Se împlinesc 5 ani de când am plecat pe drumul antreprenoriatului. Dacă ar fi să îmi prezint evoluţia într-un infografic, aceasta af fi următoarea:
La început, în 2020, activam fără forme legale iar fiecare vânzare era un câştig şi un semn că fac ceva bine. Acest lucru m-a determinat să vreau mai mult şi mai diversificat.
Zilele erau liniştite şi privitul la televizor seara era ceva normal. Emisiunea Imperiul Leilor era nouă în grila de programe şi aducea ceva diferit din zona de firme şi antreprenori români.
Dintr-o dată am auzit Vindem-Ieftin.ro şi numele lui Cosmin Răileanu. Mă aşezasem mai comod să urmăresc emisiunea. Schimbul de replici părea ireal şi răutăcios.
Empatizam cu Cosmin pentru că aflasem de el din cadrul competiţiei SuperBlog. Ştiam că reclamă avea prin prisma participării la concursul de blogging aşa că acel “Tu ai venit aici să îţi faci reclama!” nu era real în mintea mea.
Vizionarea emisiunii mi-a lăsat un gust amar, dar viaţa a continuat în mod normal pentru mine şi după ce am închis televizorul în acea seară. După un an, ceva s-a rupt în actvitatea mea şi nu am înţeles ce.
Aveam marfă: piese din ipsos pentru pictat.
Aveam preţuri bune: câţiva lei piesa.
Aveam pagina de Facebook: FăcuteÎnCasă.
Aveam adresa de e-mail: facuteincasa@aol.com.
Aveam cărţi de vizită cu imagini reprezentative pentru produse şi QR Code pe spate către o postare de pe pagina de Facebook unde o mare parte din piese erau măsurate.
Mi-am dorit să particip la evenimente cu mult public, părinţi şi copii, unde să arăt produsele mele. Au început să apară refuzurile, pe care le încasam crunt în piept, ca o lovitură cosmică din desene animate. Nu aveam o formă legală de lucru! ☹
Evenimentul mare, care mă primise cu braţele deschise cu un an în urmă la două dintre ediţiile sale, acum mă refuza.
Suspectez faptul că ei au crezut că am vândut prin Revolut produse ce trebuiau încasate prin vânzarea lor de tichete la eveniment.
Ce am înţeles din asta? Că încasarea în contul Revolut îmi lărgeşte numărul de clienţi care îmi pot plăti produsele.
Deci zici că este necesar să îmi fac firmă?
Dar ce ştiu eu despre firme, acte şi toate cele?! Firmă nu fac, mai bine mă uit la televizor!
Era anul 2022. Şi ce să văd?! La emisiunea Imperiul Leilor apar cei de la SOLO , care îşi prezintă atât de frumos serviciul lor de creare şi administrare PFA online, fără să te deplasezi, fără să te vezi cu un reprezentant faţă în faţă şi cu implementare rapidă. Rămâne să mă gândesc…
Tot la acea emisiune îl revăd şi pe Cosmin Răileanu cu al lui Vindem-Ieftin.ro. Iar mă urprinde ceea ce văd legat de proiectul lui. Reacţiile posibilior investitori sunt total diferite de prima emisiune.
Faptul că primeşte propunerile de investiţie înseamnă că a evoluat în concepţia leilor şi ei au înţeles planul lui de afacere şi de extindere. Dar refuzul investiţiilor a fost un şoc pentru mine, pentru că eu puneam egal între investiţia de bani şi dezvoltarea unei afaceri.
Se pare că viziunea și valorile afacerii sale au fost mai importante pentru Cosmin Răileanu iar egalul meu era în realiate semnul matematic pentru expresia “diferit de”…
Seara se încheie şi mă culc. După ceva timp, merg la un eveniment care prinde notorietate, un târg de carte SH pentru copii. Iniţial cu atelier gratuit, ca să nu plătesc taxa de participare.
În realitate, consum mai mult decât acea taxă, dar, cu mintea de atunci, nu realizam. Însă merg binişor încasările în contul Revolut.
Merge o dată, de două ori, apoi stop. Evenimentul mă refuză, doreşte diversificare de activităţi, nimic fix în afară de cărţi.
Totuşi, ce fac cu forma legală? Aplic la evenimente, dar sunt refuzată. Nema acte, ciu-ciu colaborare!
Bun, hai să fac PFA cu SOLO, că doar au apărut la Imperiul Leilor şi prezintă încredere. Pentru că ştiam cât de reală este afacerea lui Cosmin Răileanu şi îi înţelesesem bine viziunea, am atribuit aceeaşi calitate de servicii şi celor de la SOLO.
Învăţ să folosesc platforma, să fac facturi, urc în platformă facturile şi bonurile de achiziţii materiale. Comunicare bună la început, dar după vreo 6 luni, parcă eram a nimănui. Doream să mă dezvolt, să organizez eu un eveniment la care plata unui bilet relativ modic mi-ar fi acoperit cheltuielile de organizare, cât să fiu pe zero.
