Creditul se învaţă

     Când auzim cuvântul „credit„, parcă ne crispăm. Ne gândim la comisioane, dobânda lunară, anuală, DAE… Deşi este un produs de care avem nevoie, fie îl folosim nesăbuit, fie îl „apucăm” cu două degetele şi ne uitam la el miraţi cam jumătate de lună după aprobarea lui.

     Pentru o mai bună înţelegere a produsului financiar numit generic „Credit”, am făcut o serie de întâlniri cu 3 categorii de oameni: elevi, studenţi cu profil „Financiar-Bancar” şi mici întreprinzători care are avea nevoie de o infuzie de capital. Fiecare categorie a avut un invitat special la întâlnire. Pentru o mai bună înţelegere, am ales o persoană care să le vorbească cât mai aproape de stilul lor de viaţă.

     Pentru elevi, am ales autoarea unui blog. Fiind apropiaţi ca vârstă şi entuziasm, am spus că Tulips & Sparkles  va fi uşor de urmărit şi înţeles. Pentru studenţi, am adus un reprezentant al site-ului www.prwave.ro. Informaţie diversificată, domenii interesante şi aspect plăcut al site-ului. Pentru micii întreprinzători, am adus direct un Broker financiar ce le va vorbi despre credit pentru întreprinderi mici şi mijlocii

     Am ales 3 categorii diferite de public pentru că sunt reprezentative pentru categoriile de clienţi: cei care acum învaţă informaţia şi încă mai au timp de aprofundare, cei care intenţionează să lucreze în domeniu şi cei care au nevoie de avbs-credit1credit pentru capitalul de lucru. Acest proiect a fost pus în aplicare şi cu ajutorul AVBS Credit. Produsul bancar prezentat în cele trei întâlniri a fost CREDITUL IMM.

     Cel mai adesea, a fost menţionat şi termenul de Broker financiar, ce a fost explicat de câte ori a fost nevoie. Cu siguranţă cei prezenti au reţinut „definiţia” generală care spune este un specialist în domeniul financiar-bancar, care oferă servicii GRATUITE de brokeraj bancar. De asemenea, cele mai bune soluţii de finanţare, personalizate, concepute astfel încât să îţi satisfacă nevoile financiare, dar care să nu depăşească statutul tău economic, sunt obiectivele Brokerului. El se asigură că alegi şi obţii cea mai bună soluţie de finanţare pentru tine, dar şi faptul că vei putea achită creditul fără ca nivelul tău de trai să aibă de suferit.

Creditul ÎMM prezentat a fost cel pentru Capitalul de Lucru. Elevii nu au prea înţeles partea cu posibilitatea utilizării lui pentru plata datoriilor către bugetul de stat. Studenţii au reţinut cifrele, adică durata de maximum 24 de luni şi suma de 15.000 – 25.000 EURO fără garanţie sau 100.000 – 150.000 EURO cu garanţii imobiliare. Micii întreprinzători deja îşi aşterneau pe hârtie garanțiile ce le pot folosi: ipoteci, echipamente sau maşini pentru garanţiile colaterale solide, dar şi depozite colaterale sau garanţii bancare pentru garanţiile cu gradul I de risc.

Am ales invitaţii în funcţie de stilul de prezentare a informaţiei. Deşi este greu de crezut în acest moment, elevii sunt cei care pe viitor vor fi cei ce solicita credite sau chiar creditează. Dacă li se transmite bine o informaţie şi li se explică pe înţelesul lor, creditul nu va mai fi un „bau-bau” financiar sau un rău necesar, cum mai este alintat. Lecţiile de educaţie financiară îşi pot lăsa o amprentă pozitivă asupra elevului, care transmite mai departe cu entuziasm familiei cele învăţate. Dacă din pură întâmplare, acel elev face parte dintr-o familie ce deţine o mică întreprindere ce are nevoie de un credit bancar, informaţia este deja transmisă corect familiei, iar aceasta rămâne doar să facă aprofundarea şi alegerea produsului potrivit. Suma creditului se stabileşte în funcţie de nevoile şi capacitatea de rambursare a clientului.

Cu alte cuvinte, AVBS Credit poate apela cu încredere la serviciile unui blogger pentru promovarea serviciilor sale. Acesta, bloggerul, foloseşte informaţia primită de la instituţia de creditare şi o transmite mai departe în stilul lui caracteristic, dar mult mai uşor de înţeles de către cei interesaţi.

Mulţi viitori clienţi îşi caută dublarea informaţiei în online, pe site-uri de ştiri, bloguri de profil sau generaliste, unde pot intra mai uşor în contact cu cei ce transmit informaţia. Pot vedea mesaje de la alţi clienţi, unde feedback-ul este real. Relaţia Brokerul creditează, bloggerul promovează, creditul se învaţă, funcţionează destul de bine şi poate avea rezultate optime. Promovarea se poate completa cu emisiuni radio-tv, reclame stradale sau mini-cursuri gratuite pe categorii de produs sau tipuri de întreprinderi clasificate în structuri tip CAEN.

Text scris pentru SuperBlog2016

Doamna Crăciun

http://2.bp.blogspot.com/-NA8IJRp5Ka0/UNbERm0wDwI/AAAAAAAAGN0/mURDD4pXcpc/s1600/op.fag+46.gif

 

Din troiene de zapadă

De pe dealuri de îngheţată

Vine-o sanie încărcată

Cu o desagă minunată.                 free-christmas-clipart-christmas-elf-clipart-n6svdk-clipart

Caută stăpân urgent

Pentru Ajunul din an curent.

Caută şi o stăpâniţă,

Dar să poarte căciuliţă,

Căciuliţa lui Crăciun

Ce acceptă doar om bun.

Om bun şi cu suflet mare

Ce se interesează de fiecare.

Aşa începe perioada sărbătorilor de iarna pentru Spiriduşul Şef din echipa lui Moş Crăciun. Citeşte aceasta poezie odată la 100 de ani şi lasă căciula magică să răsfoiască lista cu oameni buni ce pot face acea sărbătoare şi mai deosebită. Când a găsit persoana potrivită, mii de zurgalăi şi colinde răsună în tot ţinutul de poveste. Se pare că în acest an, a găsit o femeie, ce este mama, o soţie iubitoare, fata ascultătoare şi o prietenă de nădejde pentru cunoscuţi. Cu alte cuvinte, o femeie cu Farmec.

