Trebuie să recunosc că eu mă enervez repede. Numai când mă gândesc la partea tehnică din spatele unui blog, mă apucă pandaliile la idee că cineva vrea să îmi tranșeze blogul, numai pentru că i se pare a fi un loc de joacă.
Amenințarea aceasta a hackerilor planează ca niște nori de furtună permanenți deasupra bloggerilor ce pun un picior în afara casei mamei WordPress. Pentru o persoană atehnologizată este un chin să înveți să instalezi module și alte chestiuțe pentru blog. Da apoi când vine notificarea de site picat îți vine să pici și tu de nervi și de timp ocupat cu învățarea, instalarea, setarea și obișnuirea cu acțiunile întreprinse de ceea ce ai instalat.
Ei bine, asta am simțit și eu zilele trecute, când nu unul, nu două, ci toate 3 blogurile mele erau în valuri. Când pică unul, când altul, când își revenea unul, ba două, ba toate 3 picate. Și notificări peste notificări, atât pe laptop, cât și pe telefon când deschideam netul.
Teama mea a fost mărită și de postarea unul blogger care scrisese și el cu lux de amănunte situația lui cu blogul. Urmărind datele esențiale din postarea lui, am văzut că firma unde avea găzduirea este una ce a creat probleme, plecând și eu de la ea în urmă cu vreo 2 ani. Eroarea tehnică și mesajul primit pe blog era unul care nu se lega de situația mea, dar am crezut că este ceva în lanț. Adică o serie sau chiar același hacker se joacă pe ce bloguri dorește el. Până la urmă eu aveam 3 afectate și mai era și cel al bloggerului care anunțate situația pe pagină lui de Facebook.
Revenind la blogurile mele în valuri, enervarea mea a devenit maximă când am vrut să postez un articol. Nu înțelegeam de ce jumătate din partea de editare a mers, iar cealaltă jumătate îmi genera eroare peste eroare. De scris și/sau modificat text, mi se permitea. Deci acțiuni precum scrisul, îngroșatul, adăugat sau scos link-uri era posibil. Partea nașpa era la adăugat poze. Eroarea generată era ceva de genul nu se poate încărca formatul acela. În acel moment am încercat altă adaptare și anume: redimensionare poze, transformare formate în.jpg, etc… Nimic nu a funcționat.
Am trecut la partea de actualizat module, pentru că a comentat cineva la celălalt blogger pricăjit cum s-ar fi actualizat modulul lui pește și face salată până se acomodează în bucătăria blogului. Nasol, nici aici nu se întâmpla nimic. Mai că am avut tendința de a dezinstala module… Într-un final am sunat la hosting. Nu mi s-a răspuns, dar am primit un SMS cum că ar fi bine să le dau un e-mail. M-am gândit că or fi plini de sesizări și nu pot sta pe telefon. Zis și făcut. Dau e-mail, mi se răspunde să spun concret ce mă doare și în câteva minute vine răspunsul: păi nu mai ai spațiu.
A fost o fază de mare șoc. Nu am crezut că materialele mele au o dimensiune atât de mare. Nu am crezut că în 2 ani voi fi obligată să măresc casa. Asta și pentru că nu am primit vreo notificare de la hosting legată de spațiu, precum nici nu se vedea în contul meu de client la hosting vreo mențiune de spațiu.
În concluzie recomand bloggerilor la început de drum să nu se arunce la pachetul cel mai mic de web hosting, căci nu ști când îți iese un picior pe geam și mâna pe ușă. Analizați piața și vedeți dacă chiar se merită pachetul minim/start/economic sau cum s-o numi el, când următorul este la echivalentul a 1,10 cenți distanță.
Luați exemplul din imagine: