De obicei, serile de marți nu promit nimic. Sunt între două începuturi: începutul săptămânii sau începutul unei viroze. Dar uneori, exact atunci când nu cauți nimic, găsești o invitație către altă lume.
Așa a fost pentru noi. O zi banală de vacanță, cu doi copii acasă și teme de făcut. Pe geam se vedea un București posomorât iar undeva între stomac și gânduri o poftă ciudată începea să crească. Nu avea nume, dar cerea atenție.
Am stat câteva minute în tăcere, holbându-ne la ploaie și întrebându-ne dacă merită să ieșim din casă. Spoiler: da.
,,Hai să mâncăm ceva diferit”, am zis. Câteva căutări rapide pe telefon și ne-a apărut în față numele care avea să ne transforme seara: Restaurant Korean Seoul.
Nu știam atunci că e primul restaurant coreean din România. Nici că e cel mai mare din Europa. Și, sincer, nici nu-mi imaginam cum poate arăta ,,cel mai mare” când vine vorba de un restaurant.
Ce am găsit a fost mai mult decât dimensiuni: am descoperit o bucățică de Seul în mijlocul Bucureștiului, gândită cu grijă, detaliu și respect pentru cultura coreeană. Știam doar că sună a promisiune. Și aveam chef de o aventură culinară.
Am făcut ce fac părinții când vor să evadeze: am sunat bona de ocazie. Aka cel mai tare unchi, elev în clasa a XII-a de acum, căruia i-am lăsat cu ,,limbă de moarte” să nu uite copiii pe tabletă la Minecraft cât el tocește ceva matematică.
De la primul pas, știi că nu e o simplă cină
Intrarea în restaurant este discretă, dar interiorul e cu totul în alt registru: lemn cald, lămpi care aruncă umbre moi, clinchet de pahare și o aromă care-ți face stomacul să danseze.
Am fost întâmpinați cu o eleganță calmă, conduși la o masă cu grătar încorporat, semnul clar că urma să trăim experiența veritabilă de Korean BBQ.
Până să se încingă grătarul, au început să vină banchan-urile, acele mici boluri cu garnituri tradiționale, care în Coreea se oferă gratuit și nelimitat.
Nu exagerez când spun că fiecare banchan e o lume: castraveți murați crocanți, muguri de soia cu ulei de susan, kimchi picant și fermentat, salată de alge și ouă marinate. E o demonstrație de generozitate și respect față de client.
Ospătarul ne-a explicat cu zâmbetul pe buze: „La noi, masa e împărțită. Nimeni nu mănâncă singur.”
Samgyeopsal: când carnea devine spectacol
Am ales Samgyeopsal: feliile groase de burtă de porc, nelipsite dintr-un grătar coreean. Le-am așezat cu grijă pe grătar, iar sunetul sfârâitor a început să scrie o poveste de sine stătătoare. Soțul s-a simțit ca la un grătar din altă ligă. Logic că nu i-am permis să își ia o Timișoreana.
Lângă carne, am pus bucăți de ceapă și usturoi, iar între două întoarceri ne-am jucat cu sosurile: ssamjang, pastă de soia picantă și ulei de susan cu sare.
După ce carnea a fost gata, o înfășuram într-o frunză de salată, alături de kimchi, un bob de orez și un strop de sos.
Într-o singură mușcătură, exploda: crocant, acru, picant, suculent. A fost prima dată când o îmbucătură m-a făcut să închid ochii. Și cred că a fost la fel și pentru domnul soț. Bine, el nu va recunoaște niciodată.
Mâncarea coreeană nu e doar despre gust. E despre ritual.
După ce ne-am delectat cu grătarul, am comandat Kimchi Jjigae, o tocană picantă cu tofu, legume și, evident, kimchi.
A sosit clocotind, într-o oală neagră, grea, cu un parfum intens.
Tocana asta nu e timidă. Îți ia papilele gustative prin surprindere, dar apoi te învelește ca o pătură într-o zi rece. Are ceva medicinal, dar în cel mai bun sens.
