Cu actele la restaurant (P)

https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/4c/88/8e/4c888e032472656751d1ba116e4957b8.gif

     Afară a început să ningă. Peisajul este frumos, calm, ca şi cum natura ştie că noi avem nevoie de o perioadă specială.

-Maria, uite, au venit actele. Gata, se apropiet totul de final în sfârşit.

-Ce bine, putem să anunţăm familia. Sun să fac rezervare la Residence Hotels pentru  Restaurant Oliviers . 55

sigla-oliviers-300x140

-Mulţumesc, mama apreciază mâncarea lor cu ingrediente bio, cât şi faptul că oferă preparate atât din bucătăria mediteraneană, cât și din cea internațională sau tradițională.11   22

Cu siguranţă va comanda iar Halloumi şi Carpaccio de vită, iar tata va întreba unde este roua din farfuria lui 😛 .

33

-Sper să nu bată iar apropo cu Tombola restaurantului. Deşi premiul este mai mult decât interesant, Coasta de Azur încă nu este pe listele mele de vizitat în viitorul apropiat.

-Ştiu, Maria. Sper data viitoare să nu mai stai cu ochii pe butoanele de reglare a intensităţii luminii şi căldurii. Nu este frumos să te uiţi fix într-un punct jumătate de oră.44

– Ştiu Gigel, dar îmi tot veneau în minte metode de a le ascunde la vedere sau de a le camufla, integra cumva în decor.

– Lasă fetiţo muncă, la restaurant ne relaxăm. Deşi mergem acum cu o treabă serioasă, sper totuşi să ne şi relaxăm.

– Uite am făcut rezervare pentru mâine la ora 18.00. Este bine?

– Din punctul meu de vedere şi al părinţilor mei este bine, ai tăi sunt cei cu program încărcat, deşi sunt pensionari.

– Ştiu, dar aşa sunt obişnuiţi. Au ajuns la vârsta şi înţelepciunea de a nu mai lucra neapărat pentru bani, ci pentru ritmul impus, pentru ideea de a face ceva bun deşi nu mai au vârsta necesară pentru asta.

A doua zi, pregătiţi şi cu actele în servietă, au plecat să se întâlnească cu părinţii lor. Restaurantul era primitor, iar de această dată, era şi un interpret la pian. Muzica răsuna lin din acel biorestaurant din Bucureşti . După ce au terminat de mâncat,  la desert şi coniac, Gigel a fost cel care a rupt tăcerea în legătură cu motivul pentru care se aflau acolo.

– Mamă, tată, socrii, vrem să vă spunem că noi divorţăm la notar. Astăzi au venit actele, ne mai uităm odată pe ele, apoi le semnăm.

– Mai copii, gândiţi-vă bine. Sunteţi încă tineri, puteţi să treceţi peste greutăţi. Dacă aveţi nevoie de ajutor cu ceva, spuneţi, nu vă sfiiţi.

– Este numai vina Mariei. Stă toată ziulica la muncă şi seara după program este la facultate sau la bibliotecă. Când mai pune mâna şi Gigel pe tine? Normal că nu aţi avut când sau unde să faceţi şi voi un copil. Vă suda sigur relaţia.

– De fapt am avut suficient timp de petrecut cu Gigel. Multe nopţi nedormite, când nu aveam curent, vorbeam de toate. Acum chiar nu mai avem ceva nou să ne spunem. Ştim ce va zice celălalt fără să mai deschidă gura. Nu mai avem pic de mister în noi. Nu mai suntem interesaţi unul pentru celălalt. Ne avem ca fraţii şi atracţia sexuală a fugit de mult.

– Mă taică, tinereţea v-a luat minţile. Arătaţi bine împreună şi puteţi face copii frumoşi.

– Nu bre, nu auzi că nici nu se pune problema. Noi am întors situaţia pe toate părţile. Aşa este cel mai bine şi am vrut să vă anunţăm decizia noastră. Cum nu avem ceva valoros de împărţit, divorţul va merge rapid. Plătim ultima lună de chirie şi plecăm fiecare unde doreşte. Eu iau căţelul, Maria îşi ia pisica iar broasca ţestoasă o lăsăm la proprietar, a îndrăgit-o imediat. Uite că vine desertul. Să îl mâncăm în linişte, în timp ce mai procesaţi informaţia. Să ştiţi că noi nu dăm înapoi de la decizia luată.

În timp ce mâncau cu noduri acel tort de ciocolată, Maria scoate dintr-un buzunărelul minune o ruletă şi pleacă să măsoare variatoarele de tensiune. Gigel, surprins de reacţia Mariei, se face verde-albastru la faţă. Aşteaptă ca aceasta să se întoarcă la masă şi îi dă o palmă simbolică la fund.

– Iar nu ai fost cuminte. Ar trebui să îţi iau desertul.

– De această dată, am măsurat să ştiu dimensiunile concrete. Poate în viitoarea casa în care voi locui, va avea acelaşi timp.

– Stai, copil bezmetic, să semnăm actele, să îţi găseşti altă casă şi apoi să faci modificări.

– De fapt am alt apartament de vineri. Este destul de aproape de acest restaurant şi intenţionez să vin aici să iau o masă pe zi, sâmbăta.

– Este bine că tu ai un început. Eu tot la părinţi mă mut.

– Mamă, tată, socrii, vă mulţumim că ne-aţi fost alături în aceşti 5 ani de relaţie, dar de acum înainte, vom fi pe cont propriu.

Animaţie preluată de pe site-ul https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/4c/88/8e/4c888e032472656751d1ba116e4957b8.gif

Poze preluate de pe site-ul oliviers.ro

Text scris pentru SuperBlog 2016