Anul acesta, vremea este încă destul de călduroasă pentru luna lui Decembrie iar lumea nu pare a se pregătii de Sărbătorile de iarnă. Moşul, cu experienţa sa notata în mărimea bărbii, ştie ce are de făcut şi cum să pregătească acest Moş Crăciun special. A făcul el o magie cu puţin praf de stele căzătoare şi aroma de nucşoare şi a creat o portiţă magică ce leagă lumea de poveste şi locul de muncă al noului Moş Crăciun din acest secol.

– Buni, dar eu ştiu de la gradi că Moş Crăciun este un moş, nu o femeie.

– Dragul meu, în această poveste, va fi o femeie Moş Crăciun. Dacă ai răbdare să asculţi până la final, o să mâncăm un brad dulce şi gustos.

– Brad buni? Păi nu trebuie împodobit cu globuleţe şi beteală? Cum să îl mâncăm?

– Face buni o magie şi o să avem un bradul colorat şi gustos.

– Bine bunii…

În povestea noastră, Crăciuniţa lucra într-un laborator de cosmetice, create de specialiști, care înțeleg ce e important pentru consumatori. Fiecare coleg punea mult suflet în crearea acelor produse eficiente. Acum, mai sunt câteva zile până la Crăciun. Acei specialişti s-au gândit să facă multe casete cadou, cu produse special concepute pentru fiecare. Seturile conţin de la creme hidratante, tratamente de păr, la seturi minitravel şi produse pentru bărbaţi. 

farmec

-Buniiiiii, dar pentru copii nu aveau nimic?

-Of dragule, să spunem că acei specialişti abia au început să lucreze la cadourile pentru copii.

-Bine buni, oricum jucăriile mi le aduce Moş Crăciun şi nu specialiştii 😀

-Aşa este, dragule.

       Fiecare casetă cadou a fost gandită să aducă numai beneficii celui care o primeşte.  Crăciuniţa noastră, după ce a terminat cursul de pregătire în Crăciunărie, şi-a luat locul ce i se cuvine anul acesta. A preluat frâiele saniei trasă de reni şi împreună cu cele două prafuri magice a plecat să bucure lumea cu cadourile pline de Farmec.

Cu ajutorul prafului de somn cu aromă de cozonaci, adormea toată suflarea pe o rază de 100 de paşi în jurul bradului la care se oprea să pună cadourile. De fiecare dată ţinea cont de vârstă, tipul de ten său par. Şi uite aşa, a zburat pe fiecare casă din lumea asta, a umplut poalele brazilor de cadouri şi a mâncat prăjiturele şi a băut la lăptic cât pentru 2 vieţi de Crăciuniţa.

A venit vremea să pună cadouri şi în casa de pe Strada Bucuriei numărul 10. Ştia deja că toţi membrii familiei dorm şi putea în acest fel să îşi facă treaba în linişte. Astfel, a pregătit pentru Ioana o Caseta cadou Minitravel. Pasionată de călătorii de mică, mereu uita să îşi ia cele necesare pentru că îndesa în bagaj multe obiective pentru camera foto. Pentru Nina, doamna care vine să facă curăţenie o dată pe săptămână, a adus o  Casetă cadou Gerovital Plant 2016.

Sunt produse blânde, la fel ca vocea ei când prepara acele prăjituri în formă de brăduţi, pudrate cu mult zahăr şi scorţişoară. Pentru Tudor, tânărul de 27 ani din casă ce vrea să îşi ceară iubita de soţie la masa de Crăciun, a adus Borsetă cadou Gerovital H3 Men Seductive. Pentru Cătălina, cea cu păr zburlit precum porumbel zgribulit, a adus Casetă cadou – ArganPlus Keratină.

Când a terminat de aşezat cadourile, căciula lui Moş Crăciun a început să fluture şi să zurgălească precum o alarmă. Zorile erau aproape iar timpul ei ca şi Crăciuniţă se apropia de final. A urcat de grabă în sanie şi a folosit praful magic pentru a zbura nu mai decât pe meleagurile de poveste către casa Moşului bătrân. Cum ea a reuşit să îşi facă treaba foarte bine, a primit ca răsplată un somn odihnitor, deşi a durat cam 3 ore până toţi cei din casă au început să facă gălăgie cu ambalajele de la cutiile cadou. Bucuria creată cu acele casete cadou cu produse Farmec a fost de nedescris.

– Alo, da. Sigur, aici este Strada Bucuriei numărul 10. Suntem toţi acasă, vă aşteptăm.

– Buniiiiiiiiiiiiii, în povestea ta nu era aceeaşi adresă? Strada Bucuriei numărul 10?

– Ba da, dragule.

– Buni, tu ai fost anul trecut Crăciuniţa din poveste: P.

– Nu ştiu dragule, şi eu am primit cadouri şi nu cred că mi-aş fi pus singurică sub brad.

– Buniiiii, colierul din floricele colorate a fost făcut de mine, iar unchiul Tudor ţi-a cumpărat acea carte cu modele de tricotat.

– Ştiu dragule, aşa am învăţat să fac şoseţelele pe care le porţi acum în picioare.

 

Articol scris pentru SuperBlog2016

Poza cu elf preluata de pe site-ul clipartkid.com

gif cu Mos Craciu preluat de pe site-ul opiniafagaraseana.blogspot.ro

poze preluate de pe site-ul farmec.ro

Program social de vacanţe (P)

    Vin sărbătorile de iarnă. Toată lumea va fi prinsă în febra cumpărăturilor, organizării de eveniment pentru firme sau zile speciale în familie. Bine, cine are FAMILIE. Dar s-a gândit cineva la copiii din Căminele de Copii? Sau SOS Satele Copiilor? La acele suflete care văd marea şi muntele la televizor? Asta dacă au un televizor funcţional sau dacă li se dă voi la el. Ştiu ei de vacante?

