După mulți ani am ajuns iar într-o sală de judecată. Surprinsă de aspectul vechi completat de tehnologia modernă, minute în șir nu am înțeles ce se întâmplă în sala de judecată.
Avocații strigau numere din sală, grefierul nota, doamna judecător completa sau mai punea o întrebare. Procese pe rol alternau cu procese din camera de consiliu. Eu eram menţionată la poziția 10 din seria de procese de la Camera de Consiliu cu o curatelă specială pentru o persoană cu dizabilități, mama.
Timp de 3 ore am văzut cum avocații părților încercau să caute vicii de procedură sau să obțină o pensie alimentară mai mare de la fostul partener al clientului lor.
Fiecare acțiune a avocaților era completată de către doamna judecător cu un număr de articol, lege sau completări ale acestora menționate la foc continuu, precum turuie un copil mic o poiezie de care vrea să scape repede.
Am văzut avocați care atacau partea adversă din cuvinte, parte care nu avea avocat. Am văzut martori care mințeau, deși au jurat pe biblie. Am auzit des avocații cum spuneau că ei îi consiliază clienții spre binele lor și al minorilor în cauză. Toate acestea m-au pus pe gânduri…
Eu am reușit să divorțez la 24 de ani, după 2 ani de chin și scârbă. Efectiv nu mai aveam nimic în comun cu omul cu care mă căsătorisem la 20 de ani. „Nu au rezultat copii din această căsătorie” era una dintre constatările judecătorului de la acel moment.
Deși nu iubirea a stat la baza căsătoriei mele, eu mi-am dat silința să fiu pe plac atât lui, cât și familiei sale. Până la urmă nu a mers acest tren, numit celula de bază a societății. Capul familiei era un mecanic de locomotivă beat și recalcitrant, ducând trenul pe șine șubrede către o destinație numai de el știută și apreciată.
Când am reușit să spun STOP acestei căsătorii am simțit că am luat o decizie enormă, gigantă, cu unde de bombă atomică atât pentru familia mea, cât și pentru a lui. Totuși, am avut norocul de a se desface căsătoria prin metoda „De comun acord”, fără avocat.
Ce-i drept, fiind bombardată zilnic cu idei de genul „Eu am muncit și tot ce vezi în casa asta este cumpărat cu banii mei sau făcut de mine…”, ajunsesem să cred că efectiv nu aveam nimic în afară de pereții casei. Noroc că locuisem la mine…
Dacă m-aș fi luat după semne, așa cum ar fi făcut babele, poate nu aș fi dus la final procedura numită cununie civilă. De ce spun asta? Pentru că am intrat în tribunal pentru a lua timbru, ultimul lucru care ne mai trebuia pentru a depune cererea de căsătorie.
Unii ar fi spus că nici nu am început că am trecut pe la final, să văd cum este. Așa a fost, am început ciudat, a continuat haotic, pentru a se termina brusc între pereții efectiv goi ai casei mele.
În acel moment dacă aș fi avut un avocat ar fi făcut numai proceduri mecanice, eu aș fi fost mută și nu aș fi simțit cu adevărat că EU am fost cea care a pus punct relației.
Astăzi, după N ani de la divorț, spun că NIMENI nu trebuie să treacă prin această procedură singur, mai ales dacă este femeie. Un avocat întotdeauna ajută, arătându-ți calea cea dreaptă, tu ești cel care alege dacă folosește această cale sau o alta.
Un avocat poate fi empatic cu tine, explicându-ți pe înțelesul tău termeni precum speță, partaj, comun acord, obligaţia de întreţinere sau drept de proprietate. Un avocat face pe detectivul și caută și în gură de șarpe pentru a determina partea adversă să scoată cât mai mulți bani, uneori și remuneraţia lui.
Totuși, astăzi am văzut timp de 3 ore o luptă de putere, de orgolii inclusiv între avocați. M-a întristare foarte tare această constatare, motiv pentru care scriu acest articol.
Recunosc că inițial nu am vrut să scriu acest articol înainte să ajung în sala de judecată de la Judecătoria Sectorului 6. Acum îl scriu și va face parte și din competiția Spring SuperBlog 2023. De ce o fac? Pentru că am aflat de un avocat special: Avocat Nora Cosmina Drulea
Ceea ce m-a atras pe site la acest avocat a fost termenul de „psihologia divorţului” termen ce este încărcat de tot ceea ce nu se spune despre divorț.
Atunci când știi că în familia ta lucrurile nu merg bine, ai obligația morală să ai grijă de tine !
Sursa- Avocat Nora Cosmina Drulea
Pentru cine nu a trecut prin așa ceva, divorțul se simte ca o amputare a unei părți din tine. Tu, dacă ai fi nevoit să îți amputezi fie și un deget spre binele tău ulterior, oare nu ai avea nevoie de îndrumare psihologică spre o amputare corectă?
Așa și cu divorțul, are o componentă psihică. Mai precis „Perioada următoare poate fi atât negativă, caracterizată prin înstrăinare, însingurare, boli, accidente, sinucideri, crize depresive, furie, cât şi pozitivă, manifestându-se prin acceptarea contribuţiei fiecăruia la distrugerea căsătoriei, prin iertarea de sine, dar şi a partenerului.„
Avocata Nora Cosmina Drulea este tipul de avocat care îți oferă servicii atât juridice, cât și terapeutice, pe cele din urmă în anumite cazuri.
Pentru partea aceasta terapeutică s-a pregătit în cadrul Facultății de Psihologie de la Universitatea Nicolae Titulescu, absolvind în anul 2009, fără licență. Această specializare a ales-o pentru completarea personală a cunoștințelor, pentru a afla ce este în mintea oamenilor și pentru a tempera egoul clienților.
Urmărește următorul clip! În numai 5 minute vei afla de la doamna avocat Nora Cosmina Drulea care sunt diferitele tipuri de divorțuri, motive de divorț și momentul când un partener nu mai trebui să facă parte din viața ta.
De aș fi avut și eu un avocat specializat în divorțuri în anul 2011 cu siguranță nu rămâneam cu 4 pareți goi și cu un rând de haine după o relație ce mi-a consumat 8 ani din viață, începând cu vârsta de 16 ani…
Înainte de încheiere specific că nu la 16 ani m-am căsătorit, ci la 20. Tu fi mai înțelept și informează-te din timp despre procedura aceasta complexă numită divorț. Caută un avocat de la primele semne de incompatibilitate/nepotrivire de caracter.
