Sâmbătă, 28 septembrie, a avut loc în incinta Muzeului National al Satului „Dimitrie Gusti un eveniment la care au participat 12 ambasade asiatice.
Evenimentul mi-a atras atenția pe Facebook prin prezența ambasadei Iranului în România. Deși pe pagina de Facebook a muzeului nu erau detalii despre acest eveniment, am participat împreună cu familia, cu foarte mare curiozitate.
Trebuie să recunosc că îmi doream foarte mult să gust preparate asiatice. Dacă eu îmi doream să mănânc mâncare din Iran, pentru copiii mei îmi doream să găsesc mâncăruri japoneze.
Pentru că uneori atenția îmi este distrasă 😁 , nu am reținut corect locația evenimentului, motiv pentru care am ajuns în fața altui 🫣 muzeu la ora la care începea evenimentul. Norocul meu este faptul că am un soț înțelegător 🥰 , care a mai trecut prin astfel de situații de mai multe ori cu mine. Bine, și faptul că era o distanță relativ mică între cele două muzee.
Odată ajunși la Muzeului National al Satului „Dimitrie Gusti” , am plătit intrarea și am cerut indicații pentru a ajunge la locul desfășurării evenimentului. Nici nu a fost greu să-l găsim, corturile albe ieșind în evidență de la mare distanță.
Cele 12 țări prezente la eveniment au fost: Bangladesh, China, India, Indonezia, Iran, Japonia, Republica Coreea, Malaezia, Pakistan, Sri Lanka, Turkmenistan, Vietnam.
Ca participant la diferite evenimente, mi-am dat seama că este nevoie de o oarecare spațiere între standuri, mai ales dacă produsele de prezentare îți sunt expuse pe două laturi ale cortului.
Au fost puncte care mi-au atras atenția plăcut la acest eveniment și puncte care m-au întristat sau dezamăgit.
Ceea ce mi-a plăcut mult a fost atitudinea expozanților străini. Acolo unde existau mostre, se ofereau cu plăcere, însoțite de un zâmbet pe buze și câteva cuvinte explicative în limba engleză.
Primul stand la care m-am oprit a fost cel al Ambasadei Iranului, unde am observat produse manufacturate manual.
Obiectele acelea, tip veselă decorativă, mereu îmi atrag atenția de la mare distanță, în mod special pentru culorile albastru, verde și auriu. Având acasă două astfel de recipiente, îmi doream să completez colecția cu ceva asemănător.
Iată câteva detalii despre produsele iraniene care mi-au plăcut la acest stand:
Buchetul de flori cu pietre albastre- realizate probabil din sârmă de cupru şi feli subţiri de pietre albastre, acest produs decorativ este unul ce arată eleganţă, pată de culoare, măiestrie în realizare şi durată mare de viaţă. Clar îmi doresc şi eu aşa buchet 😊
Farfuriile plate albastre, cu modele ce par că ţi se învârt în faţa ochilor precum un titirez.
O cupă de dimensiunea unui castronel, cu margini vâlurite şi aplecate. Tot de culoare albastră 😀
La standul de la Muzeului National al Satului „Dimitrie Gusti, produsele tip veselă iraniene erau cu titlu de prezentare, dar pe aceeași masă se aflau pliante și câteva exemplare de carte cu versuri în limba română ce puteau fi luate de vizitatori.
Ulterior, am observat o altă masă unde erau expuse, pe lângă pliante și cartea cu versuri traduse în limba română alte trei cărți tip ghid cultural. Aceste trei cărți erau numai pentru prezentare.
Una mi-a atras atenția foarte tare și, deși era scrisă în limba engleză, am constatat că pot să o citesc relativ ușor, folosind un dicționar.
Această carte este împărțită pe regiuni geografice, apoi prezintă tradițiile, triburile și limbile din regiunea respectivă.
Recunosc că mi-am dorit pe loc acea carte și m-am dus către standul ambasadei să întreb dacă este de vânzare. Din păcate, era singurul exemplar disponibil, însă am obținut promisiunea de a mi se face rost de un exemplar identic.
Am lăsat un număr de telefon în acest sens și aștept cu mare bucurie să fiu anunțată că mi-a sosit exemplarul.
De la standul iranian am plecat la standul unde se împărțeau mostre de cafea cu condimente specifice țării respective: Indonezia.
Domnul de la stand vorbea o engleză perfectă și foarte relaxată, în așa fel încât am înțeles tot ceea ce a zis.
Următorul stand vizitat a fost cel al Indiei.
Imediat mi-a fost atrasă atenția de către o colecție de elefanți de diferite dimensiuni.
Un astfel de obiect decorativ, cu un elefant, un ceas și încă o reprezentare greu de descris, mi-a stârnit curiozitatea, pentru că de la distanța de aproximativ un metru și jumătate nu reușeam să-mi dau seama dacă este realizat din lemn, plastic sau piatră. Când am atins obiectul, o voce în limba română mi-a spus că obiectele nu se ating.
Recunosc, am fost neplăcut surprinsă, mai ales de tonul tăios. Se putea spune și altfel.
La standul ambasadei Chinei am observat o serie de cărți despre cultura, tradițiile și traiul în China, toate scrise în limba engleză. Dar și un teanc cu ceva materiale ambalate într-o folie de plastic transparentă.