     Se spune că în perioada sărbătorilor, magia este peste tot şi lucruri bune se pot întâmpla. Aş vrea să pot profita de această magie şi să creez un Program Social de Vacanţe Speciale pentru copiii instituţionalizaţi sau mai concret pentru copiii abandonaţi de părinţi. Motivele sunt multe şi dureroase şi nu le voi menţiona.

     Magia mea, aş vrea să fie cu de toate: transport, cazare, relaxare, activităţi de instruire şi dezvoltare personală. Din experienţă, pot spune că un eveniment de acest tip se poate face lejer cu aproximativ 100 de copii şi un personal de 20-25 de oameni dedicaţi cauzei. Transportul va fi asigurat prin circuite cu autocare. Ca locaţie, aş prefera Poiana Braşov şi Predeal, cu cazare la cabane. În camere vor sta  3-4 copii,  doar

 fete sau doar baieti.

     Programul acestei vacanţe speciale 

    Va începe la 7 dimineaţa cu exerciţii de înviorare în natură, pe pajiştea verde din spatele cabanei. Aerul rece şi curat va contribui la bună dispoziţie a copiilor. Micul dejun va fi la ora 8 până la 8.40. La ora 9, se face adunarea la careu, unde se va spune destinaţia primei vizite. De preferat castele vechi din zonă, cu ghid special pregătit. Uneori, acesta poate fi pus la dispoziţie de către firmă care organizează evenimentul sau circuitul. O astfel de firma este şi CND Turism.logo-vacante-nou Pentru o mai bună

Reuşită a ieşirii cu copiii, un trainer în dezvoltare personală poate organiza jocuri prin metoda joc-joacă pentru a verifica atenţia, capacitatea de a reţine informaţiile şi de a le reda cu cuvintele lor proprii. La ora 13.00 va fi prânzul, iar la ora 14.00 vor avea o prezentare despre istoria şi geografia locului, cu pauză pentru gustare, o plăcintă regională. La ora 19.00 va fi cina, iar prima zi la munte se va încheia cu 2 ore de muzică şi dans, adică vechea „discotecă”    😀

După tiparul primei zile, vor fi şi restul, doar înlocuind activităţile şi ieşirile cu altele mai elaborate, mai practice şi mai antrenante. Lucrul în echipă, schimbul de membri şi micile şedinţe de grup sunt o parte din activităţile pe care le pot învăţa acei copilaşi.

Un itinerariu bine definit, poate include circuite turistice cu autocarul sau cu avionul, cazare în mai multe locaţii şi intrarea în contact cu diferite medii de viaţă. Nu ştii cum dai de Sărbătoarea cartofului, Serbarea vinului sau hramul satului şi te distrezi ca pe vremea bunicilor la hore şi scărmănat de lână. Ar fi frumos ca ofertele turistice să includă agroturism, ateliere de meşterit şi terapie în natură sau cu animale.

Încurajarea turismului aduce un plus în economie, începând de la produsele locale vândute, petrecerile câmpeneşti şi peisajele seculare.

     Revenid la magia mea de sărbători

     O vacanţă specială de tipul celei prezentate mai sus, poate avea un impact puternic asupra psihicului unui copil. Astfel, el îşi poate dori să fie în pielea trainerului, bucătăresei de la cabana sau a ghidului de la firma CND Turism. Poate viaţa îi rezervă ceva prin programele Work & Travel. Poate odată ajuns adult, cu capul pe umeri, se va implica mai mult în viaţa copiilor ce cunosc prea puţin gustul vacanţelor speciale.

Acest text a fost scris pentru SuperBlog 2016

Cu actele la restaurant (P)

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/4c/88/8e/4c888e032472656751d1ba116e4957b8.gif

     Afară a început să ningă. Peisajul este frumos, calm, ca şi cum natura ştie că noi avem nevoie de o perioadă specială.

-Maria, uite, au venit actele. Gata, se apropiet totul de final în sfârşit.

-Ce bine, putem să anunţăm familia. Sun să fac rezervare la Residence Hotels pentru  Restaurant Oliviers . 55

sigla-oliviers-300x140

-Mulţumesc, mama apreciază mâncarea lor cu ingrediente bio, cât şi faptul că oferă preparate atât din bucătăria mediteraneană, cât și din cea internațională sau tradițională.11   22

Cu siguranţă va comanda iar Halloumi şi Carpaccio de vită, iar tata va întreba unde este roua din farfuria lui 😛 .

33

-Sper să nu bată iar apropo cu Tombola restaurantului. Deşi premiul este mai mult decât interesant, Coasta de Azur încă nu este pe listele mele de vizitat în viitorul apropiat.

-Ştiu, Maria. Sper data viitoare să nu mai stai cu ochii pe butoanele de reglare a intensităţii luminii şi căldurii. Nu este frumos să te uiţi fix într-un punct jumătate de oră.44

– Ştiu Gigel, dar îmi tot veneau în minte metode de a le ascunde la vedere sau de a le camufla, integra cumva în decor.

– Lasă fetiţo muncă, la restaurant ne relaxăm. Deşi mergem acum cu o treabă serioasă, sper totuşi să ne şi relaxăm.

– Uite am făcut rezervare pentru mâine la ora 18.00. Este bine?

– Din punctul meu de vedere şi al părinţilor mei este bine, ai tăi sunt cei cu program încărcat, deşi sunt pensionari.

– Ştiu, dar aşa sunt obişnuiţi. Au ajuns la vârsta şi înţelepciunea de a nu mai lucra neapărat pentru bani, ci pentru ritmul impus, pentru ideea de a face ceva bun deşi nu mai au vârsta necesară pentru asta.

A doua zi, pregătiţi şi cu actele în servietă, au plecat să se întâlnească cu părinţii lor. Restaurantul era primitor, iar de această dată, era şi un interpret la pian. Muzica răsuna lin din acel biorestaurant din Bucureşti . După ce au terminat de mâncat,  la desert şi coniac, Gigel a fost cel care a rupt tăcerea în legătură cu motivul pentru care se aflau acolo.