Constat că forma de lucru “îmi rămăsese mică”. Nu se mai potrivea cu “biletele” mele, cu stocul de produse şi alte opţiuni pe care PFA-ul respectiv nu mi le acoperea. Oare pot muta provizoriu stocul de produse într-un depozit virtual?
Glumesc, logic. Or fi piesele mele din ipsos, dar sunt un ipsos prelucrat ce necesită depozitare corespunzătoare.
Între timp, SOLO ciu-ciu răspuns, ba chiar îmi erau trecute la expirat solicitările, dar plata lunară o luau ca recurentă. Conform contractului, nu puteam pleca înainte de 1 an fără să plătesc taxe de reziliere.
UPS! Mai mult cheltui şi nu mai produc finanţe. Ce s-a întâmplat? Unde sunt clienţii de pe Facebook? Cum adică am devenit scumpă? Am de plătit contabilitate lunar, nu mai pot avea preţ de 2-3 lei. Ce fac?
Încerc să ajung la un alt public. Fac un curs de copywriting al vestitului PM. Am înţeles că textele bune vând orice fel de marfă. Termin cursul, dar mă simt un prost cu diplomă, cam cum umbla vorba prin târg când se făcea facultatea la Spiru prin 2000 şi ceva.
Ce am învăţat din asta? Nu lua decizii pripite, pe bani mulţi, când nu ai de niciunele. Nu te du după cursurile cele mai promovate, căci şcoală adevărată nu faci decât în sesiunile de 1 la 1 sau de grup.
Ce fac mai departe? Contul din bancă urlă, marfa stă în cutii, eu turbez în casă. Îndrăznesc să postez într-un grup de Facebook că îmi doresc să găsesc contabil care să ştie să lucreze cu ce doream eu să fac: ateliere şi scris (tip blogging şi content writing).
Găsesc contabilă, port discuţii interminabile cu ea, ne vedem, batem palma. Îmi închide ea PFA-ul şi schimb forma de organizare în ÎI. Îmi explică cum este cu stocurile, cu facturile şi îmi recomandă Smart Bill.
Bun, deci lunar voi avea două cheltuieli. Dar eu nu am mai încasat de mult. Ce fac?
Revin la Facebook şi încep iar să postez pe grupuri şi minunea se întâmplă: o locaţie organizatoare de evenimente doreşte să îmi folosească serviciile. Opa! Mi se deschide o nouă perspectivă asupra activităţii mele. Nu mai vând o piesă unei mămici, ci facturez sute de piese alături de consumabile.
Vai, cât de mişto este!!!
Cu materiale în casă, cu stoc de piese, ştiu că pot mai mult. Investesc în alte materiale şi diversific produsele realizate, trecând hotărâtă pragul artizanatului.
Ca un copil visător, pun ochii pe evenimentele de iarnă. Bazată pe un stoc consistent de produse cu tema iarna, lucrate cu migală şi asezonate cu accidentări, plătesc din bugetul casei taxe de participare la târguri de iarnă. Era iarna lui 2023.
După 4000 de lei “pierduţi”, marfă stricată la transport şi nevândută, cad pradă unui burnout oribil…
Mă învinovăţeam pentru bani luaţi din casă pentru “mofturile” mele de creaţie. Soţul îmi reproşa că puteam să stăm acasă liniştiţi în toate zilele de târguri şi mâncam fericiţi cu totii un castron de floricele privind cu copiii la desene pe Cartoon Network.
Bine, tot el m-a scos din bournout cu o plecare în Edirne de 3 zile, făcută cu bani împrumutaţi 😀
Cu bateriile încărcate am revenit în ţară şi am încercat să analizez ce s-a întâmplat. Bine, cu mintea de atunci. Am gândit ce am gândit, apoi m-am oprit în febroarie 2024 când primul târg la care particip este fix de Dragobete
Vine târgul, pleacă târgul, iar încasările lipsesc.
Sună telefonul. Locația unde am fost în toamnă mă vrea din nou, dar cu o condiție clară: casă de marcat. Panică! Nu am nici încasări care să justifice achiziția, nici bani pentru a o cumpăra. Mă oftic, dar merg mai departe.
Se anunță un nou târg de carte SH. De data asta, decid să plătesc taxa de participare, calculând că ies mai bine dacă renunț la materialele gratuite ca „momeală”.
Fac investiții: mese, scaune, pernuţe. Mă văd deja înconjurată de micuți entuziasmați să picteze.
Entuziasmul mă face să trimit soțul după încă o tură de mobilier. La final de zi, ies pe minus. Cum? Clar, m-am îmbătat cu apă rece.
Încep să vând în magazine și papetării de cartier.
Așteptările mari se lovesc de realitate: clientul meu nu este aici, marfa se întoarce retur. Oamenii din zonă sunt pe modul supraviețuire, nu-i interesează figurinele mele de pictat.
