig şi poate în zăpadă. Totul ţine de organizare şi de determinare. “Flămânzesc în ger cei care nu vor să muncească în căldură.” – proverb american

certificat energetic ieftin
– Măi mami, da tu în Africa nu păreai aşa de deşteaptă, ce ai păţit aici?! Zise mirată fetiţa de 7 anişori.
– Kande, cred că ştiu eu motivul. Ţuica aia fiartă i-a cam dezlegat limba, spuse africanul după ce se înţepase cu fuiorul în mână şi înnodase toată claia de lână. Rămâne să mă gândesc dacă îi iau o rezervă acasă sau o trimit în fiecare iarnă în ţară şi noi rămânem singuri. Poate facem şi un safari sau punem murături de mango.

Vasilica a început să râdă copios iar toţi copiii se uitau la ea căci nu înţelegeau limba străinului. Deodată, un copilandru bucălat rupe tăcerea şi întreabă pe tanti Vasilica.
– Țață Vasilică, nenea este de cacao pentru că a băut mult lăptic cu cacao? Sau a mâncat multă ciocolată când era mic?

Şi mai tare râdea acum Vasilica şi fu nevoie de vreo 5 minute până să se liniştească şi să traducă “omului de ciocolată” spusele copilului.

Kande se ridică de pe perna ei şi se duse între două surori gemene. Îi erau simpatice şi le admira împletitura codiţelor. Şi mama ei încercase de câteva ori să îi facă aşa, dar ea nu a avut răbdare să termine, aşa că de multe ori placa la şcoală cu o codiţă împletită şi cu o claie de păr.

– Kande Begum Musoke, spuse fetiţa africană către una din cele două surori. Înseamnă Primul născut, prinţesa curcubeu. Sunt al 33-lea copil născut în anul 2011 din oraşul Windhoek, cel mai populat și important oraș al Namibiei.

Fetiţa de cacao simţea nevoie de a spune şi ea ceva, de a explica singurul lucru care îi venii în minte. Vasilica traduse şi aşteptă reacţia copiilor. În schimb, una din fetiţe îi îmbrăţişă fata atât de strâns, încât Kande scoase un mic icnet de surprindere. În scurt timp, ora de tors lână frumos se transformase în ora de ghicitori şi de făcut pleduri din noade.

     După vreo doua ore, tanti Marghioala intrebă pe copii:
– Ce vă place vouă iarna?
“Iarna se îndulcesc perele acre.” Spuse Ionică, un puşti ce înnoda de zor coada lu soră-sa.
– Ce vă mai place? Înafară de mâncare?
“Dacă se învaţă câinele vara după căruţă, se ia şi iarna după sanie.”
– Si asta este adevărat, spuse Marghioala. Dar mai stiu că “Pe iarnă n-o mănâncă lupul.”
– Nu, mănâncă oi lupul, spuse Narcis, băiatul varului de gradul III al Vasilicăi.

lup in iarna
sursa pixabay.com

Restul zilei se scurse lin, între porţii de terci cu zahăr si căni de cacao cu lapte. Danezii ar spune ca asta este starea de hygge.

certificat energeticAcest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018

3 gânduri despre „Prima iarnă a unor africani în Vaslui

Lasă un răspuns