Reticența îmi este dovedită și de această dată. Da, sunt sceptică la adresa scriitorilor români și foarte rar citesc ceva scris de către ei.
Am citit mult Eliade, Istrati și alți câțiva mari scriitori români. Probabil de la ei am ridicat ștacheta cu calitatea scriiturii și am rămas blocată acolo. O fi melancolie, o fi reticență, îmi place mai mult scriitura străină? Nu știu, iar când nu știu ce să aleg, pun totul laolaltă…
De ce am aceste sentimente? Pentru că am terminat de citit o carte scrisă de un român, un puști mai răsărit cu drag de Orient.
Am citit-o-analizat 500 de pagini de roman IZMIR, DESTINE DIVERGENTE. Recunosc că încă din primele cuvinte am simțit cum trebuie să mă înarmez cu răbdare, să îmi eliberez mintea și să nu critic fiecare pagină.
Firul poveștii IZMIR, DESTINE DIVERGENTE…
Călătoria unui tată ce fuge împreună cu copiii săi de vechile tradiții tribale marocane. Hai să le spunem mai degrabă clanuri, neamuri. Iar tradițiile sunt de-a dreptul șocante, duse până la moarte de om.
Harta călătoriei este începută de tată și de copii în Izmir, Turcia, ajunge în Fes, Maroc, apoi se împarte între copiii lui care ajung în Alger, Istanbul, Monaco.
Recunosc că am savurat călătoria în deșert, cu momentele de tandrețe, cu dovezile de iubire și simplitatea personajelor.
Apreciez educația dată personajelor feminine și recunoașterea acesteia, a educației, de către partenerii lor din roman.
Dar…
Autorului îi transmit următoarele idei și sper să nu fiu prea drastică cu el:
Să îți faci debutul cu un volum de 500 de pagini este o ambiție prostească, foarte prostească. Suntem în 2023 și nu ai dat semne că vine volumul 2.
Consider că puteai să termini volumul 1 IZMIR, DESTINE DIVERGENTE și la pagina 300 sau la pagina 400. Sigur au fost acolo momente mai tensionate care să creeze dorința cititorului de mai mult.
Stilul descrierilor se simte că este copilăresc, ceea ce înseamnă că este loc de mai bine.
Per ansamblu romanul îmi pare o telenovelă turcească, una cu multă agresivitate. Tipul acela de serial turcesc pe care îl tot vezi promovat în reclame tv.
Nu știu dacă autorul a văzut un astfel de serial, dar scriitura lui merge tare mult către scenariu de serial, deci aș spune scriitură actuală.
Ca obiect tipărit, cartea m-a dezamăgit mult, iar acest lucru îl atribui tipografiei, corecturii și editorului. Poate numai volumul meu este așa, dar îmi pare greu de crezut că aceste greșeli sunt fix aici.
Nu, nu sunt greșeli gramaticale, ci omisiuni de cuvinte, în general cuvinte de legătură. Cuvinte scrise greșit cu totul, deci nu de către scriitor. Cuvinte repetate, propoziții fără sens.
Cred că și editorul cărții putea face ceva mai bine partea sa. Personal aș recomanda reeditarea volumului, refacerea unor pasaje descriptive și corecturile de tipografie. Păcat de munca scriitorului cu o astfel de prezentare neprofesionistă…
Deci recomand reeditarea romanului IZMIR, DESTINE DIVERGENTE!!!
Vezi ce alte cărți am mai citit AICI 🙂
M-am oprit la postarea ta pentru că m-a atras un cuvânt pe carte: kader! Cred că o voi citi și eu, nu promit (cam scumpă pentru ce bube are0. Căci tocmai de la acest cuvânt a pornit și o … joacă a mea😉 cu publicarea unei cărți. Și pentru că m-am lovit de chestii care pe tine te-au enervat, foarte corect de altfel, pot să-ți spun că autorul are cea mai mare parte de vină. Orice editură serioasă, după ce pregătește materialul pentru tipar, ți-l trimite să-l citești, să corectezi eventualele greșeli, să-i dai ok pentru tipărire. Adică acel BT, stipulat în contract (bun de tipar). Chiar dacă n-ai contractat și o corectură, scumpă în general, tot trebuie acel BT.
Ce ai găsit acolo am pățit și eu dar am corectat și i-am trimis editurii o listă clară cu inversarea de două pasaje și câteva cuvinte lipsă. Chiar am făcut o mică corectură la o greșeală care pur și simplu îmi scăpase și mie, și altora. Deci o problemă ar fi că el nu și-a corectat cu atenție volumul înainte de a da BT. Poate deloc! Dacă e vina editurii însă, putea cere retragerea și retipărirea, nu era vina lui.
Altfel, poate că a tipărit cartea direct, la o tipografie și atunci nimeni nu se amestecă peste text, indiferent cât de mari sunt greșelile. Deși are o editură, se pare. Sper să nu fie una la care trimiți manuscrisul scris cu creionul pe hârtie, cu mânuța proprie 🙄(există, m-am și mirat).
Cu alte cuvinte, plătești puțin, primești puțin și prost. Depinde de unde ai luat cartea, o poți returna.
Acum sincer, cum ar fi un astfel de roman ca audiobook ?😂😂
Voi trece peste pretul ei si ma duc direct la nemultumirile mele.
Am incercat sa nu dau vina pe autor pentru rezultatul final, dar da, cred ca ai si tu dreptate. Probabil graba l-a determinat sa treaca peste.
Recunosc ca bucatelele mele de roman le stiu precum spui o poiezie, nu mai vad greselile, dar pentru acest aspect exista editorii.