Cronica unui metis bichon cu opinii ferme despre grooming și alte „abuzuri” domestice.
Mă numesc… e irelevant. Pentru voi sunt un cățel simpatic, pentru mine sunt un supraviețuitor. Am fost găsit pe stradă, într-o zi în care mirosurile de grătare și pisici pluteau în aer.
Oamenii? Am încercat. M-am uitat la ei cu ochii mei mari și umezi. Le-am arătat blănița mea pufoasă, coada jucăușă și mersul meu „crescut în casă”. N-a contat. Toți au ridicat din umeri. Probabil se grăbeau la masă.
Apoi a apărut ea. Ființa care m-a luat în brațe fix când aveam mai multă nevoie. Cred că am și lăcrimat puțin. M-a luat acasă.
Mi-a dat de mâncare. M-a botezat (nu zic cum, am o reputație de protejat). Și timp de șase ani m-a iubit… cu bune și cu perii de sârmă. Bine, încă mă iubește, dar a mai adus acasă și alți blănoși de pe stradă, mieunitori. De ce oare? Nu îi sunt suficient?!
Îngrijirea acasă, made by șefa și șefu
La început a fost blana. Frumoasă, dar perfidă. Odată crescută, a atras idei periculoase: „Hai să-l tundem noi! Cât de greu poate fi?”.
Nu știu cine le-a spus acestor oameni că pot înfrunta un câine cu personalitate și nechef de tuns. Blana aceea încrețită, înnodată, târâtoare pe la lăbuțe și umedă pe la botic mă reprezintă: cățelus blănosus ciufulitus magnificus.
Dar ce au făcut ei? Au venit cu mașina de tuns. Eu am reacționat. Mai întâi am avertizat, cu lătratul meu de „mic, dar hotărât”. Apoi, am lansat contraatacul. Am sărit în sus, trecând peste mâna cu instrumentul.
„Dacă vezi foarfeca, lovește primul, așa zicea străbunicul meu, Terrierul din partea tatălui. ”
Sunt un rebel!
Am avut parte și de episoade murdare, la propriu. Nu sunt un câine simplu. Sunt un rebel. Odată am vânat un șobolan. I l-am lăsat la ușă lu’ șefa. Trofeu.
Ce primesc? Băi cu șampon mirosind a flori moarte. Ba mi-a dat și cu dezinfectant pe lăbuțe și pe bot. Cică să fiu curat când mă pupă ea.
Altă dată, când au lucrat cu ipsos în curte, eu m-am implicat. Supraveghere de șantier, da? Dar nu, mi-au dat iarăși baie! Eu, care îmi reglez pH-ul natural cu mirosuri de cartier! Dar să știi că m-a relaxat baia. Să tot fi fost în acea zi 40 de grade afară.
Din curte, cu invidie priveam la Toto
Din curte vedeam des, pe sub poartă, picioarele lui Toto, cățelul vecin. Bichon get-beget. Din ăla alb, care pare că vine cu diplomă de la salon și cu nasul direct ridicat la nori.
Nu iese pe stradă decât să își etaleze frizura, apoi intră în curte în stil dramatic.
Uneori văd roțile unui vehicul mare în fața porții vecinului, dar și ghearele lui Toto cum urcă într-o dubă. Apoi dispare. De ar dispărea de tot de pe strada noastră…
Într-o zi, se deschide poarta la noi. Îl zăresc pe Toto pe celălalt trotuar dar imediat apare în fața mea un curier cu bocanci cât casa. Prea mari pentru ochii mei de talie potrivită.
Curierul a stat, a tropăit, s-a învârtit, a semnat, a predat o pungă. Atâta tărăboi pentru o pungă. Stai puțin, curierul mi-a adus o nouă lesă? Ce drăguț băiat… Ia uite cât de mult se întinde sfoara! Acuș latru de plimbare.
Revin cu privirea la poartă. Abia după ce-a plecat curierul am reușit să văd mașina de pe stradă. Scria pe ea „grooming” și avea desenate niște spume.
Bag de seamă că pe Toto îl spală în dubă. Băi profesionale la domiciliu. Ce să zic, trăiește bine câinele ăsta. Eu n-aș urca de bunăvoie acolo. Nici la mine-n cădiță nu intru fără negocieri. Dar poate e mai bine așa pentru el. Oare el țipă ca un cocoș panicat la primul clac de foarfecă?
Mic și… nesuferit? Incorect. Sunt „selectiv social”
E adevărat, nu iubesc toate unghiile, în special pe ale mele. Dar să-mi spui că sunt „nesuferit” doar pentru că nu vreau să mi le tai tu? Unde e consimțământul meu? Trecem la pisici.
