Anul trecut am văzut omniprezentele mesaje de reabilitare a parcurilor din sector. Reacţia mea a fost ceva de genul ”Când or zbura porcii”, deşi îmi doream ca cele două parcuri din apropierea casei să devină cu adevărat parcuri pentru copii. Prea multă mizerie şi nesimţire a domnit în aceste locuri. Nu am înţeles cum proprietarii de câini au pus stăpânire pe Parcul Humulesti iar devoratorii de seminţe şi de lichide ambalate la doze şi-au pus amprenta pe Parcul Livezilor.
Zilele trecute am văzut că au început să lucreze în Parcul Humulesti. Au fost aduse 3 foişoare, 3 sau 4 căsuţe din lemn de tipul celor de la Târgul de Crăciun şi două construcţii ce au aspect de scări dar din spate arătau precum buticurile din lemn.
Deşi sunt puse de câteva zile pe alocuri culoarea deja a dispărut iar copiii mai mari stau cu picioarele pe băncuţe şi cu fundul pe balustrade.
Pe data de 16 februarie am mers cu copiii în parc. Am profitat de soarele primăvăratic şi de dorinţa copiilor de a mânca un covrig în parc. Odată ajunşi acolo am văzut o armată de oameni la lucru. Prima dată am văzut gardul de fier colorat. Apoi gardul lateral vopsit în stil “golănesc”. Părea neterminat. Apoi am început să număr muncitorii:
4 săpau şanţuri pentru cablurile electrice
2 turnau beton în gropi săpate pentru viitoarele bănci şi coşuri de gunoi
2 întindeau un cablu pe diagonala parcului
Într-un colţ de parc se plimbau nişte mese de ping-pong
Mai erau doi bărbaţi într-o gheretă la intrare
Un paznic cam pricăjit şi fără forţă de afirmare
Şi un bărbat într-o maşină aparţinând unei firme de pază privată.
Suplimentar parcul a fost îmbogăţit cu ceva puieţi plantaţi aleatoriu prin toată zona verde şi decoraţi la tulpină cu ceva pietricele albe vopsite în culori vesele. Aproape fiecare copăcel avea notat numele celui sau celei ce l-a plantat şi ziua de plantare.
Copiii meu au fost fascinaţi în prima fază de tinerii ce săpau de zor la şanţurile pentru cablurile electrice. Au stat mai bine de jumătate de ora pironiţi în faţa şanţului şi mă puneau pe mine să intru în vorbă cu “nenea care sapă”. Apoi au trecut la următoarea activitate: urmăritul unui alt nene ce căra beton cu roaba pentru viitoarele băncuţe şi coşuri de gunoi.
Uite aşa am intrat în vorbă cu unul din muncitori. Am aflat că este din Câmpina. Apoi discuţia s-a mutat pe informaţii legate de reamenajarea parcului. Aşa am aflat că zona cu ansamblul de joacă încă nu a fost stabilită, dar zona specială pentru câini se ştie sigur. Va avea o intrare din spatele parcului şi va fi împărţită în două. Una pentru câinii de talie mici şi una pentru câinii de talie mare.
Atât ştiu pentru moment, dar promit să vă ţin la curent. Nu ştiu dacă această amenajare are legătură cu viitoarele alegeri sau pur şu simplu i-a venit rândul. Însă, promit să mă bucur împreună cu copiii de rezultat.
