Colecția „Adevărul despre…” de la Editura RAO

Colecția „Adevărul despre…” de la Editura RAO

     Această colecţie am putut să o iau prin bunăvoinţa colegilor bloggeri ce au participat împreună cu mine la proba RAO din cadrul concursului SuperBlog2017. Nu spun că ar fi scumpe aceste cărticele, dar împrejurările în care s-a făcut comandă au fost diferite. Continuă lectura „Colecția „Adevărul despre…” de la Editura RAO”

Domnul RAO (P)

     De 6 decembrie, ziua „Porților deschise” la Editura RAO, 216-sigla-rao-241x300-300x158Domnul RAO a invitat între rafturile sale pe cele mai proaspăt tipărite Abecedare și Manuale de Citire. Le-a poftit să își găsească câte un loc între colecțiile mai adulte precum RAO Class, RAO Contemporan sau Enciclopediile ilustrate RAO.

Abecedica, ultimul abecedar tipărit pe fugă vineri, a cerut ca Domnul RAO să spună o poveste. Bucuros de cererea invitatului său Domnul RAO începuse povestea editurii:

– Am început să tipărim în anul 1993, fiind orientaţi către publicarea de traduceri din alte limbi. Am decis să alegem titluri cât mai diversificate, propuse spre lectura cititorului. Publicăm ficţiune şi nonficţiune, serii de autor sau serii tematice pentru copii, tineri şi adulţi. Totodată, putem fi consideraţi editura cu cel mai reprezentativ sector enciclopedic de pe piaţa românească. Totuşi, copilaşi, care sunt primele voastre 3 opțiuni din secțiunile RAO Thriller, Clasic şi Ficțiune Tineri, pe care aţi vrea să le aveţi între paginile voastre şi  să le citiți în zilele geroase de iarnă, încălțați cu șosete groase și pufoase, într-un fotoliu comod, în timp ce afară ninge liniștit? De ce ați alege acele cărţi? Vă las să vă împrieteniţi cu cărţile mature de timp şi pline de poveşti.

Grupul bombă, format din fraţii Abecedel, Abecedica şi Citirel s-au oprit la secţia  Clasic. Fiecare a fost plăcut impresionat de câte o carte din această sectiune. Abecedel avea deja o discutie aprinsă cu Cartea „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery, Citirel se împrietenise cu cartea „Coliba unchiului Tom” de Harriet Beecher-Stowe, iar Abecedica răsfoia curioasă paginile cărții „Zece negrii mititei” de Agatha Christie.

După o oră, timp în care fiecare cărticică mică şi curioasă se împrietenise cu o carte adult, Domnul RAO a revenit pe raftul central şi a început să pună întrebări aleatoriu. Au răspuns vreo două abecedare şi 3 citirele, dar era foarte curios de grupul bombă.

– Îmi place să văd că toată familia citeşte. Abecedel, ce poţi să ne spui despre noul tău amic?

– Amicul meu are ca teme principale prietenia, dragostea şi frumosul. Planeta micuţului prinţ este lumea mică a copilăriei influenţată de armonie, o imagine a propriei lumi interioare. Prinţul va cunoaşte mai întâi răul în şapte feluri ale lui. Planeta Pământ este capătul călătoriei, unde se găsesc toate celelalte păcate. Continuă apoi cu traseul din deşertul Sahara, primind lecţiile esenţiale de iubire, prietenie şi moarte. Primeşte ca dar şi râsul şi bucuria, care iau dimensiuni mari-mari.

– Citirel, văd că eşti vârât cu tot cu cotorul cărţii tale între paginile cărţii „Coliba unchiului Tom”. Ce ai găsit acolo aşa interesant?

– Domnule RAO, am găsit povestea tragică a unor negri ținuți drept sclavi pe plantațiile din America. Sunt vânduţi destul de des, dar deşi muncesc mult, stăpânii lor se poartă tare urât cu ei. Povestea este plină de pasaje biblice și versuri din cântece metodiste. Tom, personajul principal este plin de calități, ascultător și foarte credincios, tine mult la religia lui, dar unul din stăpânii săi încearcă să-l facă să renunţe. Povestea este plină de pilde din care oricine poate învăța.

– Mă bucură faptul că ai găsit această carte interesantă. Abecedica, tu ce ne poţi spune despre povestea de lângă tine?

– Păi… m-a făcut atât de curioasă… încă nu am citit tot. Zece străini sunt atraşi de un personaj misterios. Pot spune că nimic nu este ceea ce pare a fi, iar finalul este departe de orice aşteptări aş fi avut. E foarte greu să-ţi dai seama cine este criminalul şi de ce face ceea ce face, de ce totul este ca un joc. Dacă mă lăsaţi să o termin, promit să îi pregătesc un loc frumos în paginile mele când o să cresc şi eu puţin mai mare şi o să ajung Manual de Citire.

– Cu siguranţă te voi lăsa să termini de citit, dar te rog să nu mai îndoi colţurile cărţii, pentru că o doare şi pe ea. Literele sunt prinse în câteva puncte pe pagină şi stau să cadă din cauză că sunt lovite unele de altele.

– Vă rog să mă iertaţi Domnule RAO…: (

– Nu mie trebuie să îmi ceri iertare ci cărţii „Zece negrii mititei”. Ei i-ai făcut bubiţă.

– Da Domnu’ RAO… Fâstâcindu-și puţin paginile, Abecedica se înroşi puţin la cotor şi îşi ceru scuze cărţii pentru că i-a îndoit paginile.

După acest episod cu micile cărţi în vizită, Domnul RAO invită musafirii la măsuţa cu suveniruri şi îi rugă pe copilaşii-manuale să îşi aleagă câte un semn de carte, pentru a nu păţi şi ei acelaşi lucru precum cartea puţin vătămată mai devreme. Plăcut surprinse, cărticelele au început să se joase cu semnele de carte ce aveau şi un mic magnet ce ajuta la prinderea mai multor pagini dacă era cazul. Abecedel şi Citirel şi-au prins coperţile împreună şi spuneau în glumă că sunt manuale siameze: P.

– Dragilor, Domnul RAO îşi drese glasul şi se adresă musafirilor săi. Vă rog să reţineţi ceea ce aţi citit, să prezentaţi povestea frumos pentru elevii de la şcoală şi să vă păstraţi colţurile întregi. La sfârşitul anului şcolar, vă fac eu o vizită la şcoală şi o să verific dacă aţi făcut ce v-am rugat acum. Acel manual care a fost cel mai cuminte şi a atras cât mai mulţi elevi să citească paginile sale, va primi de la mine o copertă nouă. Acum fuga-fuguţa la şcoală şi aşteptaţi elevii să vină la orele de Abecedar şi Citire.

Acest text a fost scris pentru SuperBlog 2016