Unele reţete nu mai sunt ceea ce trebuie dacă le lipsesc fie şi 5 grame de ulei

     Când eşti bucătar începător, vrei să îţi arăţi calităţile către cât mai mulţi clienţi. Încerci să ţi cont de preferinţele lor. Fără sare, cu mult piper, nu prea dulce, mai bine pătruns şi tot aşa. Unele reţete nu mai sunt ceea ce trebuie dacă le lipsesc fie şi 5 grame de ulei.

     Eu, ca bucătăreasă, ţin mult la „uleiul meu”. Mai ales de când am găsit aparatura care să mă ajute la obţinerea celui mai natural şi calitativ ulei în propria casă. Pentru mine, cea mai eficientă presă de ulei este cea găsită în magazinul profistore.ro. M-am îndrăgostit atât de mult de ea, încât am solicitat şi la restaurantul unde lucrez să se cumpere una.
Mâncarea şi preparatele făcute cu ulei presat la rece sunt mult mai gustoase, sănătoase şi săţioase.

     Nu vreau să mă laud, dar au aflat atât de mulţi clienţi de mâncărurile preparate de mine, încât m-am trezit cu o solicitare specială: să pregătesc o cină romantică pentru George Michael şi partenerul lui. Să îmi sară pipota din piept, nu alta. Artistul meu preferat, să mănânce la restaurantul unde lucrez eu, şi musai mâncare făcută de mine, fără aditivi şi conservanţi.

     Vă daţi seama că toată ziua am stat şi am căutat pe internet informaţii despre cântăreţ? Ce mănâncă? Este alergic la ceva? Vrea ceva mai mult din ce? Mai puţin sau deloc ce? Mai cop sau fript?! Multe dileme, multă tensiune. Apoi, a venit şi înştiinţarea cum că lasă la aprecierea mea de bucătăreasă iscusită. Na belea, acum stau să mă gândesc, bucătărie internaţională, locală, sau ceva din patria lui mamă? Un telefon de la copil, m-a scos din impas. Ştiţi cum se spune: ” gura copilului, adevăr grăieşte”.

-„Mami, fă ceva bun, sănătos şi rapid! Poţi face şi mâncărica mea preferată. Te aştept acasă să ne jucăm. Am păstrat noua jucărie cumpărată de tataie în ţiplă, să o desfac cu ţine mami. „

     Bun, copil nerăbdător să mă duc acasă, iar eu sunt un balon de nervi. Dau iama în depozit şi mă uit la ustensile, crătiţi şi provizii. Le fac cu ochiul, le gâdil, ba chiar le laud ce suple şi ce forme ferme au. Un ou spune că s-a plictisit. Prazul, din fire mai înţepător, îi strigă să stea potolit că omletă îl face. Oul, speriat niţel, dă să fugă după găină, dar singura pasăre din congelator era o prepeliţă. La întoarcerea în cofrag, gemul de prune îi tăie calea şi îi pune piedică. Ouţul alunecă, dă se se agaţe de nişte seminţe de floarea soarelui, dar pică în lada cu legume, de unde, corcoduşele săltăreţe fac un efort să îl readucă în cofrag.

     Ei bine, nu ştiu sigur dacă toate acestea chiar s-au întâmplat, dar mi-am făcut un plan de luptă. Nu chiar de luptă, dar de lucru: Omletă cu brânză şi ardei copt, rumenită cu puţin ulei de sâmburi de struguri, în tigaie de ceramică. Pufoasă foc o fac, să zică că-i pandişpan, nu alta. Ciorbiţă de legume, acrită cu corcoduşe şi îmbogăţită cu puţin ulei de orez, ciulama de prepeliţă, la care voi folosi ulei din seminţe de dovleac, iar la desert avem clătite cu gem de mere şi frişcă de casă, prăjite în ulei de cocos. Predau meniul şefului de sală, care îl duce la manager. Asta este procedura când lucrezi la un restaurant cu steluţe Michelin.

     Vine şi seara marii cine. Musafirii speciali sunt poftiţi într-un separeu special pregătit pentru ei, cu semi-intimitate, dar totuşi cu acces rapid la „zona comună” a clienţilor. Norocul nostru în acest restaurant este faptul că a noastră clientelă nu face parte din cei disperaţi după ” cine, ce, cum?”.
La masă s-a lăsat o tabletă, prin intermediul căreia se comunică cu clientul. Acesta solicită singur ce vrea, în ce cantitate şi la ce oră. Intimitatea clientului este foarte importantă.

     Începe servirea, în ordinea cerută de cântăreţ. Nu ştiu dacă a venit flămând sau chiar a savurat preparatele mele, dar a durat numai 30 de minute ca să mănânce cele 4 feluri. Din bucătărie urmăream masa lui de la distanţă. Nu a lăsat ospătarul să debaraseze masa şi părea lansat într-un amplu raport de cercetare amănunţită a resturilor din vase. Nici nu spui că el a mâncat de acolo. Începe să tasteze ceva pe tabletă. Pe o altă uşă lăturalnică, dă buzna managerul restaurantului, cum că a primit multe întrebări referitor la mâncare. Ce am folosit, în ce cantităţi şi ce anume face mâncarea mea atât de aromată.
A fost suficient să mă lansez într-o tiradă de cuvinte fără sfârşit. Emoţiile erau de vină.
– Am folosit Presa de ulei YODA HOME PRO, ce are motor puternic şi caracteristicile unei prese industriale. Are 7 presetări, denumite generic arahide, susan, floarea soarelui, răpiță, in, nuci şi mix. Uleiul rezultat, are temperatura de maxim 40 de grade şi este de tipul extra virgin. Durata de procesare a 100 de grame de ingrediente variază între 3 şi 5 minute, dar este recomandat să pornim presa cu puţin timp înainte. Uleiul obţinut, nu este limpede, îşi păstrează toate substanţele nutritive, mirosul şi aroma sa naturală.

   Nu ştiu când a reuşit să traducă în engleză tot ce am turuit eu, dar în 10 minute, un alt mesaj a venit de la client. De unde poate cumpăra şi el un astfel de produs. Asta era uşor, cât timp se află în România, îl poate cumpăra de la Magazinul profistore.ro. Nu cred că are nevoi de vreo ofertă, dar pe site, sigur va găsi cel puţin una.

     Seara a continuat liniştită, iar la plecare, cântăciosul meu preferat, a venit personal să îmi aducă un CD, cu autograf. Vă daţi seama de frumos arătam eu cu boneta şi şorţul pătate, părul ciufulit şi mirosind a uleiuri?! Cu precădere cocos, ultimul stors pentru un blat de pandişpan.

     Am mulţumit în rom-gleza mea învăţată odată cu fi-miu la grădi, şi abia aşteptam să ajung acasă să povestesc şi să ascult cd-ul. După vreo 35 de minute, eram în sufragerie, cu cd-ul desfăcut şi cu 100 de euro în el. Mulţumesc George Michael, cu aceşti bani, promit să îmi educ copilul spre o muzică de calitate.

Acest text, a fost scris pentru SuperBlog 2017

Informaţiile despre produs, au fost preluate de pe site-ul profistore.ro
Pozele folosite în articol, provin din arhiva Yoda.

Pozele cu omleta si clatitele sunt din arhiva personala.