Pisici: jucării ambulante sau complot domestic? Nu știu și mă tot streses să aflu de 6 ani.
Când mi-au adus prima oară un pisic, am fost politicos. L-am mirosit. Încă îl miros și acum când îl prind la geam. La cele 7 kilograme ale lui, am mult de mirosit. Intens.
De fapt, încerc să-l înțeleg. De ce se mișcă așa? De ce nu mă aleargă? De ce face „miau” când îl organizez cu lăbuța? Sincer, aș vrea să-l fugăresc. Doar puțin. Ca să știu că e viu.
Oamenii mei zic că mă iubesc. Eu îi cred. Am și dovezi.
Mă pupă pe nas chiar și după ce-mi frec fața în ceva dubios. Îmi cumpără jucării pe care le ignor ca să rod papucii copiilor lor. Dorm cu mine în cameră, chiar dacă sforăi ca o locomotivă de buzunar.
Dar adevărata iubire nu-i în pupici. E în răbdarea aia de care dau dovadă când mă văd cum mă ascund sub masă la vederea periei. În calmul lor când le scuip șampon în ochi, că „nu-s de poză azi”. În respectul cu care îmi dau timp să mă obișnuiesc cu un loc nou, un miros nou, o foarfecă care nu sună ca un dragon mecanizat.
Când m-au spălat acasă ultima oară, am simțit că miros ca un pui de lavandă crescut cu podcasturi de mindfulness. Ce să-i zic lu’ șefa? Atâta plăcere are și ea, cărți, podcasturi și spălarea blănoșilor din casă.
O să fiți surprinși, dar zâna, pisica aceea slăbuță prin alegerea ei, este cea mai agresivă la baie. Șefa iese de fiecare dată cu un nou model zgăriat în piele, zâna făr de 3 gheare.
Dacă stau să mă gândesc puțin, poate că un salon de coafură canină bun chiar face diferența. Dacă tot trebuie să fiu tuns, prefer undeva unde nu se face economie la blândețe.
Am auzit de Pet Cochet de la șefa. Ea le are cu căutatul în telefon sau internet, cum îi spune ea. S-a uitat atentă la mine înainte de căutarea pe net, apoi a trecut ca filtre următoarele:
-nu se țipă
-nu se grăbește
-nu se pune botniță la sentiment
-grijă nu înseamnă doar să fie animalul curat, ci să se simtă în siguranță.
Să te tundă fără să-ți calce mândria mi se pare greu de realizat. Mai ales pentru mine. Să te spele fără să-ți șteargă identitatea?
Greu de crezut până a găsit șefa ,,LOCUL PĂRFECT,,. La Pet Cochet, iubirea se exprimă prin grijă pentru Lăbuțe Fericite. Unde înțeleg că un cățel nu e doar o pată de blană cu patru labe, ci un membru al familiei care nu zice, dar simte tot.
,,Salonul nostru din Oradea oferă servicii de coafură canină și felină, pentru câini de toate mărimile – inclusiv pentru cei mai energici sau chiar agresivi, dar și pentru pisici. Curând vom lansa și servicii de Pet Taxi și Pet Shop, pentru ca răsfățul să fie complet, iar confortul garantat. ,, Sursa-labutefericite.family.blog , adică Pet Cochet, spune șefa.
Filosofia Pet Cochet
Cică la ei, la Pet Cochet, filosofia lor se inspiră clipă de clipă din următoarele idei omenești:
Grijă, calm și respect pentru fiecare suflet blănos.
Îngrijirea este o formă de iubire, nu doar de estetică.
Răsfățul adevărat înseamnă confort și încredere, nu doar aparențe.
Familia înseamnă și cei care latră, miaună sau torc de fericire.
Pet Cochet este un salon de grooming născut din pasiune și dedicare.
Am înțeles atunci că șefa a renunțat la ideea de „hai să-l tundem noi” și a căutat ceva mai mult decât un loc de tuns blana lu Bobițu. A căutat un loc în care să fiu tratat ca un suflet bun, nu ca un proiect cu patru picioare.
Dezvăluirea numelui și identitatea canină
Ups… mi-am deconspirat numele! Să nu îl pronunțați cu voce tare pentru că nu răspund! Eu nu mă simt un Bobițu, ci un Bismark coafat de natură.
Trauma și revelația tunsului
Bine, în realitate experiența Pet Cochet n-a fost doar o alegere practică. A fost un gest de respect față de mine, cățelul găsit pe stradă, care se teme de mașina de tuns, dar care știe când e tratat cu blândețe.
A! Gata, știu de ce eram pe stradă când m-a gasit șefa: fugeam de o mașină de tuns părul la oameni. Tare zgomotoasă chestia.
