Trucuri cosmetice din resturile de la Revelion

Revelionul este o petrecere mare în toată lumea. Fiecare regiune, are tradiţia şi obiceiul ei.

Anul acesta, am ales să îmi petrec noaptea dintre ani în familie, alături de mama şi bunica mea. Ca orice bunică şi a mea este o persoană chibzuită, care are grijă să calculeze cheltuielile în aşa fel încât să îi ajungă banii şi cumpărăturile până la următoarea pensie. Pe lângă bucăţelele tradiţionale, noi, tineretul am adus şi „mofturi” culinare, de care nu pot spune că ne-am cam atins.

Petrecerea a fost reuşită, la miezul nopţii am închinat cu toţii un pahar şi am ţipat din toţi plămânii „La mulţi ani” în dreapta şi în stânga vreo zece minute. Am mai inhalat şi fum de ţigări şi de artificii, cât să ne apuce tusea. Până aici, totul a fost obişnuit, ca la petrecerea oricărui român petrecăreţ.

A doua zi, au început urmările: ochi umflaţi de la odihnă insuficientă, voce răguşită, gât inflamat, machiaj întins pe toată faţa şi pe perne, puţină mahmureală şi păr îmbibat de fum. Bunica zâmbea cu subînţeles şi ne invită pe toţi în bucătărie la un ceai de muşeţel, îndulcit cu miere.

Imediat, intra în acţiune super-bunica, spunând că moderaţia este prietena bună a gurmandului şi a petrecăreţului, apoi pune muuuultă miere în ceaiul de muşeţel.

După ce am terminat ceaiul, ne dădu pliculeţele de muşeţel, să ne demachiem cu ele şi zaţul de la cafelele din noaptea de Revelion, pentru un masaj abraziv. Ne clătim bine cu apă şi primim imediat din frigider câteva rondele de castravete crud, numai bune de pus pe ochi. La vreo zece minute, se duce în balcon şi revine cu un cartof, pe care îl taie felii şi îl pune pe câte o batistă pentru fiecare, cu indicaţia să o legăm de gât. După ce mai moţăim noi puţintel, ne dă şi câte o cană de zeamă de varză pentru mahmureală, apoi ne roagă să strângem urmele petrecerii din noaptea trecută, dar să avem grijă cum adunăm resturile de mâncare, căci nu se ştie cum le vom refolosi în viitorul apropiat. Când am terminat treaba, ne dădu cu puţin unt pe bune, apoi ne spune zâmbind ca nu vrea ca nepoatele ei să fie nesărutate pentru că au buzele uscate şi dispare în debara. Când revine, are în mână un sprey improvizat, cu care ne dădu în păr, zâmbind. Miroasea a flori şi ne place. Era apă de trandafiri specială a bunicii. O ţinea ascunsă, să nu se joace cei mici cu ea.

După tot acest tur de forţă al bunicii, rămân impresionată de câte trucuri ştie băbuţa, fără să meargă la farmacie, cosmetică sau supermarket. Abia acum descopăr cu adevărat tenul bunicii mele de 75 de ani. Este mult prea perfect pentru vârsta din buletin. Din acel moment, decid să o vizitez mai des, să îi fur toate trucurile din bucătărie şi cămară. O sărut cu drag şi îi mulţumesc pentru orele petrecute cu ea şi îi promit solemn să revin cât mai repede.

Un gând despre „Trucuri cosmetice din resturile de la Revelion

Lasă un răspuns