– Mamă, tată, socrii, vrem să vă spunem că noi divorţăm la notar. Astăzi au venit actele, ne mai uităm odată pe ele, apoi le semnăm.

– Mai copii, gândiţi-vă bine. Sunteţi încă tineri, puteţi să treceţi peste greutăţi. Dacă aveţi nevoie de ajutor cu ceva, spuneţi, nu vă sfiiţi.

– Este numai vina Mariei. Stă toată ziulica la muncă şi seara după program este la facultate sau la bibliotecă. Când mai pune mâna şi Gigel pe tine? Normal că nu aţi avut când sau unde să faceţi şi voi un copil. Vă suda sigur relaţia.

– De fapt am avut suficient timp de petrecut cu Gigel. Multe nopţi nedormite, când nu aveam curent, vorbeam de toate. Acum chiar nu mai avem ceva nou să ne spunem. Ştim ce va zice celălalt fără să mai deschidă gura. Nu mai avem pic de mister în noi. Nu mai suntem interesaţi unul pentru celălalt. Ne avem ca fraţii şi atracţia sexuală a fugit de mult.

– Mă taică, tinereţea v-a luat minţile. Arătaţi bine împreună şi puteţi face copii frumoşi.

– Nu bre, nu auzi că nici nu se pune problema. Noi am întors situaţia pe toate părţile. Aşa este cel mai bine şi am vrut să vă anunţăm decizia noastră. Cum nu avem ceva valoros de împărţit, divorţul va merge rapid. Plătim ultima lună de chirie şi plecăm fiecare unde doreşte. Eu iau căţelul, Maria îşi ia pisica iar broasca ţestoasă o lăsăm la proprietar, a îndrăgit-o imediat. Uite că vine desertul. Să îl mâncăm în linişte, în timp ce mai procesaţi informaţia. Să ştiţi că noi nu dăm înapoi de la decizia luată.

În timp ce mâncau cu noduri acel tort de ciocolată, Maria scoate dintr-un buzunărelul minune o ruletă şi pleacă să măsoare variatoarele de tensiune. Gigel, surprins de reacţia Mariei, se face verde-albastru la faţă. Aşteaptă ca aceasta să se întoarcă la masă şi îi dă o palmă simbolică la fund.

– Iar nu ai fost cuminte. Ar trebui să îţi iau desertul.

– De această dată, am măsurat să ştiu dimensiunile concrete. Poate în viitoarea casa în care voi locui, va avea acelaşi timp.

– Stai, copil bezmetic, să semnăm actele, să îţi găseşti altă casă şi apoi să faci modificări.

– De fapt am alt apartament de vineri. Este destul de aproape de acest restaurant şi intenţionez să vin aici să iau o masă pe zi, sâmbăta.

– Este bine că tu ai un început. Eu tot la părinţi mă mut.

– Mamă, tată, socrii, vă mulţumim că ne-aţi fost alături în aceşti 5 ani de relaţie, dar de acum înainte, vom fi pe cont propriu.

Animaţie preluată de pe site-ul https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/4c/88/8e/4c888e032472656751d1ba116e4957b8.gif

Poze preluate de pe site-ul oliviers.ro

Text scris pentru SuperBlog 2016

Extratereştrii şi cozonacul bunicii(P)

Se apropie sărbătorile de iarnă şi bunica s-a apucat să facă prăjiturile ei minune. Mereu i-am spus că o să îi aducă pe ruşi înapoi datorită mirosului fenomenal. Nu au fost ruşii dar ceva pe acolo: P. Povestea este aşa:

După o serie de prăjituri cu creme şi cozonaci, bunica a rămas fără cacao şi esenţe. Şi-a lăsat pestelca în chiler, a luat cojocul şi dusă a fost la Magazinul Universal din sat. Pe drum, a văzut pe unul galben la faţă, îmbrăcat în folie de aluminiu şi cu o şapcă ciudată în cap. Se întreba dacă îi este frig. A încercat să vorbească cu el, dar şi-a dat seama că este străin. Nu ştia că este străin chiar de Pământ: D. L-a luat cu binişorul la magazinul din sat, l-a prezentat drept nepotul timid chinezo japonez şi i-a pus în braţe plasa cu cele cumpărate. L-a luat către casă şi îi vorbea mereu, poate o învăţa asta ceva romană. Ajunsă acasă, a încercat varianta cu limbajul surdo-muţilor. Avea vecina de peste drum o nepoată ce vorbea doar dând din mâini şi a prins şi ea câte ceva când a fost rugată să aibe niţel grijă de ea. Dar nu a reacţionat insul nici acum. A încercat varianta muzicii, dar părea să îl doară capul. Auzi tu, cui nu îi place o horă moldovenească?! Trece bunica peste asta şi îi arătă un cotlon unde să se aşeze, ca ea să îşi vadă de treabă mai departe. Puţin enervată că nu avea cu cine să vorbească deşi nu era singură în bucătărie, începe să bodogăne. Pune de face alte aluaturi, creme şi siropuri. Când bucătăria se umple de arome, vede insul că îşi flutură şapca din cap şi începe să chiţăie precum Azorel când vede bucata de mămăligă. Bunela şi-a spus că omul o fi autist. A auzit ea de nişte oameni care reacţionează diferit şi foarte rar. S-a gândit ea să îi pună nişte prăjituri gata făcute în faţă, dar gălbejitul nu se dădea plecat de la masa de lucru. Flutura şapca din cap şi parcă apăru şi o mică luminiţă de undeva şi o plimba mereu peste creme şi siropuri. Parcă îi chiorăiau şi maţele, dar nu a vrut să mănânce nici slană cu pâine şi usturoi. Clar, gălbejitul nu este moldovean. Nu este nimic, bunicii îi plac musafirii. Are cu ce se lauda pe urmă.