Acolo, la Pet Cochet, chiar este LOCUL PĂRFECT. N-am fost grăbit, n-am fost certat, n-am fost forțat.
Acolo m-au ascultat fără să vorbesc. Mi-au înțeles privirea, tremuratul discret, mi-au dat timp. Și atunci, m-am lăsat. Bine, tremuram ca naiba. Nu pentru că nu-mi place spuma. Ci pentru că am simțit că pot să am încredere. Acel zâmbet pe care îl afișează doamna ce tunde și al ei pupic mic, mă topește instant.
Ce Bismark mă cred eu, dar în mâinile ei mă simt modelino. Sper că am spus bine, cuvântul l-am auzit la picii lu șefa.
La final de ședință de salon, doamna cu zâmbet mare m-a luat la dânsa în brațe și a început să îmi vorbească.
,,Știi de ce este importantă îngrijirea regulată a blănii?,, Apoi, tot ea răspunde:
,,Pentru că o blană încâlcită nu doar arată urât, ci poate ascunde iritații, paraziți, mizerie și disconfort. Mai ales la rasele cu păr lung sau creț, ca tine. Îngrijirea blănii înseamnă aerisirea pielii, prevenirea problemelor dermatologice și, sincer, mai puțină mâncărime. Nu mai zic de nodurile acelea de groază de la poponeț…,,
Din acele brațe moi am zărit un Scottish terrier bătrân. Posibil pripășit de milă în cabinet. După mustăți sigur este bătrân.
-Băiete, ia și ascultă la mine, mi-a zis el. Îți zic o singură dată ce beneficii are o vizită la salonul de coafură canină.
- Blândețe și profesionalism – Nu doar știu ce fac, dar și cum să o facă.
- Tratamente adaptate – Șampoane, perii și tehnici potrivite tipului tău de blană.
- Reducerea stresului – Un mediu calm poate transforma o experiență neplăcută într-una suportabilă.
- Siguranță – Tăierea unghiilor, curățarea urechilor și alte mici detalii făcute cum trebuie, fără riscuri.
- Încredere între tine și om – Când vezi că nu ești obligat cu forța, începi să cooperezi. Apropo, tu îi lași să îți tundă mustățile?
Nu am apucat să răspund. O namilă de om a intrat în grabă și l-a luat în brațe pe terrier. Rămân blocat pe felul cum îl apucă și cum îl ține în brațe. Pare o pisică plăpândă și nu un Scottish terrier enervant de energic.
-Vezi băiete? Mersul la salon impresionează pe toată lumea. Hai bafta la grooming PĂRFECT!.
Ce să-i mai zic lui Ham Terrierul… Oare mereu este coadă la salon?
Final cu coada sus
În concluzie (scuzați, dar chiar trebuie aici), de fericire chiar dau din coadă, dar doar după ce am negociat termenii cu șefa.
Nu-mi place tunsul. Dacă m-ar fi tuns acasă din nou, cred că aș fi ajuns la caninolog (psiholog de câini 😀 ) canin. La Pet Cochet, mă simt ca la un spa pentru mini-vipuri.
Nu-mi plac unghiile. Îmi plac șobolanii, ipsosul și să miros chestii suspecte, precum sunt rețetele cu noroi făcute de copiii șefei. Sunt un câine complex. Cu gusturi simple și traume de servicii „a-la-salon”, dar făcute acasă.
Dacă vreți să mă răsfățați cu adevărat, dați-mi un baton uscat, lăsați-mă să mă rostogolesc într-un teanc de frunze uscate, să miros dubios și, vă rog, țineți mașina aia de tuns departe de mine. Mulțumesc. A, să nu uitați: simpatic nu înseamnă disponibil. Simpatic pot fi doar după ce mă programați la Lăbute Fericite.
Dacă vrei să știi mai multe… uite cele mai frecvente întrebări (Q&A)
Cât de des trebuie dus un câine la salon?
Depinde de rasă, tipul blănii și nivelul de activitate. Pentru un bichon sau un metis cu păr lung, lunar este o frecvență ideală.
Ce se întâmplă dacă nu-i tai unghiile regulat?
Pot apărea dureri la mers, deformări de postură și chiar infecții dacă unghiile se curbează și intră în pernă.
Se poate obișnui un câine fricos cu groomingul?
Da, cu răbdare, experiențe pozitive și profesioniști empatici. Nici eu nu mă mai ascund sub pat – ceea ce, credeți-mă, e mare lucru.
Este groomingul doar pentru estetică?
Nu. Este în primul rând pentru igienă, sănătate și confort. Aspectul frumos vine la pachet, dar nu e scopul principal.
Articol scris pentru SuperBlog2025