Iar sună locația. Insistă că am nevoie de casă de marcat. Cedez. Urmez procedurile și, în fix șapte zile, sunt gata pentru evenimentul de 1 Iunie.
Evrica! Succes total!
Înțeleg acum cât de utilă este casa de marcat și încasările cu cardul. Gafe? Da, dar le-am remediat rapid.
Cu noua achiziție, îmi caut alte oportunități. O vară întreagă lucrez la alte produse din zona de craft, asta desi eu nu vândusem stocul din 2023 de iarnă.
Septembrie 2024 a fost lună de forţă, unde am activat atât cu casa de marcat, cât şi ca prestări servicii. Îmi dau seama că îmi place “să prestez”. Totul este bine stipulat în contract, nu fac în plus nimic, nu consum materiale în plus.
Veniturile generate acoperă contabilitatea retroactiv, abonamentul la SmartBill pe un an, o puzderie de cărţi și îmi lasă bani în contul firmei. Senzație ciudată… Să am bani și să nu am datorii?
Dar nu durează mult. Urmează noi taxe de participare la târguri. Aleg cu mai multă atenție. Însă observ că mulți colegi din online nu sunt prezenți fizic la astfel de evenimente. De ce?
Nu mă gândesc prea mult. Urmează primul meu festival de două zile. Este un festival foarte cunoscut, promovat şi cred că voi face şi eu bani. Nu am cum să nu scot taxa de participare.
Ba da, am cum şi nu îmi vine să cred că desi eram în temă, pe mine nu m-a pus nimeni în adevărata temă a evenimentului: spectacole la scenă şi multe premieri, copii veniţi din ţară cu autocare, totul cronometrat la secundă. Şi vizitatorii care cumpără unde sunt?!
La început de decembrie 2024 mai achit o taxă de participare la un târg, zic eu mai la şosea, mai la vad cu public.
Da de unde? Frig, ceva stropi de ploaie şi multă admiraţie pentru ucrainianca ce vorbeşte româneşte, italiană şi engleză cu cei ce se opresc la standul ei. Ea vinde, eu nu. Iar nu scot taxa, dar după acest eveniment pun activitatea în cui pentru 2024.
Ce am greșit?
Am ales evenimente după laudă, nu după istoricul lor. Am ignorat vremea. Am aplicat pentru târguri care nu erau în nișa mea.
A venit 2025. Ce fac diferit?
Până acum m-am uşurat de o altă taxă de participare de 1600 de lei, eveniment de 4 zile. Recunosc că “m-a furat peisajul” de la centru. Locaţia, un magazin mare, cunoscut, frecventat de turişti şi ocazional de televiziune. Deja mă vedeam la tv, jur asta. În mintea mea rulam 3 tipuri de posibile interviuri pe care le ofeream.
NU A FOST CAZUL. Bine că nu am ajuns la spital din cauza frigului, a lipsei de toaletă în locaţie şi a nervilor creaţi. Cireaşa târgului a fost vizita de la poliţie şi pompieri care au vrut să închidă târgul. S-a lăsat “numai” cu o amendă de 10.000 de lei pentru organizator.
Cu marfa în cuti, cu orgoliul şifonat precum hârtia creponată am plecat acasă. Perna era prea mica iar în pat nu îmi găseam loc.
Am revenit la ideea de a presta servicii şi este tare bine. Este mai uşor de gestionat, mai uşor de organizat, mai plăcut de încasat.
Am înţeles de-a lungul celor 5 ani de activitate că eşecul este numai o oprire înainte de următoarea etapă. Am trecut treptat de la vânzarea pe Facebook fără forme legale, la acte, apoi la târguri şi evenimente nepotrivite, ca într-un final să ajung la forma de prestări servicii de ateliere celor care le doresc..
Am făcut un parteneriat frumos cu Dalin,
Beraria H şi un After School
Cum caut acum să prestez servicii? Ofer prezentări detaliate cu poze şi descriere de ateliere firmelor şi festivalurilor locale care doresc entertaiment pentru copii sau care doresc sa se diferenţieze faţă de concurenţa lor într-un mod inedit.
O prezentare a atelierelor mele găseşti accesând următorul link: https://docs.google.com/document/d/1T7uGh0reKSxOet337B2r-mKPrDmjUOF3s0duGK9zxjw/edit?usp=sharing
Urmăreşte-mă în online după haştagurile #AteliereleGerigianei şi #FacuteInCasa pentru a vedea cum ofer clipe de joacă şi culoare copiilor într-o o clinică stomatologică, cum lucrez flori din sârmă pluşată după o lansare de carte fix în redacţia unei edituri sau cum pictăm rame de lemn la un festival gastronomic în minunata Bucovina.
Acest articol este scris şi pentru competiţia de blogging Spring SuperBlog 2025.
Foarte frumos
Multumesc pentru apreciere.