Ulterior, am aflat că acele materiale sunt, de fapt, o față de pernă tradițională, ce se poate primi în urma unei acțiuni la stand.
Normal că am făcut acea acțiune pentru a avea și eu o față de pernă în stil chinezesc. Să-ți mai spun că era cu pisicuțe?
Acasă am observant calitatea şi fineţea materialului ce la primă vedere părea subţire şi rapid deşirabil. Detaliul de prindere al nasturelui decorative era realizat în stil “quilling flowers”.
Standul Ambasadei Bangladesh nu am putut să îl recunosc din cunoştinţele mele culturale, a trebuit să caut din priviri ceva care să îmi spună cine este acolo şi ce produse au.
Conduzia mi-a fost generată de aspectul aproape identic cu al indiencelor dar cu produse din material tip blugi şi separat eşarfe.
Un alt stand care mi-a atras atenția a fost cel al Turkmenistanului. În mod special, portul femeii m-a dus cu gândul la femeile de etnie romă pe care le văd destul de des la noi în țară.
Ținuta doamnei era de un roșu puternic și jur că, pe stradă, lângă o femeie de etnie romă, nu aș ști să spun care este una și care este cealaltă.
Obiectele lor tradiționale, prezentate la stand, m-au dus cu gândul la o temperatură rece și la case în stil colibe, acoperite cu blănuri.
A urmat standul vietnamez, unde nu am observant nimic interesant ☹
Standul celor din Thailanda a fost foarte colorat cu multe obiecte decorative mici sau obiecte de uz în servirea mesei.
Brăţările subţiri şi colorate în stil indian mai că m-au făcut să întreb dacă sunt de vânzare 😛
Un stand pe care l-am vizitat foarte des la acest eveniment, trebuie să recunosc, nu știu al cărei țări este, dar de acolo am luat de mai multe ori, atât eu, cât și copiii, tăieței picanți în pahar, alune și ceai în stil indian.
Un alt stand unde se desfășurau, de această dată, și activități pentru copii era standul Republicii Coreea. Și de această dată, o voce în limba română mi-a spus tăios că “anumite materiale sunt doar pentru copii, pentru a învăța” cum arătă un costum tradițional.
Un alt stand îşi expusese produse din țara sa. Deoarece aveau o formă și o ambalare diferită de ceea ce cunosc eu, nu mi-am dat seama ce fel de produse sunt acestea şi nici ţara de provenienţă.
La un moment dat, bariera lingvistică a fost și o problemă. Deși atât eu, cât și interlocutorul meu vorbeam în limba engleză, anumite cuvinte ne-au dat de furcă în pronunție, încât nu am mai reușit să ne înțelegem.
La acest eveniment. din când în când, am mai filmat câteva note cântate de reprezentanți din India și China. Am văzut o mică prezentare de ținute de casă, aș putea spune, ținute indiene.
Nu am plecat înainte de a gusta din preparatele specifice acestor zone asiatice, preparate frumos aranjate și gata de servit într-o curte din imediata apropiere a zonei de eveniment.
Ca mâncare am ales un fel de orez cu carne de vită, posibil gătite în stil tailandez. Ulterior am aflat că era un preparate picant. Apoi am luat un pahar cu o băutură groasă, un lapte cu fructe cred. De la masa următoarea am luat un desert posibil chinezesc/corean, din acelea coapte la aburi.
Am trecut pe la masa iraniana, de unde am primit alt tip de orez in mixt cu legume şi cel puţin două feluri de fructe mici şi uscate, ca şi stafidele.
Preparatul cu carne arăta interesant dar când l-am gustat, puteam să jur că sunt mici în formă elegantă.
Am mai trecut pe lângă un orez şi ceva băuturi dar m-am oprit la tava cu foietaje. Chimenul negru de pe deasupra mi-a atras atenţia şi m-a dus cu gândul la preparatele turceşti cu carne tocată. Şi chiar nu am greşit, era ceva similar la gust, dar diferit în mărime şi formă.
Din păcate nu am găsit nimic japonezpentru copii, dar le-am promis că nu le voi cumpăra ceva semi-preparat şi ambalat din magazine sau ceva pregătit şi păstrat la vitrina frigorifică.
Puteam să mai stau la scenă să urmăresc fiecare reprezentare a ambasadelor, dar căldura prea mare de sfârșit de septembrie nu ne dădea pace.
Am plecat mulțumită de la acest eveniment. Atmosfera a fost plăcută, cu expozanţi străini fericiţi şi vizitatori curioşi, bucuroşi de oaspeţi.
Trebuia să fiţi acolo să vedeţi familii întregi îmbrăcate în portul lor traditional, colorat, elegant. Imagini de vederi poştale, ce mai 😊
Sincer, cine ar putea rezista unor astfel de costume tradiţionale dacă ar fi fost de împrumutat pentru sesiuni foto?
Aștept cu mare nerăbdare să fiu sunată pentru a-mi primi exemplarul de ghid cultural iranian.
Tu la ce festivaluri locale mergi cu familia? Preferi cele cu tradiție națională sau îți îmbini cultura străină cu mâncarea?
Surse foto– arhiva personala, realizata cu Samsung A15
–––– pagina de Facebook a Muzeului National al Satului „Dimitrie Gusti
Citeste si desore Festivalul din Ruse, Bulgaria.