După vreo 3 ore în care străinul mai că saliva la prăjiturile bunicii, a apărut şi o ştire la radio. „În satul Cucuieţii din Deal, Comuna Prăjituresti, a căzut un obiect neidentificat. Se presupune că este un OZN şi are la bordul său un extraterestru. Cine întâlneşte o fiinţă ciudată, este rugat să contacteze imediat autorităţile locale şi să sune la numărul scurt de urgente 1234”. Bunica pufăie puţin pe nas ca pentru sine şi pune în poala insului ligheanul cu coca de frământat pentru cozonaci. A văzut ea că îi cam foşnea folia de aluminiu de pe el, dar nu i-a spus nimic, crezând că este ultima modă. Ciudate vremuri trăiesc astăzi cei de la oraş, îşi spuse ea. După ce a frământat şi a pus la cuptor ultima serie, a mai încercat odată să se bage în seamă cu gălbejitul. De această dată, nu a avut nici o şansă. Era lipit la propriu de cuptor şi era cu nasul pe sus ca şi cum ar vrea să prindă tot mirosul doar pentru el.

Mai sta el ce mai sta lipit de cuptor, apoi băgă mâna până la cot şi trage tava cu cozonac aproape copt şi începe să îl întoarcă pe toate părţile. Bunica a crezut că este pofticios şi că vrea să îl răcească mai repede învârtindu-l în aer. Amuzată de jocul insului, pregăteşte ultima cremă şi aşteaptă lângă sobă să se sature asta de aruncat cu cozonacul în aer. Pune cafea într-o ceaşcă micuţă şi îi întinde musafirului. Acesta refuză categoric şi îi arătă cozonacul. Bunica ia o gură zdravănă de cafea şi apucă cozonacul zburăcios şi începe să îl prelucreze pentru a deveni un tort frumos ornat, însiropat şi gata de mâncat. După 30 de minute, totul este gata iar prima felie din tort o primeşte musafirul mutulică-chiţăilă. Nu ştie bunica cum sau când a terminat felia, cert este că i-a dat tot platoul în braţe şi i-a arătat poarta. Mai vine omul, dar mai şi pleacă. Pe acolo să îţi fie drumul mutulică. Să te saturi de tort şi să te întorci când înveţi să vorbeşti.

Imediat ce a plecat, bunica şi-a dat seama că nu a gustat şi ea din acel tort. Celelalte erau făcute pentru nepoţii şi nepoatele care lucrau la oraş. Asta este, pune mâine să facă unul şi pentru ea, acum este destul de târziu şi începe serialul indian la tv. În pauza la serial, mă sună să îmi zică de musafir. Abia atunci fac legătura cu anunţul de la radio şi tv. Oare bunica chiar a avut un extraterestru în casă? Îi spun că are imaginaţie bogată şi dacă vrea o să îi pun pe calculator un film  nou, science fiction ce se numeşte Primul Contact ce este cu extratereştrii. Îi spun ce are pe afişul Poster CC.inddde prezentare şi evidenţiez că joacă şi actorul Forest Whitaker. Bunica mă întreabă de unde am mai auzit de acest film. Îi răspund că am văzut trailerul pe site-ul celor de la intercomfilm.intercomlogo-300x300

     O las pe buni să se întrebe mai departe cine a fost musafirul ei gălbejit, iar eu mă pregătesc să mă duc la film, dacă tot i-am spus despre el. Pare interesant şi a avut lansarea pe 11 noiembrie 2016. 

Acest text este scris pentru SuperBlog 2016.

Domnul RAO (P)

     De 6 decembrie, ziua „Porților deschise” la Editura RAO, 216-sigla-rao-241x300-300x158Domnul RAO a invitat între rafturile sale pe cele mai proaspăt tipărite Abecedare și Manuale de Citire. Le-a poftit să își găsească câte un loc între colecțiile mai adulte precum RAO Class, RAO Contemporan sau Enciclopediile ilustrate RAO.

Abecedica, ultimul abecedar tipărit pe fugă vineri, a cerut ca Domnul RAO să spună o poveste. Bucuros de cererea invitatului său Domnul RAO începuse povestea editurii:

– Am început să tipărim în anul 1993, fiind orientaţi către publicarea de traduceri din alte limbi. Am decis să alegem titluri cât mai diversificate, propuse spre lectura cititorului. Publicăm ficţiune şi nonficţiune, serii de autor sau serii tematice pentru copii, tineri şi adulţi. Totodată, putem fi consideraţi editura cu cel mai reprezentativ sector enciclopedic de pe piaţa românească. Totuşi, copilaşi, care sunt primele voastre 3 opțiuni din secțiunile RAO Thriller, Clasic şi Ficțiune Tineri, pe care aţi vrea să le aveţi între paginile voastre şi  să le citiți în zilele geroase de iarnă, încălțați cu șosete groase și pufoase, într-un fotoliu comod, în timp ce afară ninge liniștit? De ce ați alege acele cărţi? Vă las să vă împrieteniţi cu cărţile mature de timp şi pline de poveşti.

Grupul bombă, format din fraţii Abecedel, Abecedica şi Citirel s-au oprit la secţia  Clasic. Fiecare a fost plăcut impresionat de câte o carte din această sectiune. Abecedel avea deja o discutie aprinsă cu Cartea „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery, Citirel se împrietenise cu cartea „Coliba unchiului Tom” de Harriet Beecher-Stowe, iar Abecedica răsfoia curioasă paginile cărții „Zece negrii mititei” de Agatha Christie.

După o oră, timp în care fiecare cărticică mică şi curioasă se împrietenise cu o carte adult, Domnul RAO a revenit pe raftul central şi a început să pună întrebări aleatoriu. Au răspuns vreo două abecedare şi 3 citirele, dar era foarte curios de grupul bombă.

– Îmi place să văd că toată familia citeşte. Abecedel, ce poţi să ne spui despre noul tău amic?

– Amicul meu are ca teme principale prietenia, dragostea şi frumosul. Planeta micuţului prinţ este lumea mică a copilăriei influenţată de armonie, o imagine a propriei lumi interioare. Prinţul va cunoaşte mai întâi răul în şapte feluri ale lui. Planeta Pământ este capătul călătoriei, unde se găsesc toate celelalte păcate. Continuă apoi cu traseul din deşertul Sahara, primind lecţiile esenţiale de iubire, prietenie şi moarte. Primeşte ca dar şi râsul şi bucuria, care iau dimensiuni mari-mari.