Tocana asta este o rețetă veche, făcută cu răbdare și respect. Bine că au coreeni atâta răbdare, că eu nu aș rezista nemâncată până la finalul preparării ei.
Apoi a venit și Japchae, tăiței din amidon de cartof dulce, soté cu legume și carne. Erau lucioși, ușor dulci și cu o aromă profundă de susan. Textura era unică, moale, dar elastică. Un preparat care, deși simplu în aparență, e rafinat în execuție. Mai să nu îl mănânc de frumos ce era. Cum să stric o operă artistic-elastică?
Un pahar de soju și lecția despre respect
La final, am cerut soju, băutura tradițională coreeană. Când ospătarul ne-a adus sticla, ne-a întrebat: „Știți cum se servește?”
Ne-a învățat rapid: nu-ți torni singur. Întotdeauna torni pentru celălalt și primești băutura cu ambele mâini. Când cineva mai în vârstă îți oferă soju, te întorci ușor cu spatele și bei.
Un pahar mic, un gest simplu, dar care spune mult despre o cultură care prețuiește respectul.
Ce înseamnă cu adevărat o experiență culinară asiatică
După aproape două ore, nu doar că eram sătui. Eram schimbați. Nu e o exagerare. Bucătăria coreeană nu doar te hrănește, te educă.
Te face să fii atent. Să aștepți. Să împarți. Să gătești pentru celălalt. Să guști cu toate simțurile. Bine că era în zi de vacanță, căci alta ar fi fost starea decă eram și cu copiii după noi. În fine.
Am ieșit în ploaia măruntă de noiembrie cu obrajii calzi și gândul că tocmai trăisem o cină ca-n K-Drama. Știu de ele de la soț. El este abonal la astfel de seriale, pe care le urmărește în acelaș timp cu filmele mele de la DIVA.
Te invit și pe tine să mănânci ca-n Coreea
Dacă vrei o pauză din agitația orașului și o masă care să-ți spună o poveste, mergi la Restaurant Korean Seoul.
Aici găsești mâncare coreeană autentică, gătită cu suflet, servită cu respect și înconjurată de atmosferă.
Descoperă Korean BBQ-ul autentic aici și lasă-te purtat prin banchan, samgyeopsal, kimchi și soju. Bine, tu te poți purta prin tot meniul, după cât de elastic îți este bugetul.
S-ar putea ca, la fel ca noi, să pleci cu mai mult decât gusturi bune în minte. S-ar putea să pleci cu o experiență culinar asiatică.
Cele mai populare preparate pe care să le încerci
- Bibimbap – bol de orez cu legume, carne și ou prăjit, amestecate cu pastă picantă
- Bulgogi – vită marinată și făcută la grătar
- Tteokbokki – prăjiturele de orez în sos picant dulce
- Jjajangmyeon – tăiței groși cu sos de fasole neagră
- Samgyeopsal – burtă de porc prăjită la masă, servită cu foi de salată și sosuri aromate
- Kimchi Jjigae – supă fierbinte cu kimchi, tofu și carne de porc
- Japchae – tăiței din amidon de cartofi dulci, trași la tigaie cu legume și carne.
Ghici cine vorbea seara în somn spunând: ,,Kimchi-ul nu e doar o murătură picantă.” Răspusul este soțul 😛 Dar imediat am auzit in mintea mea continuarea:
,,În Coreea, e considerat o comoară națională, cu beneficii pentru sănătate datorită fermentației naturale, bogate în probiotice. Se servește la fiecare masă, iar fiecare familie are propria rețetă moștenită.
Banchan-urile nu sunt doar garnituri. În cultura coreeană, ele arată generozitatea gazdei și sunt oferite nelimitat, ca un semn de respect față de oaspeți.”
A doua zi dimineață, în timp ce copiii se certau pe telecomandă și noi beam cafeaua cam prea repede, ne-am uitat unul la altul și am zis în cor: „Mai mergem.”
Pentru că unele seri n-au nevoie de bilete de avion ca să fie memorabile. Doar de kimchi, grill încins și un pic de curiozitate.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 202