– Citirel, văd că eşti vârât cu tot cu cotorul cărţii tale între paginile cărţii „Coliba unchiului Tom”. Ce ai găsit acolo aşa interesant?

– Domnule RAO, am găsit povestea tragică a unor negri ținuți drept sclavi pe plantațiile din America. Sunt vânduţi destul de des, dar deşi muncesc mult, stăpânii lor se poartă tare urât cu ei. Povestea este plină de pasaje biblice și versuri din cântece metodiste. Tom, personajul principal este plin de calități, ascultător și foarte credincios, tine mult la religia lui, dar unul din stăpânii săi încearcă să-l facă să renunţe. Povestea este plină de pilde din care oricine poate învăța.

– Mă bucură faptul că ai găsit această carte interesantă. Abecedica, tu ce ne poţi spune despre povestea de lângă tine?

– Păi… m-a făcut atât de curioasă… încă nu am citit tot. Zece străini sunt atraşi de un personaj misterios. Pot spune că nimic nu este ceea ce pare a fi, iar finalul este departe de orice aşteptări aş fi avut. E foarte greu să-ţi dai seama cine este criminalul şi de ce face ceea ce face, de ce totul este ca un joc. Dacă mă lăsaţi să o termin, promit să îi pregătesc un loc frumos în paginile mele când o să cresc şi eu puţin mai mare şi o să ajung Manual de Citire.

– Cu siguranţă te voi lăsa să termini de citit, dar te rog să nu mai îndoi colţurile cărţii, pentru că o doare şi pe ea. Literele sunt prinse în câteva puncte pe pagină şi stau să cadă din cauză că sunt lovite unele de altele.

– Vă rog să mă iertaţi Domnule RAO…: (

– Nu mie trebuie să îmi ceri iertare ci cărţii „Zece negrii mititei”. Ei i-ai făcut bubiţă.

– Da Domnu’ RAO… Fâstâcindu-și puţin paginile, Abecedica se înroşi puţin la cotor şi îşi ceru scuze cărţii pentru că i-a îndoit paginile.

După acest episod cu micile cărţi în vizită, Domnul RAO invită musafirii la măsuţa cu suveniruri şi îi rugă pe copilaşii-manuale să îşi aleagă câte un semn de carte, pentru a nu păţi şi ei acelaşi lucru precum cartea puţin vătămată mai devreme. Plăcut surprinse, cărticelele au început să se joase cu semnele de carte ce aveau şi un mic magnet ce ajuta la prinderea mai multor pagini dacă era cazul. Abecedel şi Citirel şi-au prins coperţile împreună şi spuneau în glumă că sunt manuale siameze: P.

– Dragilor, Domnul RAO îşi drese glasul şi se adresă musafirilor săi. Vă rog să reţineţi ceea ce aţi citit, să prezentaţi povestea frumos pentru elevii de la şcoală şi să vă păstraţi colţurile întregi. La sfârşitul anului şcolar, vă fac eu o vizită la şcoală şi o să verific dacă aţi făcut ce v-am rugat acum. Acel manual care a fost cel mai cuminte şi a atras cât mai mulţi elevi să citească paginile sale, va primi de la mine o copertă nouă. Acum fuga-fuguţa la şcoală şi aşteptaţi elevii să vină la orele de Abecedar şi Citire.

Acest text a fost scris pentru SuperBlog 2016

Maşina ideală (P)

România, Bucureşti

     Un traseu Şoseaua Sălaj- Voluntari se poate lăsa cu înjurături, nervi şi maşina zgâriată. Ai vrea să ai mai mulţi ochi, mai multe urechi, atenţie distributivă şi în acelaş timp să te relaxezi, dar cei 2-3 copii ce îi ai pe bancheta din spate, nu te lasă.

Când mâna omului crează

     Omul a fost şi va fi mereu inventiv. Dar nu a ştiut în ce se bagă când a creat minunăţia numită popular „maşină”. Fiecare astfel de ustensilă, căci este o ditamai ustensila, a fost creată perfect în momentul ieşirii pe banda de producţie. Dar… până în momentul în care îşi găseşte şi proprietar, apar diverse alte ustensile ce te ajută în utilizarea mai bună a maşinii, indiferent că este proprietate personală sau de firmă. Aceste mici obiecte se numesc generic „gadgeturi”.

Continuă lectura „Maşina ideală (P)”

Flori pentru suflet

„Cel mai frumos decor pentru evenimentul tău este cel care ţi se potriveşte şi care te reprezintă! Look-ul rustic nu mai este ce a fost şi se mai potriveşte doar pentru nunţile sau botezurile tematice, cu un mic twist. Aranjamentelor florale li se vor adăuga vaze neconvenţionale, combinate cu texturi bogate şi accesorii inedite. Ineditul este cuvântul cheie. Nimeni nu mai vrea să semene cu nimeni. Mai mult decât oricând ne dorim unicitate şi diferenţiere.” ♥ Citind aceste cuvinte, am decis ca botezul copiilor mei să fie unic. Creaţie şi naturaleţe. Hârtie şi flori naturale în tonuri diferite şi în arcade.

     Totul a pornit de la cadourile oferite de soţul meu în perioada când nu eram împreună. Îi plăcea să mă facă să zâmbesc. Aveam un şef stresant, absurd şi tare tânăr. Îşi vedea interesul și forţa la maxim limitele angajaţilor si penaliza grav greşelile.

     Nu ştiu cum am intrat în vorbă cu el, dar ajunsesem să mă destăinui lui legat de stresul de la muncă. Azi aşa, mâine aşa, uite cum apare o floare de hârtie.

Bucuria a fost destul de mare. După atâta supărare cu contabilitatea la firmă, vine un baiat cu ochi verzi să îmi spună să zâmbesc, căci nu îi place să mă vadă supărată. Floarea lui micuţă, a reuşit să îmi imprime un zâmbet cât pentru restul zilei.

Şi a revenit cu flori şi în ziua următoare. Era 13 februarie. Ghioceii erau superbi şi înmiresmaţi. După o conversaţie scurtă, a părut supărat că nu primisem în 28 de ani nici o floare de Sfântul Valentin. Aşa s-a prezentat următoarea zi cu alt buchet de flori. Surpriza era peste aşteptări. Îţi mai aduce omul o floare, hai două să te impresioneze. Dar 4 zile la rând??? Să vă mai spun că abia aşteptam să vină la firmă să aducă vreo comandă? Era micul meu aducător de zâmbete. Cu timpul m-a umplut de flori, de hârtie, de vază sau ghivece în felurite culori.

     Relaţia noastră a crescut ca Făt-Frumos în poveste. Florile tronează în casă şi la streaşină. Zâmbete peste tot şi bucurie în suflete. Dar vine o mică dilemă. Urmează botezul gemenilor noştri şi parcă nimic din piaţă nu ne mulţumeşte. Apucăm unul laptopul şi celălalt tableta şi dăi şi caută aranjamente florale unice. Am găsit pe site-ul celor de la olla.ro cadouri florale.  olla_mic-300x300

Ei nu folosesc șabloane standardizate. Poate acesta este şi motivul pentru care au  primit titlul de furnizor al Casei Regale a României. Astfel, am ales câteva aranjamente florale de la olla, pe care le asociem cu anumite situaţii.

Balonul reprezintă aspiraţiile noastre pentru cei mici. Aricelul zburlit arată precum prima imagine cu cei mici după naştere. Draguţi, micuţi şi ciufuliţi. Ursuleţii reprezintă aspectul copiilor acum, la botez, când sunt recuperaţi din punct de vedere al greutăţii, ei fiind născuţi prematur având doar 2 kilograme. Dar, cu toate acestea, tot lipsea tuşa personală. L-am rugat pe soţ să îmi facă bucheţele de floricele din hârtie colorată, ce le vom împrieteni cu flori naturale şi le vom aşeza în vaze neconvenţionale, aşa cum fac cei de la floraria online olla. A fost o plăcere să punem prichindeii din familie să combine toate tipurile de flori cu  vazele din hârtie.

xx

La petrecere, toată lumea a fost mai mult decât încantată de aranjamente, iar la plecare, ne-au întrebat dacă pot lua acasă micile vaze cu mixul de flori naturale şi de hârtie. Au spus că au simţit aceste aranjamente că au fost create special pentru ei, mai ales că erau un amestec de joacă de copil, cu gust estetic de om mare. Le-am spus că o mare parte din aranjamente le-am luat de la olla.ro, o florărie online din Bucureşti. „95% din florile cu care se lucrează la Olla Floral Art sunt achiziţionate de la bursa din Olanda deoarece, din păcate, în România, producţia de flori este scăzută şi senzonieră. ♣ Pot căuta multe informaţii şi pe pagina lor de Facebook,00 unde ei postează diverse imagini de la evenimentele la care participă. Ultimul eveniment postat a fost cel despre Premiile Biz.

     La finalul evenimentului, după ce au plecat toţi invitaţii, am avut un buchet de flori special pregătit pentru angajaţii de la localul unde am susţinut botezul. Am dat fiecăruia câte o floare, indiferent că a fost femeie sau bărbat. Surpriza şi bucuria lor a fost de nedescris. Am vrut să le arătăm faptul că au fost importanţi pentru noi, participând la petrecerea de botez.

 

Poze din arhiva personală

Poze preluate de pe site-ul olla.ro

♥informaţie preluată de pe site-ul thetrends.ro

♣ informaţie preluată de pe site-ul revistabiz.ro

Text scrie pentru SuperBlog 2016

Căsuţa noastră

     Când au aflat rudele că urmează să devenim părinţi de tripleţi, au spus că este cazul să ne ajute acum, cât este vară şi cald, căci ei locuiesc departe de noi. Eu şi Gabi locuiam în chirie la o bătrânică încă din timpul cursurilor universitare. Bunicuţa ne-a îndrăgit şi vrea să ne lase casa nouă, pentru că ea nu mai are rude apropiate. Dar, din păcate, casa este destul de veche, cu pereţi din chirpici, o sobă din teracotă şi un godin, duşumeaua  scârţâie şi are tâmplărie din lemn vechi, ce lasă loc în casă frigului pe timp de iarnă. 

     Până la aflarea veştii că vom deveni părinţi, nu ne deranja. Mai luam o haină pe noi şi fierbeam o cană de vin cu măr şi scorţişoară. Acum … nu este un loc propice pentru a aduce pe lume 3 mogâldeţe în miez de iarnă.

     Am stat puţin pe gânduri, dar am luat lucrurile într-o ordine firească, spunem noi. Am început cu actele casei. Ne apucasem să facem un contract de Vânzare-Cumpărare cu bunicuţa, dar am fost întrerupţi de inexistenţa unui certificat energetic. Ne-am interesat ce înseamnă, cine îl poate realiza şi ce acte sunt necesare. Aşa am aflat de existenţa firmei Avizez. I-am contactat pentru că sunt renumiţi în termografie clădiri şi audit energetic. Ne-au cerut ca acte pentru  eliberarea certificatului: copie după schiţa casei, planurile de arhitectură şi anul în care a fost construit imobilul. Preţul unui certificat energetic diferă în funcţie de tipul clădirii analizate şi de mărimea acesteia, ne-au spus angajaţii Avizez.

     În urma auditului energetic, realizat  doar de auditori energetici atestaţi gradul I, ni s-a emis un raport.

La scanarea termografică a locuinţei,  am obţinut un raport cu radiaţia infraroşie a fiecărui perete exterior şi al terasei, de unde am tras singuri concluziile despre existenţa punţilor termice. Specialiştii Avizez ne-au recomandat schimbarea tâmplăriei exterioare, pentru a scăpa de infiltraţiile de aer ce joacă un rol important în clasificarea performanţei energetice. La capitolul izolare termică a locuinţei, au ţinut cont de normelor energetice actuale care spun că este necesar minim 10 cm la pereţii exterior şi 20 cm la acoperiş sau terasă. Izolarea locuinţei trebuie sa fie realizată ținând cont de amortizarea investiţiei în maxim 10-15 ani. Ne-a încântat nespus partea cu amortizarea, deşi ne doream un efect mai rapid. Investiţia iniţială era a părinţilor noştri iar beneficiarii vom fi noi, bunicuţa şi tripleţii.

     Pentru interior, am decis să alegem o compartimentare mai practică a casei, o şapă autonivelantă cu un tip de parchet potrivit, sisteme de iluminat tip LED, centrală în condensare şi electrocasnice mai scumpe, dar cu un consum energetic redus. Specialiştii ne-au spus că „micşorarea consumului energetic este strâns legată de îmbunătăţirea confortului interior al ocupanţilor”. Putem de asemenea să utilizăm programatoare cu ajutorul cărora să încălzim sau să răcim casa doar în intervalul orar în care aceasta este ocupată. Tare mult i-a plăcut iubitei termostatul fără fir. Putea să îl mute în ce cameră dorea şi îi creştea temperatura imediat, după cum butona termostatul.

     Ne gândim şi la viitorul îndepărtat, când vom fi nevoiţi să reoganizăm dormitorul pentru toţi membrii familiei. 14702220_706072152883519_6434566235754057141_n.jpgAm găsit această poză pe internet şi deja ne interesăm cum putem să o realizăm. Ne dorim un spaţiu practic şi totuşi cu libertate de mişcare. Dorim să folosim lumina zilei cât mai mult, dar şi curtea în completarea spaţiului personal, ca loc de joacă şi de relaxare. Vom delimita zona de grădină de pereţii casei, pentru a nu aduce umezeala în locuinţă, evitând în acest fel apariţia mucegaiului şi a condensului.

Pentru a evita alte cheltuieli suplimentare, am decis să facem noi anumite lucrări, iar ceea ce este recomandat să facă oameni calificaţi, îi vom lăsa pe ei. Nu vrem să facem rabat de la calitate.

    Cu firma Avizez şi cu ajutorul familiei, vor transforma căsuţa bunicuţei în căminul ideal pentru 3 prichindei şi părinţii lor, supravegheaţi de drăgăstoasa bunicuţă. Vă dorim tuturor o bunicuţă ca a noastră.

Acest text este scris pentru SuperBlog 2016

Poza 1 preluată de pe site-ul avizez.

Pozele 2 și 3 preluate de pe Google imagini .

 

Scrisoare către Hotel Domenii Plaza

                          Dragilor,

     Vă scriu din punctul de vedere al unui client ce v-a trecut pragul și a fost mulțumit de tratație. Venisem în România la o conferință despre cosmetice. Firma pe care o reprezint mi-a ales cazare în București în cadrul RESIDENCE HOTELS și anume la Hotelul Domenii Plaza.

În primele 2 zile, nu am apucat să văd doar recepția și camera în care am fost cazată.

Eleganța şi detaliile le-am văzut în următoarea zi, când am plecat la conferinţă mai târziu. Astfel, am putut să urc pe terasa să îmi beau cafeaua în linişte, la răsărit de soare. Mi-a plăcut priveliştea şi atmosfera atât de mult, încât am revenit şi la prânz şi la apusul soarelui.

Această prezentare necesită JavaScript.

Într-un moment de relaxare, am intrat și pe pagina de Facebook Hotel Domenii Plaza, unde am văzut un eveniment interesant, la care voi participa cu siguranță.66

Tot dintr-o postare de pe pagina de Facebook, am aflat despre „servicii SPA de lux, personalizate pentru nevoile dumneavoastră. Fie că doriți să petreceți o seară relaxantă singur sau în compania partenerului în jacuzzi sau la saună, fie că doriți să vă răsfățați cu o gamă completă de masaje, realizate de către maseurul terapeut/cosmetician pe care vi-l punem la dispoziție, SPA-ul Hotelului Domenii Plaza va fi locul în care veți redescoperi liniștea după o zi agitată.”

Am luat legătura cu secretara de la firma unde lucrez şi am rugat-o să îmi prelungească şederea la hotel cu încă 2 zile, pentru a putea încerca serviciile dumneavoastră de SPA, saună, jacuzzi şi masaj. Apreciez faptul că aduceţi perne din material non alergenic la cerere, dar şi personal hotelier multilingv, ce organizează tururi de agrement.

44

    În ziua în care am ales masajul, nu ştiam că voi avea parte şi de o mică istorie a oraşului. Personalul dumneavoastră, bine pregătit, mi-a povestit despre perioada dintre cele două războaie mondiale, când arhitectura elegantă și elita bucureșteană i-au adus denumirea de „Micul Pariş”. Hotelul Domenii Plaza, „este un hotel boutique elegant, de 4 stele lux. Regăsit pe lista clădirilor de patrimoniu arhitectural național. Clădirea în care se află hotelul, a aparținut scriitoarei Doina Uricariu. Totodată, hotelul se înrudeşte cu Arcul de Triumf, „fiind placat cu același tip de piatră și decorat cu materiale deosebite, precum marmură de Carrara și diferite tipuri de lemn prețios.” Aceste detalii, angajatul dumneavoastră le dădea cu mare bucurie. Tot legat de istoria locală, mi-a recomandat călduros să vizitez şi muzeele „Grigore Antipa”, Muzeul Satului, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Național de Istorie Naturală, Muzeul Colecțiilor de Artă și Ateneul Român, cât şi Parcul Herăstrău.
residence-hotels-mic-300x235

Sunt foarte mulţumită de serviciile oferite şi o să înaintez firmei unde lucrez o cerere de a susţine un eveniment de lansare a produselor noastre pentru piaţa din România în cadrul acestui hotel. Sunt sigură că veţi găsi un produs culinar ce poate fi asociat cu firma noastră. Desertul de la masa de prânz poate capăta aroma, mirosul sau culoarea Italiei.

De asemenea, o să vă fac o recenzie bună în revista locală de turism din oraşul Rimini.

În speranţa că ne vom revedea curând, cu aceeaşi calitate a serviciilor, vă urez baftă în tot ceea ce faceţi şi la cât mai mulţi clienţi,

16.10.2016                                                                                           Sophia Boceli

 

Pozele și citatele folosite se regăsesc pe site-ul Hotelului Domenii Plaza sau pe pagina de Facebook.

Text scris pentru SuperBlog 2016